17 definiții pentru stâlci

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STÂLCI, stâlcesc, vb. IV. Tranz. 1. A deforma, a strivi, a zdrobi, a schilodi pe cineva sau ceva prin lovire; p. ext. a bate tare pe cineva. ♦ Refl. A se lovi tare (izbindu-se de ceva, căzând etc.). 2. Fig. A pronunța prost un cuvânt, deformându-i sunetele; a vorbi prost o limbă; a executa deformat o melodie; a poci. – Din sl. sŭtlačiti.

STÂLCI, stâlcesc, vb. IV. Tranz. 1. A deforma, a strivi, a zdrobi, a schilodi pe cineva sau ceva prin lovire; p. ext. a bate tare pe cineva. ♦ Refl. A se lovi tare (izbindu-se de ceva, căzând etc.). 2. Fig. A pronunța prost un cuvânt, deformându-i sunetele; a vorbi prost o limbă; a executa deformat o melodie; a poci. – Din sl. sŭtlačiti.

stâlci [At: PSALT. HUR. 10v/9 / Pzi: ~cesc / E: vsl сътлѣщи, сътлъкѫ, сътлъчеши] 1 vt (Adesea determinat prin „în bătaie”, „în pumni” etc.) A bate foarte tare (desfigurând, schilodind etc.) Si: a snopi (8), a tăbăci, a zdrobi, a zvânta, (pop) a stropși, a toropi2, (pfm) a bumbăci (3), (îrg) a tăbăci, (reg) a melestui, a otânji, a storî, a stârfoci (4) în bătaie, (fam) a burduși (2), a cotonogi (10). 2 vt A desfigura sau a schilodi în bătaie sau prin cădere, lovire etc. 3 vr A se lovi tare. 4 vr A se schilodi sau a dobândi contuzii (prin cădere sau lovire). 5 vt (Rar; c.i. ființe, mai ales oameni sau părți ale corpului lor) A strivi (6). 6 vt (Rar; pex; c.i. obiecte, de obicei, flexibile sau părți ale acestora, plante etc.) A strivi. 7 vt (Fig; c.i. cuvintele, limba, scrierea etc.) A pronunța sau a scrie incorect Si: a deforma (10), a denatura (2), a poci, a schimonosi, a schingiui, a scâlcia, a stropși, (reg) a zdrobi. 8 vt (Fig) A schimba (în rău). 9 vr (Îvr; fig) A șovăi.

A STÂLCI ~ésc tranz. 1) A strivi prin lovire. A-și ~ piciorul. 2) A bate foarte tare; a zdrobi în bătăi; a snopi; a făcălui; a tăbăci; a stropși; a toropi. 3) fig. (cuvinte, melodii etc.) A denatura, încălcând grav corectitudinea firească; a poci; a schingiui. /<sl. sutlațiti

A SE STÂLCI mă ~ésc intranz. A se lovi de ceva cu putere, strivindu-și un membru sau o parte a organismului. /<sl. sutlațiti

stâlcì v. 1. a sdrobi, a fărâma: eram stâlciti și uciși în fundul prăpastiei AL.; 2. a bate rău: să stâlcească un biet om de surugiu AL.; 3. fig. a vorbi stricat o limbă: stâlcește franțuzeasca. [Slav. SUTLAČÕ, a sdrobi].

STÎLCI, stîlcesc, vb. IV. Tranz. 1. (Adesea determinat prin «în bătăi», «în pumni» etc.) A bate rău, crunt. La întoarcerea de la tîrg, de necaz că nu i s-a dat slobod divorțul, Florea Pancu și-a stîlcit femeia în bătăi. STANCU, D. 83. [Tata și mama] i-ar dăula-n bătăi... dacă ar afla că m-au stîlcit în pumni, în picioare. id. ib. 354. Frații sindicaliști au fost stîlciți la București, după ce și ei au zdrelit destui polițiști. CARAGIALE, O. VII 148. Cică-i voinicie boierească să stîlcească un biet om de surugiu, ostenit ca vai de el. ALECSANDRI, T. 49. 2. A deforma, a zdrobi prin lovituri; a schilodi, a schimonosi, a sluți (prin bătaie); a cotonogi. Păcat de juncă să-și stîlcească piciorul. Rămîne șoldită. DAVIDOGLU, O. 63. Mi-am acoperit obrajii cu mîinile. Mi-am spus: să nu-mi stîlcească fața. STANCU, D. 342. ♦ Refl. A se lovi tare, a se zdrobi (prin lovire sau cădere); a se schilodi. Eu cad și mă stîlcesc Și șchiopez și mă ciuntesc. CONTEMPORANUL, III 731. [Bursuflescu, căzînd:] Valeu! M-am stîlcit! ALECSANDRI, T. 274. 3. Fig. A pronunța prost un cuvînt, a vorbi prost o limbă; a poci, a stropși.

stîlcésc v. tr. (bg. stŭlčam, stîlcesc, d. vsl. sŭ-tlačitĭ, id. V. tolocesc, clacă). Deformez pin loviturĭ, coșesc, stropșesc, bat grozav: l-a stîlcit în bătaĭe, s’a stîlcit căzînd. Fig.4 Vorbesc prost o limbă, o stropșesc: a stîlci franceza. V. snopesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stâlci (a ~) (a deforma) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stâlcesc, 3 sg. stâlcește, imperf. 1 stâlceam; conj. prez. 1 sg. să stâlcesc, 3 să stâlcească

stâlci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stâlcesc, imperf. 3 sg. stâlcea; conj. prez. 3 să stâlcească

stâlci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stâlcesc, imperf. 3 sg. stâlcea; conj. prez. 3 sg. și pl. stâlcească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STÂLCI vb. 1. v. strivi. 2. v. snopi. 3. a deforma, a denatura, a poci, a schimonosi, a scâlcia, a stropși, (fig.) a schingiui. (~ cuvintele unei limbi, când vorbește.)

