stabilire sf [At: ARISTIA, PLUT. 151/2 / V: (îvr) stăb~ / E: stabili] 1 Rămânere (definitivă) într-un anumit loc, considerându-l domiciliu stabil (4) și amenajându-și acolo locuința Si: așezare (1), fixare (2), instalare, oprire, stabilizare, statornicire, (îrg) sălășuire, stvire, (înv) lăcășuire, (îrg) sălășluire. 2 Arătare precisă, limpede, categorică și exactă a ceva Si: definire (1), delimitare, precizare, (rar) răspicare (înv) mărginire. 3 Ajungere (de comun acord) la soluția definitivă în legătură cu ceva ce trebuie să se întreprindă Si: decidere, dispunere, fixare, hotărâre, (îvp) orânduire, rânduire, (pop) ssorocire, (înv) așezare, însemnare, judecare, legare, povelire. 4 Determinare (1). 5 Aducere de argumente, dovezi etc. în favoarea unui fapt, a unei situații etc. Si: arătare (5), atestare (2), demonstrare (1), dovedire (1), probare, susținere, (îrg) probăluire, (înv) încredințare. 6 (Liv; pex) Descoperire (7). 7 Întemeiere. 8 Realizare.

STABILIRE s. f. Acțiunea de a (se) stabili; precizare; fixare, instituire. Stabilirea de norme juste, științifice este una din condițiile importante care asigură avîntul permanent al producției. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 6, 65. ♦ Așezare (definitivă) într-un loc; instalare.

stăbilire sf vz stabilire

stabilire s. f., g.-d. art. stabilirii

stabilire s. f., g.-d. art. stabilirii

stabilire s. f., g.-d. art. stabilirii; pl. stabiliri

STABILIRE s. 1. așezare, fixare, instalare, oprire, statornicire. (~ lor în regiunile de deal.) 2. v. amplasare. 3. statornicire. (~ unor relații de prietenie.) 4. v. calculare. 5. v. determinare. 6. fixare. 7. fundamentare. 8. v. constatare. 9. v. instituire. 10. v. consfințire. 11. v. constituire. 12. fixare, hotărâre, precizare. (~ unui nou termen.) 13. determinare, fixare, precizare, statornicire. (~ datei exacte a evenimentului.) 14. aranjare, orânduire, reglementare, (rar) regulare, (înv.) regularisire. (~ tuturor problemelor de rezolvat.) 15. instaurare, (fig.) întronare. (~ ordinii.) 16. obținere, realizare. (~ unui nou record.)

STABILIRE s. 1. așezare, fixare, instalare, oprire, statornicire. (~ lor în regiunile de deal.) 2. amplasare, așezare, fixare, plasare, situare. (~ noului obiectiv într-un loc adecvat.) 3. statornicire. (~ unor relații de prietenie.) 4. calculare, determinare, fixare, măsurare. (~ valorii unor parametri.) 5. definire, determinare, precizare. (O atentă ~ a proprietății metalelor.) 6. fixare, precizare, punere. (~ unui diagnostic.) 7. fundamentare. (~ coordonatelor unei teorii.) 8. constatare. (~ unei infracțiuni.) 9. instituire, introducere. (~ unei noi reglementări.) 10. consacrare, consfințire, fixare, statornicire, (înv.) sfințire. (~ unui obicei.) 11. alcătuire, constituire, creare, desemnare, formare, instituire, înființare, numire, organizare. (~ unei comisii speciale.) 12. fixare, hotărîre, precizare. (~ unui nou termen.) 13. determinare, fixare, precizare, statornicire. (~ datei exacte a evenimentului.) 14. aranjare, orînduire, reglementare, (rar) regulare, (înv.) regularisire. (~ tuturor problemelor de rezolvat.) 15. obținere, realizare. (~ unui nou record.)