18 definiții pentru specifica

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPECIFICA, specific, vb. I. Tranz. A arăta, a menționa, a indica ceva în mod precis. – Din lat. specificare, fr. spécifier.

SPECIFICA, specific, vb. I. Tranz. A arăta, a menționa, a indica ceva în mod precis. – Din lat. specificare, fr. spécifier.

specifica vtr [At: HELIADE, D. J. 70/24 / V: (înv) ~eți~ / Pzi: specific (A și: (rar) ~fic) / E: lat specificare, it specificare, fr specifier] 1-2 A (se) face cunoscut (verbal sau în scris) în mod clar și precis Si: a (se) indica, a (se) preciza, a (se) semnala, (îvr) a specializa (1). 3-4 A (se) atrage atenția în mod expres Si: a (se) prescrie, a (se) prevedea, a (se) stabili, a (se) stipula. 5-6 A (se) reține prin scris Si: a (se) consemna (3), a (se) înregistra, a (se) preciza.

SPECIFICA, specific, vb. I. Tranz. A arăta, a indica anume, în mod amănunțit. Nu specifică nici măcar numele localității. HASDEU, I. V. 249. Noi nu vedem în ea specificați decît numai 6000 de moldoveni. id. ib. 243. Un drept... specificat în mod categoric. ODOBESCU, S. II 49. – Accentuat și: (prez. ind.) specific.

SPECIFICA, specific, vb. I. Tranz. A arăta, a indica anume, în mod amănunțit. – Fr. spécifier (lat. lit. specificare).

SPECIFICA vb. I. tr. A arăta, a menționa (ceva) precis, anume. [P.i. specific, 3,6 -că. / < fr. spécifier].

SPECIFICA vb. tr. a arăta, a menționa (ceva) precis, anume. (< fr. spécifier, lat. specificare)

A SPECIFICA specific tranz. A indica în mod special; a stabili anume. /<lat. specificare, fr. spécifier

specificà v. a exprima în particular, în detaliu: legea n’a specificat acest caz.

specific, ~ă [At: POLIZU / V: (înv) ~eți~ / Pl: ~ici, ~ice / E: lat specificus, it specifico, fr spécifique, ger spezifisch] 1-2 a, av (Care este) propriu unei singure ființe, unui singur lucru sau fenomen sau unei categorii de ființe, lucruri sau fenomene, cărora le dă un caracter original Si: caracteristic (1), definitoriu (4), distinctiv (1), dominant (3), particular, propriu, tipic2, (rar) structural, (înv) însușit2 Vz aparte, deosebit, obișnuit, special (2), suis-generis. 3 sn Caracter predominant și propriu care caracterizează o ființă, un lucru, un fenomen etc. și care diferențiază o ființă de alta, un lucru de altul etc. Si: caracteristică (4), însușire, notă, particularitate, proprietate, semn, specificitate, (reg) însușietate Vz amprentă, marcă2, pecete, sigiliu. 4 a (D. volum, greutate, căldură, consum, producție etc.) Care se raportează la o unitate de măsură. 5 av În mod specific (4). 6-7 sn, a (Medicament) destinat pentru o boală anumită.

2) *specífic, a -á v. tr. (mlat. specifico, -ficáre. V. edi-fic). Determin, arăt în special (în particular, amănunțit): legea nu poate specifica toate cazurile delictelor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

specifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. specific, 2 sg. specifici, 3 specifică; conj. prez. 1 sg. să specific, 3 să specifice corectat(ă)

specifica (a ~) vb., ind. prez. 3 specifică; conj. prez. 3 să specifice

specifica vb., ind. prez. 1 sg. specific, 3 sg. și pl. specifică; conj. prez. 3 sg. și pl. specifice

specifica (ind. prez. 3 sg. și pl. specifică)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPECIFICA vb. 1. v. menționa. 2. a preciza, a prevedea, a scrie. (După cum ~ pravila.) 3. a arăta, a indica, a menționa, a preciza, a semnala, (înv.) a specializa. (Vom ~ următoarele recomandări...) 4. a menționa, a prescrie, a prevedea, a stabili, a stipula. (Articolul 1 ~ următoarele...)

SPECIFICA vb. 1. a consemna, a înregistra, a menționa, a preciza. (Cronica ~ acest eveniment.) 2. a preciza, a prevedea, a scrie. (După cum ~ pravila.) 3. a arăta, a indica, a menționa, a preciza, a semnala, (înv.) a specializa. (Vom ~ următoarele recomandări...) 4. a menționa, a prescrie, a prevedea, a stabili, a stipula. (Articolul 1 ~ următoarele...)

Intrare: specifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • specifica
  • specificare
  • specificat
  • specificatu‑
  • specificând
  • specificându‑
singular plural
  • specifică
  • specificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • specific
(să)
  • specific
  • specificam
  • specificai
  • specificasem
a II-a (tu)
  • specifici
(să)
  • specifici
  • specificai
  • specificași
  • specificaseși
a III-a (el, ea)
  • specifică
(să)
  • specifice
  • specifica
  • specifică
  • specificase
plural I (noi)
  • specificăm
(să)
  • specificăm
  • specificam
  • specificarăm
  • specificaserăm
  • specificasem
a II-a (voi)
  • specificați
(să)
  • specificați
  • specificați
  • specificarăți
  • specificaserăți
  • specificaseți
a III-a (ei, ele)
  • specifică
(să)
  • specifice
  • specificau
  • specifica
  • specificaseră
spețifica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

specifica, specificverb

  • 1. A arăta, a menționa, a indica ceva în mod precis. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Nu specifică nici măcar numele localității. HASDEU, I. V. 249. DLRLC
    • format_quote Noi nu vedem în ea specificați decît numai 6000 de moldoveni. HASDEU, I. V. 243. DLRLC
    • format_quote Un drept... specificat în mod categoric. ODOBESCU, S. II 49. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.