29 de definiții pentru sprijini

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPRIJINI, sprijin, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) susține, a (se) rezema, a (se) propti (ca să nu cadă). ♦ Fig. A pune bază pe ceva sau a constitui temeiul a ceva; a (se) întemeia pe... 2. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva sau ceva, a ocroti, a proteja; a-și da concursul la ceva. 3. Tranz. (Înv. și reg.) A ține piept unui atac; a rezista. – Din sprijin.

SPRIJINI, sprijin, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) susține, a (se) rezema, a (se) propti (ca să nu cadă). ♦ Fig. A pune bază pe ceva sau a constitui temeiul a ceva; a (se) întemeia pe... 2. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva sau ceva, a ocroti, a proteja; a-și da concursul la ceva. 3. Tranz. (Înv. și reg.) A ține piept unui atac; a rezista. – Din sprijin.

sprijini [At: PSALT. HUR. 40r/23 / V: (îrg) ~na, ~joni, (înv) ~jeni, ~rejăni, ~rejeni, (reg) ~jona, ~juni / Pzi: sprijin, (înv) ~nesc / Cj: 6 să ~neze / E: sprijin] 1-2 vtr A (se) așeza (lângă ori pe un punct de sprijin) astfel încât să (se) mențină în poziția dorită, să nu cadă etc. Si: a (se) propti, a (se) rezema, a (se) susține, (îvr) a se stâlpi (5). 3-4 vtr A face să-și mențină sau a-și menține echilibrul cu ajutorul unui punct de sprijin Si: a (se) propti, a (se) rezema, a (se) susține, (îvr) a se stâlpi. 5-6 vtr (Îrg) A (se) opri. 7-8 vtr (Înv) A se pripăși. 9 vt (Îvr) A mărgini. 10 vt A participa la reușita cuiva sau a ceva, la rezolvarea unei situații etc. prin recomandări, prin asigurarea mijloacelor materiale, prin crearea unor circumstanțe favorabile etc. Si: a ajuta (2), a ajutora (2), a ocroti, a proteja, a susține, (rar) a protegui, (îvp) a înlesni, (înv) a îndemna, a protecta, (reg) a prindori Vz patrona, tutela. 11-12 vtrr A crea condiții favorabile cuiva aflat în împrejurări dificile Si: a ajuta (1), a ajutora (1), a ocroti, a proteja, a susține, (rar) a protegui, (îvp) a înlesni, (înv) a îndemna, a protecta, (reg) a prindori Vz patrona, tutela. 13 vt A acționa cu devotament în vederea realizării unui scop, a unei cerințe Si: a ajuta (3), a servi, a sluji, a susține. 14 vt (Jur; înv) A apăra (37). 15 vt A face cunoscut cu argumente, cu probe materiale, prin rezultate etc. că cineva sau ceva este într-un anumit fel, are anumite trăsături etc. Si: a adeveri (1), a arăta (6), a atesta (1), a certifica (1), a confirma (2), a demonstra (1), a dovedi (1), a întări, a mărturisi, a proba, a stabili, a susține, (liv) a corobora (4), (îrg) a probălui. 16-17 vtr A pune bază pe ceva sau a constitui temeiul a ceva Si: a se baza (1-2), a se bizui (2), a conta (3) Vz fundamenta, încrede, întemeia, așeza, încredința, nădăjdui, semeți, stărui. 18 vr (Înv) A se apăra (29). 19-20 vti (Îvp) A para4. 21 vt (Îrg) A întâmpina. 22 vt (Îvr; fig; complememntul este privirea) A înfrunta. 23 vr A se folosi (3). 24 vt (Îrg) A prinde. 25 vt (Îrg) A ține. 26-27 vtr (C. i. lichide) A (se) colecta (într-un recipient). 28 vt (Reg) A umple (un recipient). 29 vt (Înv) A păstra.

