spor¹ sm [At: BARASCH, B. 228/8 / Pl: ~i / E: fr spore] 1 (Bot) Organ microscopic de înmulțire și răspândire, caracteristic organismelor vegetale, format pe cale sexuată și asexuată. 2 (Zlg) Germen al protozoarelor sporozoare, rezultat al unui proces sexual, care servește la răspândirea și supraviețuirea acestora în condiții nefavorabile.

SPOR¹, spori, s. m. Celulă reproducătoare asexuată a plantelor criptogame. Răspîndirea uredinalelor este în strînsă legătură și cu factorii care acționează și favorizează răspîndirea sporilor. SĂVULESCU, M. U. I 121. Sporii și semințele sînt insensibile la variațiile de temperatură. MARINESCU, P. A. 62. ♦ (Zool.) Corpuscul reproducător la diverse protozoare.

SPOR s.m. 1. (Biol.) Celulă reproducătoare asexuată și de răspîndire a unor plante inferioare. 2. Corpuscul reproducător la diverse protozoare. // -spor – element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) spori”, „spor”. [< fr. spore, cf. gr. spora – sămînță].

SPOR¹ s. m. celulă reproducătoare asexuată la unele vegetale inferioare (ferigi, mușchi, ciuperci, bacterii) și la sporozoare. (< fr. spore)

SPOR² ~i m. biol. Organ microscopic reproducător la unele organisme (vegetale sau animale) inferioare, care servește la răspândirea și supraviețuirea acestora în condiții nefavorabile. /<fr. spore

spor m. Bot. corp reproducător al vegetalelor inferioare.

2) *spor m. (vgr. spóros. V. sporadic, zoospor). Bot. Organ reproductor la criptogame.

spor¹ (organ microscopic, germene al unor protozoare) s. m., pl. spori

spor¹ (organ microscopic, germen al unor protozoare) s. m., pl. spori

spor (bot., zool.) s. m., pl. spori

SPOR¹ (< fr. {i}; {s} gr. spora „sămânță”) s.m. Germen (în general unicelular și haploid) care se poate transforma într-un organism individual, fără ca în prealabil să fuzioneze cu o altă celulă reproducătoare. S. sunt produși de unele plante verzi, de ciuperci, bacterii și de unele protozoare (sporozoare). La plantele care prezintă alternanță de generații s. sunt formați de generația sporofitică și dau naștere generației gametofitice. Generația sporofitică este dominantă la licopodiacee, ecvisetacee și ferigi; la mușchi sporofitul este reprezentat de capsula cu spori. S. de rezistență = s. cu perete gros, capabil să supraviețuiască în condiții extrem de nefavorabile. Este întâlnit la bacterii, ciuperci microscopice, protozoare. Termenul este folosit adesea și pentru zigoți (rezultați din fuziunea a doi gameți) care prezintă această proprietate.