11 definiții pentru sporire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPORIRE, sporiri, s. f. Acțiunea de a (se) spori; creștere, înmulțire, mărire. – V. spori.

SPORIRE, sporiri, s. f. Acțiunea de a (se) spori; creștere, înmulțire, mărire. – V. spori.

sporire [At: MINEIUL (1776), 2 (prefață) / Pl: ~ri / E: spori1] 1 (Înv; asr) Progres. 2 Înmulțire. 3 (Cu sens dimensional) Depășire a limitelor inițiale ale unei suprafețe, ale unui volum etc. Si: creștere (2), extindere (2), lărgire, mărire. 4 (Cu sens intensiv) Depășire a intensității, a forței etc. inițiale Si: creștere (11), intesificare, întărire, întețire, mărire.

SPORIRE, sporiri, s. f. Acțiunea de a spori; creștere, înmulțire, mărire. Cu cît se dezvoltă o societate, cu atît se simt mai multe trebuințe care cer o proporțională sporire de organe, cu funcțiuni și meniri speciale. VLAHUȚĂ, O. A. II 25. Popoarele nu pot ajunge la adevărata civilizație decît prin cultivarea și dezvoltarea facultăților naționale și sporirea bunei stări materiale. KOGĂLNICEANU, S. A. 102.

sporire f. creștere în întindere, mărire: sporirea țării strămoșești OD.

sporíre f. Mărire, augmentare: sporirea bogățiiĭ naționale.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sporire s. f., g.-d. art. sporirii; pl. sporiri

sporire s. f., g.-d. art. sporirii; pl. sporiri

sporire s. f., g.-d. art. sporirii; pl. sporiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPORIRE s. 1. v. mărire. 2. mărire, multiplicare, (livr.) augmentare. (~ unei cantități de câteva ori.) 3. v. înmulțire. 4. v. extindere. 5. creștere, mărire, (livr.) augmentare. (~ fondului de rulment.) 6. v. majorare. 7. creștere, mărire, ridicare. (~ nivelului de trai.) 8. v. intensificare.

SPORIRE s. 1. mărire, rotunjire. (~ averii cuiva.) 2. mărire, multiplicare, (livr.) augmentare. (~ unei cantități de cîteva ori.) 3. creștere, înmulțire, mărire. (~ numărului de participanți la...) 4. creștere, extindere, lărgire, mărire. (~ suprafețelor însămînțate.) 5. creștere, mărire, (livr.) augmentare. (~ fondului de rulment.) 6. creștere, majorare, mărire, ridicare, scumpire, suire, urcare. (~ prețurilor.) 7. creștere, mărire, ridicare. (~ nivelului de trai.) 8. creștere, intensificare, întărire, întețire, mărire. (~ vitezei vîntului.)

Sporire ≠ diminuare, micșorare, reducere, scădere

Intrare: sporire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sporire
  • sporirea
plural
  • sporiri
  • sporirile
genitiv-dativ singular
  • sporiri
  • sporirii
plural
  • sporiri
  • sporirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sporire, sporirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) spori. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu cît se dezvoltă o societate, cu atît se simt mai multe trebuințe care cer o proporțională sporire de organe, cu funcțiuni și meniri speciale. VLAHUȚĂ, O. A. II 25. DLRLC
    • format_quote Popoarele nu pot ajunge la adevărata civilizație decît prin cultivarea și dezvoltarea facultăților naționale și sporirea bunei stări materiale. KOGĂLNICEANU, S. A. 102. DLRLC
etimologie:
  • vezi spori DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.