SPRIJINI, sprijin și sprijinesc, vb. IV. Tranz. 1. A susține, a rezema, a propti ceva sau pe cineva (ca să nu cadă). Observă că doamna Vorvoreanu se cam clatină pe picioare cînd umblă. Alergă după ea s-o sprijine. DUMITRIU, N. 82. Atlas în vechime sprijinea cerul pe umeri. EMINESCU, O. I 132. Pe braț capu-mi sprijinesc Și tot la mîndra gîndesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 12. ◊ Refl. Stoicea dădu spre iaz, sprijinindu-se în ciomag. GALACTION, O. I 47. Cercă să umble, sprijinindu-se în toiagul său. ISPIRESCU, L. 59. Vrea să se sprijinească în picioare, dar se împiedeca. NEGRUZZI, S. I 156. ♦ Fig. A baza, a întemeia pe... Pe această pagină am sprijinit, ani de zile, durerile mele, nesiguranțele inimii mele și fragila mea pace sufletească. GALACTION, O. I 348. ◊ Refl. Arta socialistă se sprijină pe marile realizări în domeniul artei universale. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 334, 4/4. 2. A susține, a ajuta (pe cineva sau ceva), a da concursul (cuiva sau la ceva). Irina mă sprijină. Fără Irina m-aș fi pierdut poate. BARANGA, I. 214. Pentru aceasta trebuie ca propunerea să fie sprijinită de doi membri. GHICA, A. 800. Trimise o solie și la craiul Poloniei, poftindu-l ca să nu sprijinească pe dușmanul său, Ieremia Movilă. BĂLCESCU, O. II 279. ♦ (Învechit) A susține, a fi de părere că... Sprijin că această proprietate teritorială a noastră este mărginită, este supusă la legi. KOGĂLNICEANU, S. A. 139. 3. (Învechit și regional) A ține piept unui atac, a rezista. Puindu-să la stare De-a sprijini lovitura păgînă S-apără cu groaznica prăjină. BUDAI-DELEANU, Ț. 249. ◊ Absol. Acesta sprijini cu ciomagul său, dar lovitura era atît de tare, că n-o putu opri de tot. PREDA, Î. 66. 4. (Regional) A opri în loc, a apuca, a prinde. Rupe și cîte-un măr Și-n sus l-azvîrlește-n palmă-l sprijinește. TEODORESCU, P. P. 79. ♦ (Cu privire la lichide) A aduna, a culege, a capta (într-un vas). Ia apă într-o oală și aruncînd-o peste streașina casei, o sprijinește cu un ciur. MARIAN, NA. 37. Tatăl nu lăsa... sîngele să piară, că mi-l sprijinea În pahar. POP. 5. A primi, a întîmpina. Cînd tu te-ai născut Io m-am prilejit De te-am sprijinit ’N poală de văstmînt. TEODORESCU, P. P. 24. – Variante: sprijăni (SEVASTOS, C. 185, RUSSO, S. 59), sprijuni (BIBICESCU, P. P. 242), prijini (MAT. FOLK. 119), prijuni (ȘEZ. VII 61) vb. IV.

A SPRIJINI sprijin tranz. 1) A face să se țină în poziție ridicată (ca să nu se răstoarne); a susține. ~ un zid. 2) (obiecte) A așeza astfel, încât să nu cadă; a rezema; a propti. ~ de perete. 3) fig. (persoane) A ajuta să se mențină; a susține. 4) fig. (idei, cauze etc.) A apăra cu fermitate; a susține. /Din sprijin

A SE SPRIJINI mă sprijin intranz. 1) A se folosi de un reazem; a se propti. ~ de perete. 2) fig. A pune temei; a se întemeia; a se bizui; a se baza; a se fonda; a conta. ~ pe opiniile predecesorilor. /Din sprijin

