26 de definiții pentru slei

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SLEÍ, sleiesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre substanțe grase; la pers. 3) A se închega, a se solidifica (prin răcire). ♦ (Pop.; despre apă și alte lichide) A îngheța. 2. Tranz. A seca o fântână (pentru a o curăța). ♦ Fig. A secătui pe cineva sau ceva de...; a istovi, a epuiza. – Din sl. sulijati.

slei2 v [At: CORESI, EV. 264 / Pzi: ~esc / V: (îrg) slăi, zlei, (reg) slii, slâi, sclei, sclăi, zglei, zglăi / E: vsl сълиіати, сълѣлъ] 1 vt (Îrg; c. i. metale topite, pex, obiecte din metal) A turna1. 2 vt (Îvr) A modela. 3-4 vtr (Îvp; d. substanțe, materii etc. lichide sau gazoase aflate la tempertaturi sau presiuni mari) A (se) solidifica (1-2). 5 vr (D. grăsimi, de obicei animale) A căpăta, prin răcire, o anumită consistență. 6 vr (Pex; d. mâncăruri preparate cu astfel de grăsimi și încălzite) A căpăta, prin răcire, un aspect specific și un gust neplăcut care evidențiază grăsimea din compoziție Si: (rar) a (se) solidifica (4), (reg) a se făcăi. 7 vt (Rar; c. i. părul) A unge cu grăsime. 8 vt (Rar; d. sânge) A se coagula. 9-10 vtri (Îvp; d. lichide, mai ales d. apă) A îngheța. 10 vi (Reg; îe) Minte de le ~iește Se spune despre un om foarte mincinos sau lăudăros. 11 vt (C. i. puțuri, fântâni, izvoare etc.) A seca2 și a curăța de nămol, de pietre etc. 12 vt (Fam; îe) A ~ puțurile A fi bețiv. 13 vi (Îvr; fig; d. oameni) A purifica. 14-15 vtr (Rar; d. lacuri, bălți etc.) A deseca. 16 vt (Rar; c. i. ambarcații) A goli apa intrată prin fisuri. 17 vtf (Fig; c. i. oameni, colectivități umane, ținuturi, țări etc.) A face să rămână (aproape) fără nimic. 18-19 vtrp (D. mijloace materiale, în special financiare) A (se) consuma (aproape) tot Si: a secătui, a stoarce, a istovi, a vlăgui, (rar) a seca, (îrg) a scurge. 20 vtf (Rar; c. i. recipiente) A goli (6). 21 vtf (C. i. disponibilități fizice, intelectuale, afective etc. ale oamenilor) A face să ajungă la limită. 22-23 vtri (Pex; d. oameni) A obosi peste măsură (din cauza eforturilor fizice, a consumului nervos etc.) Si: a (se) epuiza (8-9), a (se) extenua (1-2), a (se) istovi, a (se) seca2, a (se) secătui, a (se) sfârși, a (se) stoarce, a (se) suge, a (se) vlăgui, (înv) a (se) zămorî. 24-25 vtr (Îe) A (i se sau a-și) ~ (rar, toată) puterea (sau puterile ori toate puterile sau de puteri ori de vlagă) A pierde sau a face pe cineva sau ceva să-și piardă (toată) forța fizică sau morală. 26 vt (Rar; îe) A-și ~ creierii A depune eforturi deosebite pentru a face, a obține etc. ceva (fără succes sau cu rezultate neînsemnate) Si: (fam) a se screme. 27-28 vri (Rar) A se slăbi (7-8). 29 vt (Asr; c. i. solul) A sărăci. 30 vt (Îvp) A zdrobi și a amesteca cu putere și îndelung diferite legume sau verdețuri, pentru a obține o pastă omogenă Si: (reg) a făcăi, a făcălui, (fam) a bate (1), a freca (16). 31-32 vtr (Îvp; îe) A (se) ~ creierii (cuiva) A omorî sau a muri prin zdrobirea craniului. 33 vr (Îvr; d. materii, substanțe etc.) A se fărâmița.

slei1 sn [At: C. PETRESCU, A. R. 83 / Pl: nct / E: pvb slei] (Nob) 1-2 Sleire (8-9).

