7 definiții pentru sorți

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sorți v vz sorti1

sorțì v. a trage la sorți. [Lat. SORTIRI].

sortésc v. tr. (d. soartă). Destinez, ursesc, hotărăsc soarta: cum țĭ-a fost sortit, așa aĭ să trăieștĭ! – Și sorțésc (după sorț).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SORȚI s. pl. posibilitate, șansă. (~ de reușită.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sorți vb. IV (înv.) a trage la sorți.

Intrare: sorți
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sorți
  • sorțire
  • sorțit
  • sorțitu‑
  • sorțind
  • sorțindu‑
singular plural
  • sorțește
  • sorțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sorțesc
(să)
  • sorțesc
  • sorțeam
  • sorții
  • sorțisem
a II-a (tu)
  • sorțești
(să)
  • sorțești
  • sorțeai
  • sorțiși
  • sorțiseși
a III-a (el, ea)
  • sorțește
(să)
  • sorțească
  • sorțea
  • sorți
  • sorțise
plural I (noi)
  • sorțim
(să)
  • sorțim
  • sorțeam
  • sorțirăm
  • sorțiserăm
  • sorțisem
a II-a (voi)
  • sorțiți
(să)
  • sorțiți
  • sorțeați
  • sorțirăți
  • sorțiserăți
  • sorțiseți
a III-a (ei, ele)
  • sorțesc
(să)
  • sorțească
  • sorțeau
  • sorți
  • sorțiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)