stabilitate sf [At: IORGOVICI, O. 67/9 / Pl: (nob) ~tăți / E: lat stabilitas, ~atis, fr stabilité] 1 Stare a ceea ce este bine așezat, fixat etc. și nu se clatină, nu se răstoarnă etc. 2 Stare a ceea ce nu-și schimbă locul sau poziția Si: fixitate (1), imobilitate, neclintire, nemișcare. 3 (Rar) Echilibru. 4 Stare a ceea ce nu se schimbă, nu fluctuează etc. Si: constanță (1), fixitate (2), invariabilitate, neclintire, neschimbare, statornicie, nestrămutare. 5 Stare a ceea ce nu este supus schimbărilor, fluctuațiilor etc. Si: constanță (1), fixitate (2), invariabilitate, neclintire, neschimbare, statornicie, nestrămutare. 6 (Rar; fig) Siguranță. 7 Starea a ceea ce există, durează mult timp sau se întinde pe o lungă perioadă de timp Si: durabilitate (1), statornicie, trăinicie. 8 Proprietate a unui sistem fizic, chimic sau tehnic de a reveni la starea inițială de repaus sau de mișcare, după ce a suferit o acțiune perturbatoare. 9 (Chm) Proprietate a unei substanțe de a nu se descompune.

STABILITATE s. f. 1. Însușirea de a fi stabil; trăinicie, soliditate. Stabilitatea unei bolți. ♦ Statornicie, fermitate. Tendința de realizare a unității și stabilității limbii literare se vădește mai ales în aspectul ei scris. L. ROM. 1953, nr. 4, 54. ♦ (Fiz.) Proprietate a unui corp de a-și menține poziția sau de a reveni în poziția inițială cînd este deplasat din această poziție. 2. Faptul de a nu fi mișcat din loc, de a sta sau de a rămîne pe loc, păstrîndu-și locul; fixitate. Mătușa Elencu însă era inamica oricărei stabilități. Nemișcarea pentru dînsa era moartea, și lucrurile i se păreau că devin rigide dacă stăteau încremenite două zile locului. ANGHEL, PR. 3. ♦ Situație neschimbătoare, sigură, fermă. Îi era drag pămîntul nu numai pentru cîștigul ce-l produce, dacă e muncit bine și cu chibzuială, ci mai ales pentru stabilitatea ce-o oferă posesorului. REBREANU, R. I 165.

STABILITATE s.f. 1. Însușirea lucrurilor stabile; echilibru, statornicie, solidaritate. ♦ Proprietate a unui corp de a-și menține poziția sau de a reveni în poziția inițială cînd este deplasat din această poziție. 2. Faptul de a-și păstra locul; fixitate. [Cf. it. stabilità, lat. stabilitas, fr. stabilité].

STABILITATE s. f. 1. însușirea de a fi stabil; echilibru, statornicie; fixitate. 2. proprietate a unui corp de a-și menține starea sau de a reveni la starea inițială când este deplasat din această stare. (< fr. stabilité, lat. stabilitas)

STABILITATE f. 1) Caracter stabil; fixitate. 2) Proprietate a unui corp, a unui sistem de a-și menține poziția sau de a reveni în poziția inițială. [G.-D. stabilității] /<lat. stabilitas, ~atis, fr. stabilité

stabilitate f. însușirea celor stabile: stabilitatea unei clădiri; fig. stabilitatea unui guvern.

*stabilitáte f. (lat. stabilitas, -átis). Calitatea de a fi stabil: stabilitatea unuĭ zid, (fig.) a uneĭ prieteniĭ.

stabilitate s. f., g.-d. art. stabilității

stabilitate s. f., g.-d. art. stabilității

stabilitate s. f., g.-d. art. stabilității

STABILITATE s. 1. fixitate, imobilitate, neclintire, nemișcare. (~ unor dune de nisip.) 2. echilibru. (Se asigură ~ navei.) 3. consecvență, constanță, statornicie. (~ în sentimente.)

STABILITATE s. 1. fixitate, imobilitate, neclintire, nemișcare. (~ unor dune.) 2. echilibru. (Se asigură ~ navei.) 3. consecvență, constanță, statornicie. (~ în sentimente.)

Stabilitate ≠ fluctuație, instabilitate, mobilitate, variabilitate

STABILITATE caracteristică a unei aeronave de a reveni în poziția inițială, datorită forțelor aerodinamice suplimentare care produc un moment aerodinamic. Stabilitatea poate fi: longitudinală (statică sau dinamică) și laterală.

STABILITATE (< fr., lat.) sf. 1. Însușirea de a fi stabil; soliditate. ♦ Situație sigură, fermă. ♦ Durabilitate, trăinicie. 2. (MAT.) Concept introdus de A.M. Liapunov în studiul s. ecuațiilor diferențiale. 3 (FIZ.) Proprietate a unui sistem fizic sau tehnic de a reveni la starea sa inițială, de repaus sau de mișcare, după ce a suferit o acțiune perturbatoare. 4 (FILOZ.) S. relativă = noțiune care reflectă însușirea unui obiect sau proces de a-și menține un timp calitatea, de a fi identic cu sine ca unitate a contrariilor. Legile sunt o expresie a s.r. a fenomenelor și a proceselor din Univers.