sprijin sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) ~inj~ / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: vsl съпрѧженъ] 1 Ceea ce servește la menținerea echilibrului sau la fixarea poziției dorite a unei ființe sau a unui lucru Si: reazem, susținere, (rar) sprijinitoare (1), (îrg) sprijoană (1), (înv) sprijineală (1) Vz pop1, proptea, poprea, pripoană, proptă, proptiș1, spaiț, șoș. 2 Parte a unui sistem tehnic prin care se face legătura între două corpuri solide ale acestuia și care impune anumite restricții deplasării lor relative Si: reazem. 3 Participare activă la efortul cuiva Si: ajutor (1), ocrotire, protecție, (liv) recurs, (îvp) ajutorință (1), ajutorire (1), oblăduire, sprijoană (4), (înv) regea, sprijineală (2) Vz apărare, ocrotire, concurs, contribuție, egidă, oficii, patronaj, scut, tutelă, (îrg) proptă. 4 Îndrumare în împrejurări dificile Si: ajutor (12), ocrotire, protecție, (liv) recurs, (îvp) ajutorință, ajutorire, oblăduire, sprijoană (5), (înv) regea, sprijineală (3) Vz apărare, ocrotire, concurs, contribuție, egidă, oficii, patronaj, scut, tutelă, (îrg) proptă. 5 (Înv; îlav) În ~ Ca argument. 6 (Îlpp) În ~ul Pentru susținerea, argumentarea etc. unui fapt. 7 (Îe) A da ~, a veni în ~ul cuiva A sprijini (10). 8 (Ccr) Persoană care sprijină (10) pe cineva sau ceva Si: ajutor (2), apărător (2), ocrotitor, protector, reazem, sprijinitor (6), susținător, (rar) proteguitor, protejator, părtinitor, păzitor, priitor, scutitor, (îvr) stâncă (10).

2) spríjin și (rar) -ésc, a -ĭ v. tr. (din maĭ vechĭu prejenesc, prijănesc, din *prăjinesc, adică „pun prăjinĭ pe dedesupt”, ca la pomiiĭ încărcațĭ de poame. Din aceĭașĭ răd. pol. sprežyna, resort, opritoare, și vsl. sprenšti-sprengon, a uni, sprenženŭ, unit. – El sprijină și -ine; să sprijine. Cp. cu ridic). 1. Susțin pe dedesupt: a sprijini cu prăjinĭ ramurile unuĭ pom, Atlante sprijinea ceru pe umerĭ. 2. Apăr, ajut, protejez (vechĭ): sprijinește Domnul pre toțĭ ceĭ ce cad și scoală pre ceĭ oborîțĭ (Dos ). 3. Opresc, împedic (vechĭ): sprijiniră sîngele sfințieĭ sale (Dos,). 4. Rezem: a sprijini pușca de zid. V. refl. Mă susțin apesînd orĭ mă rezem: bolnavu se sprijini în baston, se sprijini de zid. Fig. Mă bizuĭ, mă bazez: a te sprijini pe cineva, pe ajutoru cuĭva. A se sprijini uniĭ pe alțiĭ, a se ajuta reciproc. – Vechĭ și „mă apăr”: nu avea cu ce să se sprijinească de neprietenĭ (Nec.). – În vest (Tel.) sprijinesc, opresc, susțin (rev. I. Crg. 4, 390, și 7, 52). În Dolj „primesc oaspeți” (GrS. 1937, 243). La Vidin prijunesc, în Serbia sprejunesc, în Trans. și sprijonesc, aĭurea și sprejenesc, sprijenesc și -ănesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sprijini (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sprijin, 3 sprijină, imperf. 1 sprijineam; conj. prez. 1 sg. să sprijin, 3 să sprijine

sprijini (a ~) vb., ind. prez. 3 sprijină, imperf. 3 sg. sprijinea; conj. prez. 3 să sprijine

sprijini vb., ind. prez. 1 sg. sprijin, 3 sg. și pl. sprijină, imperf. 3 sg. sprijinea; conj. prez. 3 sg. și pl. sprijine

sprijini (ind. prez. 3 sg. și pl. sprijină, conj. sprijine)

sprijinesc, -neam 1 imp., sprijină impr.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPRIJINI vb. 1. v. susține. 2. v. rezema. 3. a purta, a susține, a ține. (Vom merge cât ne-or ~ picioarele.) 4. v. ajuta. 5. v. patrona. 6. v. baza. 7. v. bizui. 8. a ajuta, a servi, a sluji, a susține. (A ~ cauza revoluției.) 9. a susține. (A ~ propunerea făcută.) 10. v. confirma.

