17 definiții pentru spițelnic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPIȚELNIC, spițelnice, s. n. Sfredel cu care se fac găuri în butucul și în obezile roții pentru a se monta spițele; sfredel lung și subțire (pentru găuri mici); butelnic. – Spiță + suf. -elnic.

SPIȚELNIC, spițelnice, s. n. Sfredel cu care se fac găuri în butucul și în obezile roții pentru a se monta spițele; sfredel lung și subțire (pentru găuri mici); butelnic. – Spiță + suf. -elnic.

spițelnic sn [At: I. GOLESCU, C. / V: ~ern~, ~țăl~, spli~ / Pl: ~ice / E: spiță1 + -elnic] 1 Sfredel cu mâner folosit în rotărie la executarea găurilor în butucul și în obezile roții, pentru introducerea spițelor1 (1) Si: (pop) sfredel, (reg) spițar. 2 (Pgn) Sfredel lung și subțire Si: butelnic. 3 (Reg) Unealtă cu care rotarul găurește butucul roții ca să intre capătul osiei Si: lingură, sfredel. 4 (Reg) Coarbă2 (1). 5 (Ast; reg; șîs șpițelnicul mare) Sfredelul (18). 6 (Ast; reg; îs) ~ul mic Sfredelul (19).

SPIȚELNIC, spițelnice, s. n. Sfredel cu care se fac găuri în butucul și în obezile roții pentru a se introduce spițele; sfredel lung și subțire (pentru găuri mici). Am un berbec negru și scoate lînă albă (Spițelnicul). ȘEZ. XIII 31.

SPIȚELNIC ~ce n. Sfredel cu care se fac găuri în butucul și în obezile roții pentru a monta spițele. /spiță + suf. ~elnic

spițelnic n. Mold. sfredel, cu trei coarne, cu care se găurește căpățâna roții spre a-i pune spițele.

spițelnic n., pl. e (d. spiță). Sfredel cu treĭ colțĭ de făcut găurĭ în care să intre capetele spițelor. V. cepar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

spițelnic s. n., pl. spițelnice

spițelnic s. n., pl. spițelnice

spițelnic s. n., pl. spițelnice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPIȚELNIC s. (TEHN.) butelnic, (reg.) spițar. (Cu ~ul se fac găuri mici.)

SPIȚELNIC s. (TEHN.) butelnic, (reg.) spițar. (Cu ~ se fac găuri mici.)

SPIȚELNICUL s. art. v. sfredelul.

Intrare: spițelnic
spițelnic substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spițelnic
  • spițelnicul
  • spițelnicu‑
plural
  • spițelnice
  • spițelnicele
genitiv-dativ singular
  • spițelnic
  • spițelnicului
plural
  • spițelnice
  • spițelnicelor
vocativ singular
plural
spițălnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
spițernic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spițelnic, spițelnicesubstantiv neutru

  • 1. Sfredel cu care se fac găuri în butucul și în obezile roții pentru a se monta spițele; sfredel lung și subțire (pentru găuri mici); butelnic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am un berbec negru și scoate lînă albă (Spițelnicul). ȘEZ. XIII 31. DLRLC
etimologie:
  • Spiță + sufix -elnic. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.