SLEÍ, sleiesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre substanțe grase; la pers. 3) A se închega, a se solidifica (prin răcire). ♦ (Pop.; despre apă și alte lichide) A îngheța. 2. Tranz. A seca o fântână (pentru a o curăța). ♦ Fig. A secătui pe cineva sau ceva de...; a istovi, a epuiza. – Din sl. sŭlijati.

SLEÍ, sleiesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre substanțe grase) A se închega, a se solidifica (prin răcire). O picătură fierbinte de stearină se varsă din lumînare și i se sleiește pe mînă. VLAHUȚĂ, O. A. III 94. ♦ (Despre apă și alte lichide) A îngheța. Și a plecat pe pîrtea Ierusalimului, Care pe deasupra se topea, Pe dedesupt se sleia. PAMFILE, S. T. 20. S-a lăsat un pui de ger de crăpau pietrele, iar marea se sleise pe lîngă mal. CONTEMPORANUL, VII 116. (Fig.) O frică fantastică i-a închipuit niște năluciri fioroase. Sărmana fată simți sîngele sleindu-se în vinele sale. NEGRUZZI, S. I 28. ◊ Tranz. În miezul iernii, cînd vîntul spulberă și sleiește tot, cînd focul vesel e odorul cel mai prețuit... moș Toader umbla de dimineață, tot umbla cu toporul în spate, doar ar găsi ceva de lucru. CONTEMPORANUL, V 389. (Fig.) Nu simțeam durere, nici compătimire, Ca piatra eram. O negură ochii îmi painjini, Și înghețul morții inima-mi slei. NEGRUZZI, S. II 31. 2. Tranz. A seca o fîntînă (pentru a o curăța). Mai încolo dete peste un puț care îi strigă: Fată mare, fată mare! vino de mă sleiește că ți-oi da apă rece să te răcorești cînd te-i întoarce. Fata slei puțul și plecă înainte. ISPIRESCU, L. 348. Scoal’ deschide porțile și-nchide averile; Să sleim puțurile, Să spălăm jgheaburile, Să adăpăm vitele. TEODORESCU, P. P. 672. ◊ Refl. (Poetic) Își scufunda fața-n pernă și plîngea pînă ce i se sleiau izvoarele lacrimilor. VLAHUȚĂ, O. A. I 120. 3. Tranz. A secătui (pe cineva sau ceva) de bani, de averi. Orîndui turci spre a strînge această nouă dajdie care, luînd toate vitele de la cei ce aveau, sleiră țara și de vite. BĂLCESCU, O. II 26. ◊ (Complementul indică bunurile secătuite) Sperau să nemerească un tren, ori de nu, să petreacă noaptea pe-acolo, că-și sleiseră banii și nu mai aveau decît pentru bilete. REBREANU, R. I 272. ◊ Fig. Dar pentru aceasta e nevoie de curaj și el și-a sleit tot curajul. C. PETRESCU, C. V. 136. Manlache nu mai auzea și nu mai deschidea ochii. Urgia vărsării de sînge îi sleise toată puterea în el. POPA, V. 162. ◊ Refl. Încet-încet s-au sleit... toate mijloacele de hrană ale cetății și a-nceput să bîntuie o foamete cumplită. CARAGIALE, O. III 195. Mi s-au sleit toate mijloacele și trăiesc pe datorii. GHICA, A. 533. ♦ Intranz. (Neobișnuit; despre procese în desfășurare) A conteni, a sfîrși. Omului îi era din ce în ce mai rău. Durerile din mînă nu mai sleiau și arșița îi dogorea obrajii. POPA, V. 139.

A SLEÍ ~ésc tranz. 1) (mai ales fântâni) A face să rămână fără apă (pentru curățare). 2) A face să nu mai dispună (de bunuri materiale); a secătui. ~ de bani. 3) (bunuri materiale) A consuma până la terminare; a epuiza. * ~ de puteri (pe cineva) a(-i) lua toate puterile (cuiva); a istovi. /<sl. sulijati

A SE SLEÍ pers. 3 se ~éște intranz. 1) (despre grăsimi) A trece din stare lichidă în stare solidă prin răcire; a se solidifica. 2) pop. (despre lichide) A se preface în gheață; a îngheța.

sleì v. 1. a scoate toată apa: a slei un puț; 2. a închiega, vorbind de unt, său, ceară; 3. fig. a seca de puteri. [Slav. SLĂIATI, a topi].

