special, ~ă [At: ȚICHINDEAL, F. 265/22 / P: ~ci-al / V: (înv) ~iel, ~ețial, ~ețiel / Pl: ~i, ~e / E: it speziale, speciale, lat specialis, fr spécial, ger speziell] 1-2 sn, a (Ceea) ce se deosebește de alte lucruri, de alte fenomene etc. asemănătoare, prin particularități proprii Si: anume, anumit, aparte (5), deosebit² (2), distinct (1), individual, particular, separat, singular (7), specific (1), sui-generis, (liv) insolit. 3-4 sn, a (Ceea) ce este destinat pentru a corespunde unui anumit scop Si: anume, anumit (2), aparte. 5 a (Iuz; îs) Arme ~e Corp de armată format din artilerie sau geniu. 6 a (Îlav) În ~ Mai ales. 7 a (Îal) În mod particular. 8 a Care aparține unei anumite specialități Si: de specialitate (5). 9 a (Pan; d. limbaje, terminologii) Specializat (2). 10 a (D. sesiuni, comisii etc.) Care are loc în afara regulilor obișnuite Si: extraordinar (5). 11 a (Înv; asr) Care este competent într-un anumit domeniu Si: specialist (2). 12 a (D. oameni sau d. instituții) Care este însărcinat cu probleme deosebite. 13 a (D. publicații) Publicat cu o ocazie excepțională sau la o dată festivă. 14 av În mod deosebit Si: foarte. 15 av În mod intenționat Si: anume, dinadins (2), expres², intenționat, înadins, (înv) specialmente (1). 16 av Într-un anumit scop Si: anume (7), dinadins (1), expres², intenționat, înadins, (înv) specialmente (2). 17 sf (Bot; îvr) Specie (3).

SPECIAL, -Ă, speciali, -e, adj. Care se deosebește de alte lucruri asemănătoare prin particularități care îi sînt proprii; care este făcut, destinat, rezervat pentru un anumit scop; p. ext. care iese din comun, este deosebit de bun, de valoros; excepțional. Am dat un examen special și am intrat în corpul jandarmilor. SADOVEANU, P. M. 106. Făcuse un drum la București, numai să obțină de la corp mutarea unui bucătar special la popota regimentului. C. PETRESCU, Î. I 8. Cei mai mulți cereau trupe speciale, să-i însoțească la moșiile lor. REBREANU, R. II 228. Mîni-poimîni are să-i vie decorația și mi-a promis colonelul că i-o va trimite dînsul printr-un delegat special. MIRONESCU, S. A. 108. ◊ (Adverbial) Să se prezinte la un concurs cu lucrări special pregătite. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 356, 5/1. ◊ Loc. adv. În special = mai ales, îndeosebi, anume; în mod particular, în speță. La început avea numai îngrijirea celor doi copilași, în special să-i învețe franțuzește, dar ajunsese cu timpul să facă toată treaba casei. BART, E. 315. ♦ (Despre ediții de presă, despre publicații) Publicat cu ocazia unui eveniment important sau la o dată festivă. Vă voi expedia la vreme, pentru numărul special, o cronică anume. CARAGIALE, O. VII 429. – Pronunțat: -ci-al.

SPECIAL, -Ă adj. 1. Care se aplică numai la un lucru sau la o anumită categorie de lucruri; anumit, deosebit. ♦ În special = mai ales, îndeosebi, în mod particular. ♦ Făcut, scos cu o anumită ocazie. 2. De (strictă) specialitate. [Pron. -ci-al. / cf. fr. spécial, it. speciale, lat. specialis < species].

