spionat sn [At: FM (1841), 284²/35 / P: spi-o~ / V: ~nit / E: spiona] 1 (Înv) Spionare (1). 2 (Rar) Spionare (2).

spiona [At: ȘINCAI, HR. III, 106/30 / P: spi-o~ / V: (înv) ~ni, șpioni, (reg) ~ihoni, șp~, șpeo~ (Pzi: șpeon) / Pzi: ~nez / Cj: 3 (îvr) să ~nească / E: spion] 1 vt (C. i. persoane, formațiuni militare, instituții, organizații etc. sau acțiunile, situația, poziția lor) A strânge pe ascuns secrete de natură militară, politică, economică etc. ale unui stat, ale unei organizații etc. cu scopul de a le transmite altui stat sau altei organizații. 2-3 vtrr (C. i. persoane sau faptele, manifestările etc. lor) A (se) supraveghea pe ascuns pentru a surprinde gânduri intenții secrete etc. Si: a iscodi, a observa, a pândi, a urmări, (îvp) a priveghea, (pop) a cerca (3), (îrg) a păzi, (îvr) a prăvi.

spionit sn vz spionat

SPIONA, spionez, vb. I. 1. Intranz. A culege în mod clandestin informații secrete privitoare la un stat și a le transmite altui stat. 2. Tranz. și refl. recipr. A (se) iscodi, a (se) pândi în scopul de a raporta cuiva cele aflate. ♦ A (se) privi, a (se) urmări pe furiș. [Pr.: spi-o-] – Din germ. spionieren, it. spionare. Cf. fr. espionner.

SPIONA vb. I. intr. A face spionaj. ♦ tr. A iscodi, a pîndi. [Pron. spi-o-, var. șpiona vb. I. / < it. spionare, fr. espionner].

A SPIONA ~ez 1. intranz. A fi spion. 2. tranz. A urmări în calitate de spion. /<germ. spionieren, it. spionare, fr. espionner

spiona vb. (sil. spi-o-), ind. prez. 1 sg. spionez, 3 sg. și pl. spionează

SPIONA vb. a iscodi, a observa, a pândi, a urmări, (înv. și pop.) a priveghea, (pop.) a cerca, (înv. și reg.) a acera, a păzi. (Îl ~ din umbră.)