zlăi[1] v vz slei2 corectat(ă)

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: zglăi LauraGellner

sleĭésc v. tr. (vsl. sŭ-liti, sŭ-liĭatĭ, a turna la un loc, sîrb. sliti, a turna la un loc, a topi, a lipi metale, slivati se, a curge la un loc, rus. slitĭ, slivatĭ, a topi la un loc. V. leit). Vechĭ. Torn în forme metalele (azĭ ceara ș. a.): a slei un clopot (V. sloĭesc). Azĭ. Scot toată apa dintr’un puț: a slei puțu. A slei puțurile (fig.), a fi foarte bețiv. Fig. A slei de puterĭ, a seca de puterĭ, a lua cuĭva toate puterile. V. refl. A se solidifica (grăsimea, ceara): seu s’a sleit. – Vechĭ și Trans. zleĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

slei (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sleiesc, 3 sg. sleiește, imperf. 1 sleiam; conj. prez. 1 sg. să sleiesc, 3 să sleiască corectat(ă)

slei (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sleiesc, imperf. 3 sg. sleia; conj. prez. 3 să sleiască

sleí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sleiésc, imperf. 3 sg. sleiá; conj. prez. 3 sg. și pl. sleiáscă

slei (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sleiesc, conj. sleiască)

sleesc, sleiască 3 conj., sleiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SLEÍ vb. 1. a se coagula, a se închega, a se solidifica. (Grăsimea s-a ~.) 2. v. făcălui. 3. v. extenua.

SLEÍ vb. epuiza, goli, isprăvi, încheia, îngheța, întări, învârtoșa, seca, secătui, sfârși, solidifica, termina, turna.

slei vb. EPUIZA. GOLI. ISPRĂVI. ÎNCHEIA. ÎNGHEȚA. ÎNTĂRI. ÎNVÎRTOȘA. SECA. SECĂTUI. SFÎRȘI. SOLIDIFICA. TERMINA. TURNA.

SLEI vb. 1. a se coagula, a se închega, a se solidifica. (Grăsimea s-a ~.) 2. a bate, a făcălui, a freca. (A ~ fasolea.) 3. a epuiza, a extenua, a frînge, a istovi, a seca, a secătui, a sfîrși, a stoarce, a vlăgui, a zdrobi, (reg.) a stoci, (prin Olt. și Munt.) a dehobi, (înv.) a zămorî, (fig.) a suge. (Munca brută l-a ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sleí (-iésc, -ít), vb.1. A goli, a deseca o fîntînă pentru a o curăța. – 2. A evacua apa. – 3. A secătui, a istovi. – 4. A epuiza, a consuma, a uza. – 5. (Înv.) A filtra, a topi. – 6. A bate, a amesteca mazărea cu fasolea pentru a face o pastă. – 7. (Refl.) A se închega, a se coagula. Sl. sŭliti, sŭlijati „a topi” (Miklosich, Slaw. Elem., 47; cihac, II, 168), cf. leit, sloi.

Intrare: slei
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • slei
  • sleire
  • sleit
  • sleitu‑
  • sleind
  • sleindu‑
singular plural
  • sleiește
  • sleiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sleiesc
(să)
  • sleiesc
  • sleiam
  • sleii
  • sleisem
a II-a (tu)
  • sleiești
(să)
  • sleiești
  • sleiai
  • sleiși
  • sleiseși
a III-a (el, ea)
  • sleiește
(să)
  • sleiască
  • sleia
  • slei
  • sleise
plural I (noi)
  • sleim
(să)
  • sleim
  • sleiam
  • sleirăm
  • sleiserăm
  • sleisem
a II-a (voi)
  • sleiți
(să)
  • sleiți
  • sleiați
  • sleirăți
  • sleiserăți
  • sleiseți
a III-a (ei, ele)
  • sleiesc
(să)
  • sleiască
  • sleiau
  • slei
  • sleiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zlei
  • zleire
  • zleit
  • zleitu‑
  • zleind
  • zleindu‑
singular plural
  • zleiește
  • zleiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zleiesc
(să)
  • zleiesc
  • zleiam
  • zleii
  • zleisem
a II-a (tu)
  • zleiești
(să)
  • zleiești
  • zleiai
  • zleiși
  • zleiseși
a III-a (el, ea)
  • zleiește
(să)
  • zleiască
  • zleia
  • zlei
  • zleise
plural I (noi)
  • zleim
(să)
  • zleim
  • zleiam
  • zleirăm
  • zleiserăm
  • zleisem
a II-a (voi)
  • zleiți
(să)
  • zleiți
  • zleiați
  • zleirăți
  • zleiserăți
  • zleiseți
a III-a (ei, ele)
  • zleiesc
(să)
  • zleiască
  • zleiau
  • zlei
  • zleiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

