9 definiții pentru spulber

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPULBER, spulbere, s. n. Spulberare; ninsoare spulberată; vânt puternic. ♦ Fig. Nimicire, prăpăd. – Din spulbera (derivat regresiv).

SPULBER, spulbere, s. n. Spulberare; ninsoare spulberată; vânt puternic. ♦ Fig. Nimicire, prăpăd. – Din spulbera (derivat regresiv).

spulber sn [At: LB / Pl: ~e / E: pvb spulbera] 1 Spulberare (1). 2 (Pex) Ninsoare spulberată. 3 (Pex) Vânt puternic. 4 (Rar; fig) Nimicire. 5 (Rar; îe) A merge în ~ A merge spre distrugere.

SPULBER, spulbere, s. n. Acțiunea de a spulbera și rezultatul ei; ninsoare spulberată (v. viscol), vînt puternic (v. vijelie). Văzu, lîngă felinarul orb, o fleandră cu cruce albastră, clătinîndu-se în spulber- CAMILAR, N. II 454. «Roibul» sta afară, de o parte ori de alta a spinării de pămînt, la adăpost de spulber, cu capul plecat, cu coada și cu coama învăluite de vînt. SADOVEANU, O. V 29. Spulber de ninsoare, că nu se vedea om cu om. I. BOTEZ, ȘC. 45. ♦ Fig. Nimicire, prăpăd. V. spulberare. Oștile noastre-au intrat în corăbii, Moarte și spulber ducînd cu sine. MURNU, I. 34. ◊ Expr. A merge în spulber = a merge spre distrugere. Dacă se înfrățește armata cu norodul, atuncea merge în spulber clasa asupritorilor. SADOVEANU, N. F. 108.

SPULBER ~e n. Vânt puternic însoțit de ninsoare; viscol; vijelie; vifor. /v. a spulbera

1) spúlber n., pl. e (d. a spulbera4). Spulberare (de zăpadă): la adăpost de spulber (Sadov. VR, 2, 9, 309). Fig. Spulberu ideilor (Con.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: spulber
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spulber
  • spulberul
  • spulberu‑
plural
  • spulbere
  • spulberele
genitiv-dativ singular
  • spulber
  • spulberului
plural
  • spulbere
  • spulberelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spulber, spulberesubstantiv neutru

  • 1. Ninsoare spulberată; vânt puternic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Văzu, lîngă felinarul orb, o fleandră cu cruce albastră, clătinîndu-se în spulber. CAMILAR, N. II 454. DLRLC
    • format_quote «Roibul» sta afară, de o parte ori de alta a spinării de pămînt, la adăpost de spulber, cu capul plecat, cu coada și cu coama învăluite de vînt. SADOVEANU, O. V 29. DLRLC
    • format_quote Spulber de ninsoare, că nu se vedea om cu om. I. BOTEZ, ȘC. 45. DLRLC
    • 1.1. figurat Nimicire, prăpăd. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Oștile noastre-au intrat în corăbii, Moarte și spulber ducînd cu sine. MURNU, I. 34. DLRLC
      • chat_bubble A merge în spulber = a merge spre distrugere. DLRLC
        • format_quote Dacă se înfrățește armata cu norodul, atuncea merge în spulber clasa asupritorilor. SADOVEANU, N. F. 108. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.