sporit¹ sns [At: GANE, N. III, 15 / E: spori¹] (Înv) Sporire (2).

sporit², ~ă a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~iți, ~e / E: spori¹] 1 Devenit mai mare¹ Si: crescut² (4), mărit³ Vz majorat², ridicat², rotunjit. 2 (Rar; d. ochi) Mărit³. 3 Care a căpătat o dimensiune mai mare¹ Si: crescut² (13), extins (2), lărgit, mărit³. 4 Care a devenit mai puternic Si: amplificat² (1), crescut² (16), intensificat, întărit, mărit³, potențat.

SPORIT, -Ă, sporiți, -te, adj. Crescut, mărit, înmulțit. Tăcuți ei s-alătură-n pripă, Dînd goanei sporite puteri. COȘBUC, P. I 291. ◊ (Metaforic) A așezat talerul pe masă, pe cînd ochii sporiți de uimire, i se aținteau asupra lui Mitrea. SADOVEANU, M. C. 32.

SPORIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SPORI. 2) Care este mai mare, luat în raport cu ceva normal; crescut; majorat. Cu puteri ~te. /v. a spori

SPORIT adj. 1. v. mărit. 2. crescut, mărit, ridicat. (Cantități ~ de mărfuri.) 3. v. extins. 4. v. majorat. 5. v. amplificat.

SPORIT adj. 1. mărit, rotunjit. (Avere ~.) 2. crescut, mărit, ridicat. (Cantități ~ de mărfuri.) 3. crescut, extins, lărgit, mărit. (Suprafețe cultivate continuu ~.) 4. crescut, majorat, mărit, ridicat, urcat. (Prețuri ~.) 5. amplificat, crescut, intensificat, întărit, mărit, potențat. (O valoare fizică mult ~.)

sporit s.n. (înv.) sporire, creștere, înmulțire, mărire.