12 definiții pentru smerit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SMERIT, -Ă, smeriți, -te, adj. Umil, supus, respectuos; modest. ♦ (Bis.) Cucernic, evlavios, pios. – V. smeri.

SMERIT, -Ă, smeriți, -te, adj. Umil, supus, respectuos; modest. ♦ (Bis.) Cucernic, evlavios, pios. – V. smeri.

smerit, ~ă [At: COD. VOR.2 56r/4 / V: (îrg) zm~ / Pl: ~iți, ~e / E: smeri] 1 a (D. oameni) Care adoptă o atitudine umilă Si: supus, umil, umilit, (liv) obsecvios, (îrg) ofilit, (înv) smerin (1), smernic (1), suplecat, (fam) spăsit (3). 2 a (D. manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care exprimă smerenie (1) Si: supus, umil, umilit, (liv) obsecvios, (îrg) ofilit, (înv) smerin (2), smernic (2), suplecat, (fam) spăsit (4). 3 av În mod umil, supus, plin de respect etc. 4 a (Înv; în formule de respect sau epistolare) Preaplecat. 5-6 a, smf (Înv; d. oameni) Modest. 7-10 a, smf (Pex) Lipsit de însemnătate sau de bunuri materiale Si: smerin (4-5). 11 a (Pex; d. lucruri) Simplu (18). 12-14 a, smf, av (D. oameni) (Care este) cuviincios, respectuos Si: (înv) smerin (6-7). 15-17 a, av, smf (Pex; d. oameni) Sfios. 18 a (D. manifestări ale oamenilor) Care exprimă bună-cuviință, respect Si: (înv) smerin (10). 19 a (Pex; d. manifestări ale oamenilor) Care exprimă sfială Si: (înv) smerin (11). 20-21 a, smf (Bis; d. oameni) Care se supune preceptelor religiei creștine, autorității lui Dumnezeu Si: credincios (12-13), cucernic (1), cuvios (16), evlavios (1-2), pios, religios, (înv) blagocestiv, pietos, râvnitor, smerin (12), (îrg) smernic (3), (îvr) smerelnic (1), (frm) devot. 22-23 a, smf (Bis; d. oameni) Care are o atitudine cucernică în fața divinității Si: credincios, cucernic (8), cuvios, evlavios (1-2), pios, religios, (înv) blagocestiv, pietos, râvnitor, smerin (13), (îrg) smernic (4), (îvr) smerelnic (2), (frm) devot. 24 av În mod cucernic. 25 a (D. manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care manifestă cucernicie în fața divinității Si: credincios, cucernic (12), cuvios, evlavios (4), pios, religios, (înv) blagocestiv, pietos, râvnitor, smerin (14), (îrg) smernic (5), (îvr) smerelnic (3), (frm) devot. 26 a (Rar; d. oameni) Care se căiește.

SMERIT, -Ă, smeriți, -te, adj. Umil, supus, modest, resemnat; (Bis.) cucernic, evlavios. Cîntări smerite se înălțau de sub bolțile de piatră. SADOVEANU, O. VII 214. Vorbea liniștit. Noi ascultam smeriți cu ochii în jos, și cuvintele lui ne pălmuiau. VLAHUȚĂ, O. A. 496. Iară eu, mîncînd lupește, mă făceam smerit și numai rîdeam în mine. CREANGĂ, A. 61. Smerit în genunchi pică Și de fală se dezbracă. ALECSANDRI, P. A. 44. ◊ (Poetic) Ci prin flori întrețesute printre gratii luna moale, Sfiicioasă și smerită și-au vărsat razele sale. EMINESCU, O. I 76. ◊ (Adverbial) Vorbește smerit, cam din vîrful limbii, și nu se supără niciodată. STĂNOIU, C. I. 84.

smerít, -ă adj. (d. a se smeri). Modest, umil: un smerit sihastru. Adv. A saluta smerit. – Și zm- (vest).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SMERIT adj. 1. v. supus. 2. v. preaplecat. 3. v. umil. 4. v. credincios.

SMERIT adj. v. cinstit, credincios, devotat, fidel, modest, nestrămutat, statornic.

SMERIT adj. 1. plecat, supus, umil, umilit, (livr.) obsecvios, (înv.) smernic, suplecat. (O atitudine, o privire ~.) 2. preaplecat, supus. (Al dumneavoastră ~ slujitor.) 3. umil, (fam.) spăsit. (Avea o figură ~.) 4. (BIS.) credincios, cucernic, cuvios, evlavios, pios, preacredincios, religios, (franțuzism) devot, (înv. și reg.) smernic, (înv.) blagocestiv, pietos, pravoslavnic, rîvnitor, bine-credincios. (Om ~.)

smerit adj. v. CINSTIT. CREDINCIOS. DEVOTAT. FIDEL. MODEST. NESTRĂMUTAT. STATORNIC.

Intrare: smerit
smerit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smerit
  • smeritul
  • smeritu‑
  • smeri
  • smerita
plural
  • smeriți
  • smeriții
  • smerite
  • smeritele
genitiv-dativ singular
  • smerit
  • smeritului
  • smerite
  • smeritei
plural
  • smeriți
  • smeriților
  • smerite
  • smeritelor
vocativ singular
plural
zmerit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmerit
  • zmeritul
  • zmeritu‑
  • zmeri
  • zmerita
plural
  • zmeriți
  • zmeriții
  • zmerite
  • zmeritele
genitiv-dativ singular
  • zmerit
  • zmeritului
  • zmerite
  • zmeritei
plural
  • zmeriți
  • zmeriților
  • zmerite
  • zmeritelor
vocativ singular
plural
ismerit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

smerit, smeriadjectiv

  • 1. Devotat, fidel, modest, nestrămutat, preaplecat, respectuos, statornic, supus, umil. DEX '09 DLRLC DEX '98
    • format_quote Vorbea liniștit. Noi ascultam smeriți cu ochii în jos, și cuvintele lui ne pălmuiau. VLAHUȚĂ, O. A. 496. DLRLC
    • format_quote Iară eu, mîncînd lupește, mă făceam smerit și numai rîdeam în mine. CREANGĂ, A. 61. DLRLC
    • format_quote Smerit în genunchi pică Și de fală se dezbracă. ALECSANDRI, P. A. 44. DLRLC
    • format_quote poetic Ci prin flori întrețesute printre gratii luna moale, Sfiicioasă și smerită și-au vărsat razele sale. EMINESCU, O. I 76. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Vorbește smerit, cam din vîrful limbii, și nu se supără niciodată. STĂNOIU, C. I. 84. DLRLC
etimologie:
  • vezi smeri DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.