SPRIJINI vb. v. aciua, apăra, apuca, cuibări, eschiva, feri, întâmpina, lua, oploși, opri, para, primi, prinde, pripăși, sta.

SPRIJINI vb. 1. a (se) propti, a (se) rezema, a (se) susține, (reg.) a (se) popri, a (se) prijini. (Un stîlp ~ poarta.) 2. a propti, a pune, a rezema. (~ scara ca să suim.) 3. a purta, a susține, a ține. (Vom merge cît ne-or ~ picioarele.) 4. a (se) ajuta, a (se) ajutora, a (se) ocroti, a (se) proteja, a (se) susține, (rar) a (se) protegui, (înv. și pop.) a (se) înlesni, (prin Transilv.) a (se) prindori, (înv.) a (se) îndemîna, a (se) protecta, (fam. fig.) a (se) propti. (L-a ~ să depășească impasul.) 5. a patrona, a susține, a tutela. (Cine ~ această acțiune?) 6. a se baza, a se bizui, a conta, a se fundamenta, a se încrede, a se întemeia, (înv. și reg.) a se nădăi, (înv.) a se așeza, a se încredința, a se încumeta, a nădăjdui, a se semeți, a se stărui, (fig.) a miza, a se rezema. (Toată teoria lui se ~ pe...) 7. a se baza, a se bizui, a conta, a se încrede, a se lăsa. (Poți să te ~ pe mine!) 8. a ajuta, a servi, a sluji, a susține. (A ~ cauza revoluției.) 9. a susține. (A ~ propunerea făcută.) 10. a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba, a stabili, a susține, (livr.) a corobora, (înv. și reg.) a probălui, (înv.) a încredința, a mărturi, a probui. (Toate ~ cele spuse.)

sprijini vb. v. ACIUA. APĂRA. APUCA. CUIBĂRI. ESCHIVA. FERI. ÎNTÎMPINA. LUA. OPLOȘI. OPRI. PARA. PRIMI. PRINDE. PRIPĂȘI. STA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sprijini (-n, -it), vb.1. A propti, a rezema. 2. A susține, a asigura. – 3. A se baza, a se întemeia, a se bizui. – 4. A ajuta, a ocroti, a proteja. – 5. A opri, a para, a împiedica, a jena. – 6. (Refl.) A se apăra, a se proteja. – Var. (s)prijoni, prijuni, sprejuni, sprijeni, sprejeni. Origine necunoscută. Suf. -ni indică de obicei formații expresive. Legătura cu sl. spręšti „a reuni”, participiul sŭpreženŭ (Candrea) nu este certă; chiar și mai puțin der. de la opri (Cihac, II, 229) sau de la prăjină (Pușcariu, Dacor., I, 241-3). Poate de la spre jur*sprejuri „a înconjura” › sprejuni. Der. sprijin (var. Trans. sprijoană), s. n. (susținere; reazem, stîlp); sprijineală, s. f. (susținere; ajutor, protecție); sprijiniș, s. n. (înv., susținător); sprijinitor, adj. (care sprijină; protector).

