sporadic, ~ă [At: (a. 1816) BV III, 149 / V: ~dec / Pl: ~ici, ~ice / E: ngr σποραδικός, fr sporadique] 1-2 a, av (D. boli; îoc epidemic) (Care se manifestă) la un singur individ sau la un număr redus de indivizi izolați unul de altul Si: (înv) sporadicesc (1) Vz izolat, răzleț. 3-4 a, av (D. boli; îoc epidemic) (Care se manifestă) întâmplător Si: (înv) sporadicesc (2). 5-6 a, av (Care se manifestă) pe ici, pe colo sau din când în când Si: incidental, ocazional. 7-8 a, av (Care este) lipsit de continuitate Si: incidental, ocazional.. 9-10 (Care apare) din întâmplare Si: incidental, întâmplător, ocazional, (liv) aleatoriu, contingent (2), stocastic, (rar) cazual (1), (înv) simptomatic (1).

SPORADIC, -Ă, sporadici, -e, adj. Care se manifestă pe ici pe colo sau din cînd în cînd; răzleț, împrăștiat, întîmplător, izolat, lipsit de continuitate. În toamna anului 1939 nu s-a observat decît un slab atac de rugină brună. Acest atac de toamnă a fost sporadic, de slabă intensitate. SĂVULESCU, M. U. I 165. Se întîlnesc și la noi bărbați cu aplicări – mai mult sporadice decît persistente – la lucrările științifice. ODOBESCU, S. II 540. ◊ (Adverbial) Este indicată activizarea cercului Stanislavski, care funcționează sporadic. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 386, 4/3. Mă îndemnau sporadic, spre altfel de viață, avînturi pe care cei din juru-mi nu le cunoscuseră. SADOVEANU, A. L. 174.

SPORADIC, -Ă adj. (adesea adv.) Care apare ici și colo, din cînd în cînd; răzleț, dispersat, întîmplător. [< fr. sporadique, cf. gr. sporadikos].

SPORADIC, -Ă adj. (și adv.) care apare ici și colo, din când în când; răzleț, dispersat. (< fr. sporadique)

SPORADIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial Care apare, se manifestă din când în când; lipsit de continuitate; de natură neregulată; răzleț. /<fr. sporadique

sporadic a. se zice de boalele cari atacă ici-colea indivizi izolați, în opozițiune cu endemic, local, și cu epidemic, subit.

*sporádic, -ă adj. (vgr. sporadikós, diseminat, d. speiro, semăn, de unde vine și spóros, sămînță. V. spor 2). Care se arată pe icĭ pe colo, diseminat, împrăștiat: manifestațiunĭ sporadice. Boale sporadice, care nu-s epidemice, cĭ lovesc numaĭ cîte un individ icĭ și colo: în India holera există continuŭ în stare sporadică. Adv. În mod sporadic: a se arăta sporadic.

sporadec, ~ă a vz sporadic

sporadicitate sf [At: CADE / Pl: ? / E: fr sporadicité] 1-5 Însușire a ceea ce este sporadic (1, 3, 5, 7, 9).

sporadic adj. m., pl. sporadici; f. sporadică, pl. sporadice

sporadic adj. m., pl. sporadici; f. sporadică, pl. sporadice

sporadic adj. m., pl. sporadici; f. sg. sporadică, pl. sporadice

SPORADIC adj., adv. 1. adj. v. întâmplător. 2. adj. v. izolat. 3. adv. izolat, răzleț, (înv.) sporadicește. (Apare ~.)

SPORADIC adj., adv. 1. adj. accidental, incidental, întîmplător, ocazional, (livr.) aleatoriu, contingent, stocastic, (rar) cazual, (înv.) simptomatic. (Fenomen, eveniment ~.) 2. adj. izolat, răzleț. (Cîteva cazuri ~ de îmbolnăvire.) 3. adv. izolat, răzleț, (înv.) sporadicește. (Apare ~.)