10 definiții pentru spulberare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPULBERARE, spulberări, s. f. Acțiunea de a (se) spulbera și rezultatul ei; împrăștiere, risipire; fig. nimicire. – V. spulbera.

SPULBERARE, spulberări, s. f. Acțiunea de a (se) spulbera și rezultatul ei; împrăștiere, risipire; fig. nimicire. – V. spulbera.

spulberare sf [At: DOSOFTEI, PS. 12/14 / Pl: ~rări / E: spulbera] 1 Ridicare în vârtej, de către vânt, furtună etc. a prafului, a frunzelor, a zăpezii etc. Si: împrăștiere, risipire, spulber (1). 2 (Înv; asr; fig) Nimicire.

SPULBERARE, spulberări, s. f. Acțiunea de a spulbera și rezultatul ei; împrăștiere, risipire; fig. nimicire.

spulbera [At: DOSOFTEI, PS. 490/18 / V: (înv) ~urbăra, (reg) ~băra / Pzi: spulber / E: ml *expulverare cf pulbere] 1-2 vtr (C. i. praf, frunze, zăpadă etc.) A (se) ridica în vârtej și a se duce departe Si: a (se) împrăștia, a (se) risipi, (pop) a (se) zburătăci. 3 vt (C. i. locul pe care se face acțiunea; d. vânt, furtună etc.) A lăsa gol, fără frunze, vegetație, fără zăpadă etc.. 4-5 vtr (Fig) A face să se rarefieze (sau a se rarefia) Si: a (se) destrăma (5-6), a (se) împrăștia, a (se) răzbuna, a (se) risipi, (înv) a (se) răschira, (reg) a (se) vărzui. 6-7 vtr (C. i. stări, sentimente, însușiri, relații abstracte etc.) A face prin violență să nu mai existe (sau a înceta să mai existe) Si: a (se) desființa (1-2), a (se) destrăma (13), a (se) distruge (1-2), a (se) împrăștia, a (se) pierde, a (se) prăpădi, a (se) risipi, a (se) sfărâma, (îvp) a (se) sodomi, a (se) răpune, a (se) topi, (pop) a (se) fărâma, a (se) isprăvi, (înv) a (se) potrebi, (grî) a (se) afanisi. 8 vt (C. i. oameni, armate) A face să nu mai existe (omorând, distrugând, lichidând etc.) Si: a nimici. 9 vt (C. i. oameni, armate) A face să fugă în toate părțile, în dezordine Si: a împrăștia, a risipi, a vântura, (înv) a spârcui1 (6). 10 vr (Trs) A se supăra.

spulberà v. 1. a (se) face praf; 2. fig. a prăpădi, a nimici. [Lat. *EXPULVERARE].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

spulberare s. f., g.-d. art. spulberării; pl. spulberări

spulberare s. f., g.-d. art. spulberării; pl. spulberări

spulberare s. f., g.-d. art. spulberării; pl. spulberări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPULBERARE s. împrăștiere, risipire. (~ frunzelor, a prafului.)

SPULBERARE s. împrăștiere, risipire. (~ frunzelor, a prafului.)

Intrare: spulberare
spulberare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spulberare
  • spulberarea
plural
  • spulberări
  • spulberările
genitiv-dativ singular
  • spulberări
  • spulberării
plural
  • spulberări
  • spulberărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spulberare, spulberărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi spulbera DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.