Intrare: sprijini
verb (VT331)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sprijini
  • sprijinire
  • sprijinit
  • sprijinitu‑
  • sprijinind
  • sprijinindu‑
singular plural
  • sprijină
  • sprijiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sprijin
(să)
  • sprijin
  • sprijineam
  • sprijinii
  • sprijinisem
a II-a (tu)
  • sprijini
(să)
  • sprijini
  • sprijineai
  • sprijiniși
  • sprijiniseși
a III-a (el, ea)
  • sprijină
(să)
  • sprijine
  • sprijinea
  • sprijini
  • sprijinise
plural I (noi)
  • sprijinim
(să)
  • sprijinim
  • sprijineam
  • sprijinirăm
  • sprijiniserăm
  • sprijinisem
a II-a (voi)
  • sprijiniți
(să)
  • sprijiniți
  • sprijineați
  • sprijinirăți
  • sprijiniserăți
  • sprijiniseți
a III-a (ei, ele)
  • sprijină
(să)
  • sprijine
  • sprijineau
  • sprijini
  • sprijiniseră
verb (VT331)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sprijăni
  • sprijănire
  • sprijănit
  • sprijănitu‑
  • sprijănind
  • sprijănindu‑
singular plural
  • sprijănă
  • sprijăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sprijăn
(să)
  • sprijăn
  • sprijăneam
  • sprijănii
  • sprijănisem
a II-a (tu)
  • sprijăni
(să)
  • sprijăni
  • sprijăneai
  • sprijăniși
  • sprijăniseși
a III-a (el, ea)
  • sprijănă
(să)
  • sprijăne
  • sprijănea
  • sprijăni
  • sprijănise
plural I (noi)
  • sprijănim
(să)
  • sprijănim
  • sprijăneam
  • sprijănirăm
  • sprijăniserăm
  • sprijănisem
a II-a (voi)
  • sprijăniți
(să)
  • sprijăniți
  • sprijăneați
  • sprijănirăți
  • sprijăniserăți
  • sprijăniseți
a III-a (ei, ele)
  • sprijănă
(să)
  • sprijăne
  • sprijăneau
  • sprijăni
  • sprijăniseră
sprijona
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sprijina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sprijeni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sprejini
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sprejăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sprejeni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sprijoni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT331)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sprijuni
  • sprijunire
  • sprijunit
  • sprijunitu‑
  • sprijunind
  • sprijunindu‑
singular plural
  • sprijună
  • sprijuniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sprijun
(să)
  • sprijun
  • sprijuneam
  • sprijunii
  • sprijunisem
a II-a (tu)
  • sprijuni
(să)
  • sprijuni
  • sprijuneai
  • sprijuniși
  • sprijuniseși
a III-a (el, ea)
  • sprijună
(să)
  • sprijune
  • sprijunea
  • sprijuni
  • sprijunise
plural I (noi)
  • sprijunim
(să)
  • sprijunim
  • sprijuneam
  • sprijunirăm
  • sprijuniserăm
  • sprijunisem
a II-a (voi)
  • sprijuniți
(să)
  • sprijuniți
  • sprijuneați
  • sprijunirăți
  • sprijuniserăți
  • sprijuniseți
a III-a (ei, ele)
  • sprijună
(să)
  • sprijune
  • sprijuneau
  • sprijuni
  • sprijuniseră
verb (VT331)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prijini
  • prijinire
  • prijinit
  • prijinitu‑
  • prijinind
  • prijinindu‑
singular plural
  • prijină
  • prijiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prijin
(să)
  • prijin
  • prijineam
  • prijinii
  • prijinisem
a II-a (tu)
  • prijini
(să)
  • prijini
  • prijineai
  • prijiniși
  • prijiniseși
a III-a (el, ea)
  • prijină
(să)
  • prijine
  • prijinea
  • prijini
  • prijinise
plural I (noi)
  • prijinim
(să)
  • prijinim
  • prijineam
  • prijinirăm
  • prijiniserăm
  • prijinisem
a II-a (voi)
  • prijiniți
(să)
  • prijiniți
  • prijineați
  • prijinirăți
  • prijiniserăți
  • prijiniseți
a III-a (ei, ele)
  • prijină
(să)
  • prijine
  • prijineau
  • prijini
  • prijiniseră
verb (VT331)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prijuni
  • prijunire
  • prijunit
  • prijunitu‑
