21 de definiții pentru special

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPECIÁL, -Ă, speciali, -e, adj. Care se deosebește de alte lucruri asemănătoare prin trăsături care îi sunt proprii; care se află numai la un lucru sau la o anumită categorie de lucruri; (adesea adverbial) care este făcut, destinat, rezervat pentru a corespunde unui anumit scop; p. ext. ieșit din comun, deosebit de bun, de valoros; excepțional. ◊ Loc. adv. În special = mai ales, îndeosebi; în mod particular; în speță. ♦ (Despre ediții de presă, publicații) Publicat cu o ocazie deosebită sau la o dată festivă. ♦ Care aparține unei anumite specialități (1), de strictă specialitate. [Pr.: -ci-al] – Din fr. spécial, lat. specialis.

SPECIÁL, -Ă, speciali, -e, adj. Care se deosebește de alte lucruri asemănătoare prin trăsături care îi sunt proprii; care se află numai la un lucru sau la o anumită categorie de lucruri; (adesea adverbial) care este făcut, destinat, rezervat pentru a corespunde unui anumit scop; p. ext. ieșit din comun, deosebit de bun, de valoros; excepțional. ◊ Loc. adv. În special = mai ales, îndeosebi; în mod particular; în speță. ♦ (Despre ediții de presă, publicații) Publicat cu o ocazie deosebită sau la o dată festivă. ♦ Care aparține unei anumite specialități (1), de strictă specialitate. [Pr.: -ci-al] – Din fr. spécial, lat. specialis.

special, ~ă [At: ȚICHINDEAL, F. 265/22 / P: ~ci-al / V: (înv) ~iel, ~ețial, ~ețiel / Pl: ~i, ~e / E: it speziale, speciale, lat specialis, fr spécial, ger speziell] 1-2 sn, a (Ceea) ce se deosebește de alte lucruri, de alte fenomene etc. asemănătoare, prin particularități proprii Si: anume, anumit, aparte (5), deosebit2 (2), distinct (1), individual, particular, separat, singular (7), specific (1), sui-generis, (liv) insolit. 3-4 sn, a (Ceea) ce este destinat pentru a corespunde unui anumit scop Si: anume, anumit (2), aparte. 5 a (Iuz; îs) Arme ~e Corp de armată format din artilerie sau geniu. 6 a (Îlav) În ~ Mai ales. 7 a (Îal) În mod particular. 8 a Care aparține unei anumite specialități Si: de specialitate (5). 9 a (Pan; d. limbaje, terminologii) Specializat (2). 10 a (D. sesiuni, comisii etc.) Care are loc în afara regulilor obișnuite Si: extraordinar (5). 11 a (Înv; asr) Care este competent într-un anumit domeniu Si: specialist (2). 12 a (D. oameni sau d. instituții) Care este însărcinat cu probleme deosebite. 13 a (D. publicații) Publicat cu o ocazie excepțională sau la o dată festivă. 14 av În mod deosebit Si: foarte. 15 av În mod intenționat Si: anume, dinadins (2), expres2, intenționat, înadins, (înv) specialmente (1). 16 av Într-un anumit scop Si: anume (7), dinadins (1), expres2, intenționat, înadins, (înv) specialmente (2). 17 sf (Bot; îvr) Specie (3).