STÎLCI vb. 1. a strivi, a turti, a zdrobi, (pop.) a stropși, a zobi, (înv. și reg.) a struci, (Ban. și Transilv.) a zdroși, (înv.) a zdruncina. (A ~ ceva dintr-un pumn.) 2. a snopi, (pop.) a stropși, (înv. și reg.) a tărbăci, (reg.) a otînji, a toropi, (Transilv.) a melestui, (fam.) a burduși, a cotonogi, (fig.) a bumbăci, a strivi, a tăbăci, a zdrobi, a zvînta. (L-a ~ în bătaie.) 3. a deforma, a denatura, a poci, a schimonosi, a scîlcia, a stropși, (fig.) a schingiui. (~ cuvintele cînd vorbește.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

stîlcí (-césc, -ít), vb.1. A strivi, a zdrobi. – 2. A deforma, a poci. – 3. A deșela, a lovi. Sl. sŭtlačiti, sŭtlačą sau sŭtlĕšti, sutlĕką, sau sŭtlŭšti, sŭtlŭką „a lovi” (Cihac, II, 359), sau poate din sl. istlačiti „a lovi”, cf. bg. tlăča „a strica” (› megl. tălțǫs „a ucide”). – Der. stîlceală, s. f. (ciomăgeală, bătaie).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

stâlci, stâlcesc, vb. tranz. – 1. A strivi, a zdrobi: „De bună seamă ne-om bate tare cu ei și i-om stâlci pe toți oșenii” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 294). 2. A măcina, a mărunți: Cartofii fierți în coajă „îi stâlcem pân mășâna de lemn de stâlcit picioici” (Memoria, 2001: 39; Desești). – Din sl. sŭtlačiti (Scriban; Cihac, cf. DER; DEX, MDA).

stâlci, stâlcesc, vb. tranz. – A măcina, a strivi, a zdrobi, a mărunți: Cartofii fierți în coajă „îi stâlcem pân mășâna de lemn de stâlcit picioici” (Memoria 2001: 39; Desești). – Din sl. sŭtlačiti (DEX).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a stâlci în bătaie expr. a bate tare de tot.

Intrare: stâlci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stâlci
  • stâlcire
  • stâlcit
  • stâlcitu‑
  • stâlcind
  • stâlcindu‑
singular plural
  • stâlcește
  • stâlciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stâlcesc
(să)
  • stâlcesc
  • stâlceam
  • stâlcii
  • stâlcisem
a II-a (tu)
  • stâlcești
(să)
  • stâlcești
  • stâlceai
  • stâlciși
  • stâlciseși
a III-a (el, ea)
  • stâlcește
(să)
  • stâlcească
  • stâlcea
  • stâlci
  • stâlcise
plural I (noi)
  • stâlcim
(să)
  • stâlcim
  • stâlceam
  • stâlcirăm
  • stâlciserăm
  • stâlcisem
a II-a (voi)
  • stâlciți
(să)
  • stâlciți
  • stâlceați
  • stâlcirăți
  • stâlciserăți
  • stâlciseți
a III-a (ei, ele)
  • stâlcesc
(să)
  • stâlcească
  • stâlceau
  • stâlci
  • stâlciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stâlci, stâlcescverb

  • 1. A deforma, a strivi, a zdrobi, a schilodi pe cineva sau ceva prin lovire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Păcat de juncă să-și stîlcească piciorul. Rămîne șoldită. DAVIDOGLU, O. 63. DLRLC
    • format_quote Mi-am acoperit obrajii cu mîinile. Mi-am spus: să nu-mi stîlcească fața. STANCU, D. 342. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A bate tare pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: bate
      • format_quote La întoarcerea de la tîrg, de necaz că nu i s-a dat slobod divorțul, Florea Pancu și-a stîlcit femeia în bătăi. STANCU, D. 83. DLRLC
      • format_quote [Tata și mama] i-ar dăula-n bătăi... dacă ar afla că m-au stîlcit în pumni, în picioare. STANCU, D. 354. DLRLC
      • format_quote Frații sindicaliști au fost stîlciți la București, după ce și ei au zdrelit destui polițiști. CARAGIALE, O. VII 148. DLRLC
      • format_quote Cică-i voinicie boierească să stîlcească un biet om de surugiu, ostenit ca vai de el. ALECSANDRI, T. 49. DLRLC
    • 1.2. reflexiv A se lovi tare (izbindu-se de ceva, căzând etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Eu cad și mă stîlcesc Și șchiopez și mă ciuntesc. CONTEMPORANUL, III 731. DLRLC
      • format_quote [Bursuflescu, căzând:] Valeu! M-am stîlcit! ALECSANDRI, T. 274. DLRLC
  • 2. figurat A pronunța prost un cuvânt, deformându-i sunetele; a vorbi prost o limbă; a executa deformat o melodie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.