  • prijunind
  • prijunindu‑
singular plural
  • prijună
  • prijuniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prijun
(să)
  • prijun
  • prijuneam
  • prijunii
  • prijunisem
a II-a (tu)
  • prijuni
(să)
  • prijuni
  • prijuneai
  • prijuniși
  • prijuniseși
a III-a (el, ea)
  • prijună
(să)
  • prijune
  • prijunea
  • prijuni
  • prijunise
plural I (noi)
  • prijunim
(să)
  • prijunim
  • prijuneam
  • prijunirăm
  • prijuniserăm
  • prijunisem
a II-a (voi)
  • prijuniți
(să)
  • prijuniți
  • prijuneați
  • prijunirăți
  • prijuniserăți
  • prijuniseți
a III-a (ei, ele)
  • prijună
(să)
  • prijune
  • prijuneau
  • prijuni
  • prijuniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sprijini, sprijinverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) susține, a (se) rezema, a (se) propti (ca să nu cadă). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Observă că doamna Vorvoreanu se cam clatină pe picioare cînd umblă. Alergă după ea s-o sprijine. DUMITRIU, N. 82. DLRLC
    • format_quote Atlas în vechime sprijinea cerul pe umeri. EMINESCU, O. I 132. DLRLC
    • format_quote Pe braț capu-mi sprijinesc Și tot la mîndra gîndesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 12. DLRLC
    • format_quote Stoicea dădu spre iaz, sprijinindu-se în ciomag. GALACTION, O. I 47. DLRLC
    • format_quote Cercă să umble, sprijinindu-se în toiagul său. ISPIRESCU, L. 59. DLRLC
    • format_quote Vrea să se sprijinească în picioare, dar se împiedeca. NEGRUZZI, S. I 156. DLRLC
    • 1.1. figurat A pune bază pe ceva sau a constitui temeiul a ceva; a (se) întemeia pe... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Pe această pagină am sprijinit, ani de zile, durerile mele, nesiguranțele inimii mele și fragila mea pace sufletească. GALACTION, O. I 348. DLRLC
      • format_quote Arta socialistă se sprijină pe marile realizări în domeniul artei universale. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 334, 4/4. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A ajuta pe cineva sau ceva; a-și da concursul la ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Irina mă sprijină. Fără Irina m-aș fi pierdut poate. BARANGA, I. 214. DLRLC
    • format_quote Pentru aceasta trebuie ca propunerea să fie sprijinită de doi membri. GHICA, A. 800. DLRLC
    • format_quote Trimise o solie și la craiul Poloniei, poftindu-l ca să nu sprijinească pe dușmanul său, Ieremia Movilă. BĂLCESCU, O. II 279. DLRLC
    • 2.1. învechit A fi de părere că... DLRLC
      sinonime: susține
      • format_quote Sprijin că această proprietate teritorială a noastră este mărginită, este supusă la legi. KOGĂLNICEANU, S. A. 139. DLRLC
  • 3. tranzitiv învechit regional A ține piept unui atac. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rezista
    • format_quote Puindu-să la stare De-a sprijini lovitura păgînă S-apără cu groaznica prăjină. BUDAI-DELEANU, Ț. 249. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Acesta sprijini cu ciomagul său, dar lovitura era atît de tare, că n-o putu opri de tot. PREDA, Î. 66. DLRLC
  • 4. tranzitiv regional A opri în loc. DLRLC
    • format_quote Rupe și cîte-un măr Și-n sus l-azvîrlește-n palmă-l sprijinește. TEODORESCU, P. P. 79. DLRLC
    • 4.1. (Cu privire la lichide) A aduna, a culege, a capta (într-un vas). DLRLC
      • format_quote Ia apă într-o oală și aruncînd-o peste streașina casei, o sprijinește cu un ciur. MARIAN, NA. 37. DLRLC
      • format_quote Tatăl nu lăsa... sîngele să piară, că mi-l sprijinea În pahar. POP. DLRLC
  • 5. tranzitiv Primi, întâmpina. DLRLC
    • format_quote Cînd tu te-ai născut Io m-am prilejit De te-am sprijinit ’N poală de văstmînt. TEODORESCU, P. P. 24. DLRLC
etimologie:
  • sprijin DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.