SPECIAL, -Ă adj. 1. care se aplică numai la un lucru sau la o anumită categorie de lucruri; anumit, deosebit. ♦ în ~ = mai ales, îndeosebi. ◊ făcut cu o anumită ocazie. 2. de (strictă) specialitate. (< fr. spécial, lat. specialis)

SPECIAL ~ă (~i, ~e) și adverbial 1) Care este cu însușiri deosebite; particular. Caz ~. Timbru ~. ◊ În ~ a) îndeosebi; mai ales; b) în (mod) particular. 2) Care are o anumită menire; destinat pentru un anumit scop. Fond ~. Corespondent ~. 3) Care constituie o excepție; întrebuințat în circumstanțe extraordinare. Autorizație ~ă. 4) Care este realizat cu o anumită ocazie. Ediție ~ă. 5) Care este caracteristic pentru o anumită specialitate; de specialitate. Învățământ ~. 6) Care este făcut în mod intenționat; înadins; anume; dinadins. [Sil. -ci-al] /<lat. specialis, fr. special, germ. speziell

special a. ce ține excluziv de un lucru: studii speciale.

*speciál, -ă adj. (lat. specialis, fr. special). Particular, propriŭ unuĭ lucru, deosebit de altele: studiĭ, calitățĭ, aptitudinĭ speciale. Care are studiĭ saŭ aptitudinĭ speciale: oamenĭ specialĭ. La care se învață științe deosebite: școale speciale (comerciale de artilerie, de geniŭ, de inginerie ș. a.), arme speciale (artilerie, geniŭ, marină, aviațiune). Adv. În mod special: medicament recomandat special pentru asta. În special, în mod special: ițĭ recomand asta în special. V. comun, general.

speciel, ~ă a vz special

spețial, ~ă a vz special

spețiel, ~ă a vz special

șpețial, ~ă a vz special

special (ieșit din comun) (desp. -ci-al) adj. m., pl. speciali; f. specială, pl. speciale

special (ieșit din comun) (-ci-al) adj. m., pl. speciali; f. specială, pl. speciale

special adj. m. (sil. -ci-al), pl. speciali; f. sg. specială, pl. speciale

special (i-a)

special.

SPECIAL adj., adv. 1. adj. v. anumit. 2. adj. v. aparte. 3. adj. aparte, deosebit, particular, specific, sui-generis. (Un gust ~.) 4. adj. aparte, deosebit, individual, neobișnuit, singular, (livr.) insolit. (Un caz ~.) 5. adj. specializat. (Se recurge la limbajele ~.) 6. adj. particular. (Disciplinele ~.) 7. adj. extraordinar. (O comisie, o sesiune ~.) 8. adv. anume, (înv.) specialmente. (M-am dus ~ la el.) 9. adv. anume, dinadins, expres, intenționat, înadins. (A procedat ~ în acest sens.)

SPECIAL adj. v. specialist.

special adj. v. SPECIALIST.

SPECIAL adj., adv. 1. adj. anume, anumit, aparte, deosebit, (înv. și pop.) osebit. (Cu o metodă ~.) 2. adj. aparte, deosebit, distinct, separat. (Un capitol ~ din lege.) 3. adj. aparte, deosebit, particular, specific, sui-generis. (Un gust ~.) 4. adj. aparte, deosebit, individual, neobișnuit, singular, (livr.) insolit. (Un caz ~.) 5. adj. specializat. (Se recurge la limbajele ~.) 6. adj. particular. (Disciplinele ~.) 7. adj. extraordinar. (O comisie, o sesiune ~.) 8. adv. anume, (înv.) specialmente. (M-am dus ~ la el.) 9. adv. anume, dinadins, expres, intenționat, înadins. (A procedat ~ în acest sens.)

SPECIAL, -Ă adj. (cf. fr. spécial, it. speciale, lat. specialis < species): în sintagma limbă specială (v.).

DREPTURI SPECIALE DE TRAGERE (D.S.T.), instrument monetar internațional cu rol de unitate de cont și de rezervă, utilizat frecvent ca etalon monetar o dată cu restrângerea rolului aurului ca unitate de referință. D.S.T. se atribuie țărilor membre F.M.I. proporțional cu cota deținută de acestea la Fond, făcând obiectul mai multor tipuri de operațiuni (emitere de hârtii de valoare, stabilirea unor prețuri și tarife internaționale, acoperirea riscului valutar etc); valoarea D.S.T. se calculează pe baza unui coș valutar format din principalele valute forte.

special K expr. (tox.) ketamină pisată.

specială, speciale s. f. (deț.) 1. penitenciar cu regim sever. 2. băutură alcoolică.