SPECIÁL, -Ă, speciali, -e, adj. Care se deosebește de alte lucruri asemănătoare prin particularități care îi sînt proprii; care este făcut, destinat, rezervat pentru un anumit scop; p. ext. care iese din comun, este deosebit de bun, de valoros; excepțional. Am dat un examen special și am intrat în corpul jandarmilor. SADOVEANU, P. M. 106. Făcuse un drum la București, numai să obțină de la corp mutarea unui bucătar special la popota regimentului. C. PETRESCU, Î. I 8. Cei mai mulți cereau trupe speciale, să-i însoțească la moșiile lor. REBREANU, R. II 228. Mîni-poimîni are să-i vie decorația și mi-a promis colonelul că i-o va trimite dînsul printr-un delegat special. MIRONESCU, S. A. 108. ◊ (Adverbial) Să se prezinte la un concurs cu lucrări special pregătite. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 356, 5/1. ◊ Loc. adv. În special = mai ales, îndeosebi, anume; în mod particular, în speță. La început avea numai îngrijirea celor doi copilași, în special să-i învețe franțuzește, dar ajunsese cu timpul să facă toată treaba casei. BART, E. 315. ♦ (Despre ediții de presă, despre publicații) Publicat cu ocazia unui eveniment important sau la o dată festivă. Vă voi expedia la vreme, pentru numărul special, o cronică anume. CARAGIALE, O. VII 429. – Pronunțat: -ci-al.

SPECIÁL, -Ă adj. 1. Care se aplică numai la un lucru sau la o anumită categorie de lucruri; anumit, deosebit. ♦ În special = mai ales, îndeosebi, în mod particular. ♦ Făcut, scos cu o anumită ocazie. 2. De (strictă) specialitate. [Pron. -ci-al. / cf. fr. spécial, it. speciale, lat. specialis < species].

SPECIÁL, -Ă adj. 1. care se aplică numai la un lucru sau la o anumită categorie de lucruri; anumit, deosebit. ♦ în ~ = mai ales, îndeosebi. ◊ făcut cu o anumită ocazie. 2. de (strictă) specialitate. (< fr. spécial, lat. specialis)

SPECIÁL ~ă (~i, ~e) și adverbial 1) Care este cu însușiri deosebite; particular. Caz ~. Timbru ~. ◊ În ~ a) îndeosebi; mai ales; b) în (mod) particular. 2) Care are o anumită menire; destinat pentru un anumit scop. Fond ~. Corespondent ~. 3) Care constituie o excepție; întrebuințat în circumstanțe extraordinare. Autorizație ~ă. 4) Care este realizat cu o anumită ocazie. Ediție ~ă. 5) Care este caracteristic pentru o anumită specialitate; de specialitate. Învățământ ~. 6) Care este făcut în mod intenționat; înadins; anume; dinadins. [Sil. -ci-al] /<lat. specialis, fr. special, germ. speziell

special a. ce ține excluziv de un lucru: studii speciale.

*speciál, -ă adj. (lat. specialis, fr. special). Particular, propriŭ unuĭ lucru, deosebit de altele: studiĭ, calitățĭ, aptitudinĭ speciale. Care are studiĭ saŭ aptitudinĭ speciale: oamenĭ specialĭ. La care se învață științe deosebite: școale speciale (comerciale de artilerie, de geniŭ, de inginerie ș. a.), arme speciale (artilerie, geniŭ, marină, aviațiune). Adv. În mod special: medicament recomandat special pentru asta. În special, în mod special: ițĭ recomand asta în special. V. comun, general.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

special (ieșit din comun) (desp. -ci-al) adj. m., pl. speciali; f. specia, pl. speciale

special (ieșit din comun) (-ci-al) adj. m., pl. speciali; f. specială, pl. speciale

speciál adj. m. (sil. -ci-al), pl. speciáli; f. sg. speciálă, pl. speciále

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPECIÁL adj., adv. 1. adj. v. anumit. 2. adj. v. aparte. 3. adj. aparte, deosebit, particular, specific, sui-generis. (Un gust ~.) 4. adj. aparte, deosebit, individual, neobișnuit, singular, (livr.) insolit. (Un caz ~.) 5. adj. specializat. (Se recurge la limbajele ~.) 6. adj. particular. (Disciplinele ~.) 7. adj. extraordinar. (O comisie, o sesiune ~.) 8. adv. anume, (înv.) specialmente. (M-am dus ~ la el.) 9. adv. anume, dinadins, expres, intenționat, înadins. (A procedat ~ în acest sens.)

