spermatogonie sf [At: DEX / V: ~mog~ / Pl: ~ii / E: fr spermatogonie] (Blg) Celulă germinală producătoare de spermatii.

SPERMATOGONIE s.f. v. spermogonie.

SPERMATOGONIE s. f. celulă germinală producătoare de spermatii; spermatangiu, spermogonie. (< fr. spermatogonie)

SPERMOGONIE s.f. (Bot.) Celulă germinală producătoare de spermatii. [Gen. -iei, var. spermatogonie s.f. / < fr. spermogonie, cf. gr. sperma – sămînță, gone – producere].

SPERMOGONIE s. f. spermatogonie. (< fr. spermogonie)

spermatogonie s. f., g.-d. art. spermatogoniei; pl. spermatogonii

SPERMATO- „sămînță, spor, granule”. ◊ gr. sperma, atos „sămînță” > fr. spermato-, engl. id., it. id., germ. id. > rom. spermato-. □ ~blast (v. -blast), s. n., celulă sexuală primordială, care se găsește în tuburile seminifere ale testiculului; ~carpie (v. -carpie), s. f., stare a fructelor lipsite de carpele și complet închise de bractee; ~cel (v. -cel₂), s. n., tumefacție formată prin acumulare de spermă în testicul sau epididim; ~cinetic (v. -cinetic), adj., care are tendința de a produce elemente mascule; ~cist (v. -cist), s. n., celulă mamă a anteridei; ~cistectomie (v. cist/o-, v. -ectomie), s. f., ablație chirurgicală a veziculelor seminale; ~cit (v. -cit), s. n., celulă vegetativă formată în androconidie, care dă naștere unui anterozoid; ~fite (v. -fit), s. f. pl., încrengătură a regnului vegetal, cuprinzînd plantele vasculare cu flori și semințe; ~for (v. -for), s. m., grup de spermatozoizi cuprinși într-o capsulă de secreție, prezenți la unele insecte; ~gen (v. -gen₁), adj., 1. Care produce celule germinale masculine. 2. Care produce semințe; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare și dezvoltare a spermatozoizilor la animale; sin. spermogeneză; ~gonie (v. -gonie), s. f., spermogonie*; ~goniu (v. -goniu), s. n., celulă sexuală primordială masculă; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere sistematică a semințelor; ~gramă (v. -gramă), s. f., spermogramă*; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., citoplasmă a celulei mascule; ~plast (v. -plast), s. n., celulă sexuală masculă; sin. spermatosferă; ~ree (v. -ree), s. f., scurgere spontană a lichidului seminal, la bărbați; ~sferă (v. -sferă), s. f., spermatoplast*; ~zoid (v. -zoid), s. m., celulă sexuală masculină matură, prezentînd mișcări ondulatorii; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., celulă masculă mobilă, rezultată în anteridie.

SPERMO- „sămînță, celule sexuale”. ◊ gr. sperma „sămînță” > fr. spermo-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. spermo-. □ ~carp (v. -carp), s. n., oogon fecundat; ~centru (v. -centru), s. n., centrozomul mascul în timpul fecundării; ~cultură (v. -cultură), s. f., metodă de diagnostic folosită pentru depistarea gonococului în sperma individului bolnav de blenoragie; ~dermă (v. -dermă), s. f., înveliș seminal; ~for (v. -for), s. n., ginofor prezent la umbelifere; ~geneză (v. -geneză), s. f., spermatogeneză*; ~gonie (v. -gonie), s. f., celulă germinală producătoare de spermatii; sin. spermatogonie; ~goniu (v. -goniu), s. n., organ de fructificare în formă de butelie, prezent la fungi și licheni; ~gramă (v. -gramă), s. f., examen microscopic sau macroscopic al spermei, cu redarea tabelară a rezultatelor; sin. spermatogramă; ~logie (v. -logie₁), s. f., studiu al semințelor și sporilor; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat de sol care înconjoară semințele în curs de germinare; ~spor (v. -spor), s. m., spor format în spermogoniu; ~tecă (v. -tecă), s. f., 1. Totalitate a învelișurilor unui fruct. 2. Peretele capsulei vegetale; ~tip (v. -tip), s. n., exemplar vegetal crescut din sămînță tipului original.

SPERMATOGONIE (< fr.) s. f. Celulă sexuală masculină care reprezintă stadiul inițial al spermatogenezei și din care derivă spermatocitul.