slei, sleiescverb

  • 1. reflexiv unipersonal (Despre substanțe grase) A se închega, a se solidifica (prin răcire). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote O picătură fierbinte de stearină se varsă din lumînare și i se sleiește pe mînă. VLAHUȚĂ, O. A. III 94. DLRLC
    • 1.1. popular Despre apă și alte lichide: îngheța. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: îngheța
      • format_quote Și a plecat pe pîrtea Ierusalimului, Care pe deasupra se topea, Pe dedesupt se sleia. PAMFILE, S. T. 20. DLRLC
      • format_quote S-a lăsat un pui de ger de crăpau pietrele, iar marea se sleise pe lîngă mal. CONTEMPORANUL, VII 116. DLRLC
      • format_quote figurat O frică fantastică i-a închipuit niște năluciri fioroase. Sărmana fată simți sîngele sleindu-se în vinele sale. NEGRUZZI, S. I 28. DLRLC
      • format_quote tranzitiv În miezul iernii, cînd vîntul spulberă și sleiește tot, cînd focul vesel e odorul cel mai prețuit... moș Toader umbla de dimineață, tot umbla cu toporul în spate, doar ar găsi ceva de lucru. CONTEMPORANUL, V 389. DLRLC
      • format_quote tranzitiv figurat Nu simțeam durere, nici compătimire, Ca piatra eram. O negură ochii îmi painjini, Și înghețul morții inima-mi slei. NEGRUZZI, S. II 31. DLRLC
  • 2. tranzitiv A seca o fântână (pentru a o curăța). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: seca
    • format_quote Mai încolo dete peste un puț care îi strigă: Fată mare, fată mare! vino de mă sleiește că ți-oi da apă rece să te răcorești cînd te-i întoarce. Fata slei puțul și plecă înainte. ISPIRESCU, L. 348. DLRLC
    • format_quote Scoal' deschide porțile și-nchide averile; Să sleim puțurile, Să spălăm jgheaburile, Să adăpăm vitele. TEODORESCU, P. P. 672. DLRLC
    • format_quote reflexiv poetic Își scufunda fața-n pernă și plîngea pînă ce i se sleiau izvoarele lacrimilor. VLAHUȚĂ, O. A. I 120. DLRLC
    • 2.1. figurat A secătui pe cineva sau ceva de... DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Orîndui turci spre a strînge această nouă dajdie care, luînd toate vitele de la cei ce aveau, sleiră țara și de vite. BĂLCESCU, O. II 26. DLRLC
      • format_quote Sperau să nemerească un tren, ori de nu, să petreacă noaptea pe-acolo, că-și sleiseră banii și nu mai aveau decît pentru bilete. REBREANU, R. I 272. DLRLC
      • format_quote Dar pentru aceasta e nevoie de curaj și el și-a sleit tot curajul. C. PETRESCU, C. V. 136. DLRLC
      • format_quote Manlache nu mai auzea și nu mai deschidea ochii. Urgia vărsării de sînge îi sleise toată puterea în el. POPA, V. 162. DLRLC
      • format_quote reflexiv Încet-încet s-au sleit... toate mijloacele de hrană ale cetății și a-nceput să bîntuie o foamete cumplită. CARAGIALE, O. III 195. DLRLC
      • format_quote reflexiv Mi s-au sleit toate mijloacele și trăiesc pe datorii. GHICA, A. 533. DLRLC
      • 2.1.1. intranzitiv neobișnuit Despre procese în desfășurare: conteni, sfârși. DLRLC
        • format_quote Omului îi era din ce în ce mai rău. Durerile din mînă nu mai sleiau și arșița îi dogorea obrajii. POPA, V. 139. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.