14 definiții pentru sprijinitor (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPRIJINITOR, -OARE, sprijinitori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. f. (Element de construcție) care servește să susțină, să proptească ceva. 2. Adj., s. m. și f. Fig. (Persoană) care ajută, susține, ocrotește pe cineva sau își dă concursul la ceva. – Sprijini + suf. -tor.

sprijinitor, ~oare [At: PSALT. HUR. 49r/18 / V: (înv) ~jen~, sprejen~, sprej~ / Pl: ~i, ~oare / E: sprijini + -tor] 1-2 a, sf (Rar) (Care constituie un) sprijin (1). 3 sf (Reg) Rezemătoare (5). 4 sf Rezemătoare (2). 5 sf Rezemătoare (3). 6-7 smf, a (Persoană) care sprijină pe cineva sau ceva Si: ajutor, apărător (2), ocrotitor, protector, reazem, sprijin (8), susținător, (rar) proteguitor, protejator, (înv) arca, părtinitor, păzitor, priitor, scutitor.

SPRIJINITOR, -OARE, sprijinitori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. f. (Element de construcție) care servește să susțină, să proptească ceva. 2. Adj., s. m. și f. Fig. (Persoană) care ajută, susține, ocrotește pe cineva sau își dă concursul la ceva. – Sprijini + suf. -tor.

SPRIJINITOR, -OARE, sprijinitori, -oare, adj. (Și substantivat) (Persoană) care sprijină, care ocrotește; ocrotitor, protector. Este o poemă în care Lenau se arată sprijinitorul înfocat al libertății de conștiință. IONESCU-RION, C. 79. Sprijinitorul pricinilor drepte. BĂLCESCU, O. II 25.

SPRIJINITOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival 1) (despre elemente de construcție) Care sprijină; susținător. 2) fig. (despre persoane) Care servește drept sprijin; susținător. / a sprijini + suf. ~tor

sprejenitor, ~oare smf, a vz sprijinitor

sprejinitor, ~oare smf vz sprijinitor

sprijenitor, ~oare smf vz sprijnitor

sprejenitór, -oáre s. L. V. Sprijinitor, protector.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sprijinitor adj. m., s. m., pl. sprijinitori; adj. f., s. f. sg. și pl. sprijinitoare

sprijinitor adj. m., s. m., pl. sprijinitori; adj. f., s. f. sg. și pl. sprijinitoare

sprijinitor adj., (persoană) s. m., pl. sprijinitori; f. sg. și pl. sprijinitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPRIJINITOR adj., s. 1. adj. v. susținător. 2. s. v. apărător. 3. s. v. ajutor.

SPRIJINITOR adj., s. 1. adj. susținător. (Stîlpi ~.) 2. s. apărător, ocrotitor, protector, sprijin, susținător, (rar) proteguitor, protejator, (înv.) arca, părtinitor, păzitor, priitor, scutitor, (fig.) reazem. (El era ~ său în zile de restriște.) 3. s. ajutor, reazem, sprijin, (fig.) toiag. (El era ~ bătrînețelor lui.)

Intrare: sprijinitor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sprijinitor
  • sprijinitorul
  • sprijinitoru‑
plural
  • sprijinitori
  • sprijinitorii
genitiv-dativ singular
  • sprijinitor
  • sprijinitorului
plural
  • sprijinitori
  • sprijinitorilor
vocativ singular
  • sprijinitorule
plural
  • sprijinitorilor
sprejinitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sprijenitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sprejenitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sprijinitor, sprijinitorisubstantiv masculin
sprijinitoare, sprijinitoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care ajută, susține, ocrotește pe cineva sau își dă concursul la ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Este o poemă în care Lenau se arată sprijinitorul înfocat al libertății de conștiință. IONESCU-RION, C. 79. DLRLC
    • format_quote Sprijinitorul pricinilor drepte. BĂLCESCU, O. II 25. DLRLC
etimologie:
  • Sprijini + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.