sleit¹ sns [At: MARIAN, V. 205 / E: slei²] 1 (Pop) Solidificare (1). 2-4 Sleire (4, 6-7).

sleit², ~ă [At: NECULCE, L. 309 / V: (îrg) slăit, (reg) zleit / Pl: ~iți, ~e / E: slei²] 1 a (Îrg; d. metale topite; pex, d. obiecte din metal) Turnat². 2 sm (Îvr) Idol. 3 a (D. grăsimi, de obicei animale, folosite la prepararea mâncărurilor și încălzite până la lichefiere) Care a căpătat, prin răcire, o anumită consistență. 4 a (Pex; d. mâncăruri) Care a căpătat, prin încălzire, un aspect specific și un gust neplăcut care evidențiază grăsimea din compoziție. 5 a (D. farfurii și tacâmuri) Care este acoperit cu grăsimi sleite² (3). 6 a (Rar; d. oameni) Slinos (1). 7 a (Pop; d. lichide, mai ales d. apă) Înghețat. 8 a (D. puțuri, fântâni, izvoare etc.) Care a fost secat² și curățat de nămol, de pietre etc. 9 a (Rar; pex) Secat² (2). 10 a (Rar) Coagulat. 11 a (Rar; fig; d. mijloace materiale, bogății naturale etc.) Secătuit (10). 12 a (Rar; d. recipiente) Golit² (5). 13 a (Fig; d. disponibilitățile etc. fizice, intelectuale, afective etc. ale oamenilor) Care a ajuns la limită Si: epuizat (3), extenuat (1), istovit, secat², secătuit, sfârșit², stors², supt², vlăguit, zdrobit, (înv) zămorât. 14 a (D. oameni) Care a obosit peste măsură (din cauza eforturilor fizice, a consumului nervos etc.) Si: epuizat (4), extenuat (1), istovit, secat², secătuit, sfârșit², stors², supt², vlăguit, zdrobit, (înv) zămorât. 15-16 a Slăbit² (4-5). 17 a (Îvp; d. legume făinoase; pex, d. verdețuri) Care a fost zdrobit și amestecat cu putere și îndelung, pentru a obține o pastă omogenă Si: (reg) făcăit, făcăluit, (fam) bătut² (1), frecat² (9). 18 a (Reg; d. șindrile) Care sunt greșit îmbucate unele într-altele.

SLEIT², -Ă, sleiți, -te, adj. 1. (Despre substanțe grase) Închegat, solidificat prin răcire. Cînd pe la prînzul cel mare, iacătă-mă-s și eu de după un dîmb cu mîncarea sleită. CREANGĂ, A. 54. ♦ (Despre unele legume, mai ales despre fasole) Făcăluit. ♦ Înghețat. Latura... malului, unde se bălăceau turme de mascuri în smîrcuri sleite. C. PETRESCU, A. R. 7. Crivățul șuieră și vîjie, izbind în toate părțile stropii sleiți. SLAVICI, N. II 3. 2. Istovit, extenuat. Ion umbla acum aproape la pas. Fulgii de gheață îl loveau în ochi, îl orbeau, dar el înainta statornic, clătinîndu-se, sleit. DUMITRIU, N. 218. Gemeau sleiți, buimaci de loviturile îngrozitoare. POPA, V. 269. 3. (Despre fîntîni) Secat de apă (pentru curățire).

sleit a. 1. secat: 2. topit, turnat: hatmanii sleiți pe caii lor AL.; 3. închiegat: bucatele arse și sleite CR.; 4. fig. stors de puteri.

slăit, ~ă a vz sleit²

zleit, ~ă a vz sleit²

zleit, -ă adj. v. sleit².

SLEIT adj. 1. coagulat, închegat, solidificat. (Grăsime ~.) 2. v. făcăluit. 3. v. extenuat.

SLEIT adj. v. gol, golit, înghețat, leit, secat, secătuit, solidificat, turnat.

SLEIT adj. 1. coagulat, închegat, solidificat. (Grăsime ~.) 2. bătut, făcăluit, frecat, (reg.) rîșnit, zolit. (Fasole ~.) 3. epuizat, extenuat, frînt, istovit, prăpădit, rupt, secat, secătuit, sfîrșit, stors, trudit, vlăguit, zdrobit, (Mold.) batojit, (prin. Munt.) tîhobit, (înv.) stătut. (Un om ~ de efort.)

sleit adj. v. GOL. GOLIT. ÎNGHEȚAT. LEIT. SECAT. SECĂTUIT. SOLIDIFICAT. TURNAT.