SPECIAL adj., adv. 1. adj. anume, anumit, aparte, deosebit, (înv. și pop.) osebit. (Cu o metodă ~.) 2. adj. aparte, deosebit, distinct, separat. (Un capitol ~ din lege.) 3. adj. aparte, deosebit, particular, specific, sui-generis. (Un gust ~.) 4. adj. aparte, deosebit, individual, neobișnuit, singular, (livr.) insolit. (Un caz ~.) 5. adj. specializat. (Se recurge la limbajele ~.) 6. adj. particular. (Disciplinele ~.) 7. adj. extraordinar. (O comisie, o sesiune ~.) 8. adv. anume, (înv.) specialmente. (M-am dus ~ la el.) 9. adv. anume, dinadins, expres, intenționat, înadins. (A procedat ~ în acest sens.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SPECIÁL, -Ă adj. (cf. fr. spécial, it. speciale, lat. specialis < species): în sintagma limbă specială (v.).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DREPTURI SPECIALE DE TRAGERE (D.S.T.), instrument monetar internațional cu rol de unitate de cont și de rezervă, utilizat frecvent ca etalon monetar o dată cu restrângerea rolului aurului ca unitate de referință. D.S.T. se atribuie țărilor membre F.M.I. proporțional cu cota deținută de acestea la Fond, făcând obiectul mai multor tipuri de operațiuni (emitere de hârtii de valoare, stabilirea unor prețuri și tarife internaționale, acoperirea riscului valutar etc); valoarea D.S.T. se calculează pe baza unui coș valutar format din principalele valute forte.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

special K expr. (tox.) ketamină pisată.

specială, speciale s. f. (deț.) 1. penitenciar cu regim sever. 2. băutură alcoolică.

Intrare: special
special adjectiv
  • silabație: spe-ci-al info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • special
  • specialul
  • specialu‑
  • specia
  • speciala
plural
  • speciali
  • specialii
  • speciale
  • specialele
genitiv-dativ singular
  • special
  • specialului
  • speciale
  • specialei
plural
  • speciali
  • specialilor
  • speciale
  • specialelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

special, speciaadjectiv

  • 1. Care se deosebește de alte lucruri asemănătoare prin trăsături care îi sunt proprii; care se află numai la un lucru sau la o anumită categorie de lucruri; (adesea adverbial) care este făcut, destinat, rezervat pentru a corespunde unui anumit scop. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Am dat un examen special și am intrat în corpul jandarmilor. SADOVEANU, P. M. 106. DLRLC
    • format_quote Făcuse un drum la București, numai să obțină de la corp mutarea unui bucătar special la popota regimentului. C. PETRESCU, Î. I 8. DLRLC
    • format_quote Cei mai mulți cereau trupe speciale, să-i însoțească la moșiile lor. REBREANU, R. II 228. DLRLC
    • format_quote Mîni-poimîni are să-i vie decorația și mi-a promis colonelul că i-o va trimite dînsul printr-un delegat special. MIRONESCU, S. A. 108. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Să se prezinte la un concurs cu lucrări special pregătite. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 356, 5/1. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Ieșit din comun, deosebit de bun, de valoros. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: excepțional
    • 1.2. (Despre ediții de presă, publicații) Publicat cu o ocazie deosebită sau la o dată festivă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Vă voi expedia la vreme, pentru numărul special, o cronică anume. CARAGIALE, O. VII 429. DLRLC
    • 1.3. Care aparține unei anumite specialități, de strictă specialitate. DEX '09 DEX '98 DN
    • chat_bubble locuțiune adverbială În special = mai ales; în mod particular; în speță. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: îndeosebi
      • format_quote La început avea numai îngrijirea celor doi copilași, în special să-i învețe franțuzește, dar ajunsese cu timpul să facă toată treaba casei. BART, E. 315. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.