opțiuni
  • info

12 definiții pentru sort

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SORT, sorturi, s. n. Obiect, produs sau grup de obiecte ori de produse care aparțin ca varietăți unei categorii mai mari; fel, gen, varietate, categorie, calitate (de mărfuri, de produse). – Din fr. sorte.

SORT, sorturi, s. n. Obiect, produs sau grup de obiecte ori de produse care aparțin ca varietăți unei categorii mai mari; fel, gen, varietate, categorie, calitate (de mărfuri, de produse). – Din fr. sorte.

sort2 sn [At: VĂCĂRESCUL, GR. 100/1 / V: (înv) soartă (Pl: soarte) sf / Pl: ~uri / E: fr sorte] Soi1 (3).

SORT, sorturi, s. n. (Termen comercial) Fel, gen, specie, categorie, calitate (de mărfuri, de produse). S-au pus în producție noi sorturi de conserve de legume.

SORT s.n. Fel, specie, gen, categorie, calitate (de mărfuri, de produse etc.) ♦ Grup de varietăți ale unei specii horticole sau viticole, caracterizat prin însușiri comune sau specifice anumitor condiții de vegetație. [< fr. sorte].

SORT s. n. fel, specie, gen, categorie, calitate (de mărfuri, de produse). ◊ grup de varietăți ale unei specii horticole sau viticole. (< fr. sorte)

SORT ~uri n. 1) Categorie de produse sau de mărfuri; calitate. 2) pop. Soi de plante; specie. ~uri de viță de vie. /<fr. sorte

soartă2 sf vz sort2

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sort s. n., pl. sorturi

sort s. n., pl. sorturi

sort s. n., pl. sorturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SORT s. categorie, chip, fel, gen, neam, soi, specie, tip, varietate, (reg.) madea, sad, (înv., mai ales în Transilv.) plasă. (Toate ~urile de fructe.)

SORT s. categorie, chip, fel, gen, neam, soi, specie, tip, varietate, (reg.) madea, sad, (înv., mai ales în Transilv.) plasă. (Toate ~urile de fructe.)

Intrare: sort
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sort
  • sortul
  • sortu‑
plural
  • sorturi
  • sorturile
genitiv-dativ singular
  • sort
  • sortului
plural
  • sorturi
  • sorturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sort, sorturisubstantiv neutru

  • 1. Obiect, produs sau grup de obiecte ori de produse care aparțin ca varietăți unei categorii mai mari; fel, gen, varietate, categorie, calitate (de mărfuri, de produse). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: calitate categorie fel gen varietate
    • format_quote S-au pus în producție noi sorturi de conserve de legume. DLRLC
    • 1.1. Grup de varietăți ale unei specii horticole sau viticole, caracterizat prin însușiri comune sau specifice anumitor condiții de vegetație. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.