stadiu sn [At: ȘINCAI, HR. II, 40/17 / V: (îvr) ~um, șt~ / Pl: ~ii, (îvr) ~ri / E: lat stadium, fr stade, ger Stadium] 1 Veche unitate de măsură pentru lungime egală cu aproximativ 125 de pași² Si: stadie (1), stadion (3). 2 Distanță care corespunde unui stadion (1) Si: stadie (2), stadion (4). 3 Stadion (1). 4 (Adesea urmat de determinări) Interval de timp distinct în cadrul evoluției unui proces (economic, social, politic, istoric), a unui fenomen natural, a unei acțiuni etc., caracterizat de obicei prin elemente, evenimente etc. importante Si: etapă (5), fază (2), moment, punct, răstimp, timp, treaptă. 5 (Adesea urmat de determinări) Moment în desfășurarea unui proces, a unui fenomen natural, a unei acțiuni etc., având anumite caracteristici calitative sau cantitative Si: nivel, treaptă. 6 (Med) Fiecare dintre bazele din care este compusă o boală (intermitentă).

STADIU, stadii, s. n. 1. Fiecare dintre perioadele distincte în evoluția unui proces istoric, social, politic etc. sau a unui fenomen din natură; fază, etapă. Demonul decepționat și pocăit al lui Eminescu este chiar poetul, în unul din stadiile evoluției sale. GHEREA, ST. CR. I 91. 2. (Învechit) Distanță de 125 de pași. Oștile se aflau într-o depărtare de opt stadii. ISPIRESCU, M. V. 40.

STADIU s.n. 1. Veche măsură pentru distanțe la greci și romani (în lungime de circa 125 de pași). 2. Etapă de dezvoltare în timp a unui fenomen, a unui proces; fază. [Pron. -diu, pl. -ii. / < lat. stadium, cf. fr. stade].

STADIU s. n. etapă de dezvoltare în timp a unui fenomen, proces etc.; fază. (< fr. stade, lat. stadium, germ. Stadium)

STADIU ~i n. Interval de timp în evoluția unui proces sau a unui fenomen natural sau social; fază; etapă. [sil. -diu] /<lat. stadium, fr. stade, germ. Stadium

STADIU s. n. (Mold., Criș.) Unitate de măsură pentru distanță la greci, echivalînd cu 147-192 m. A: Mergînd înainte ca cinci stadii, săruta unul pre altul cu sărutările ceale de pre urmă. I, 9^r. C: Doi dintr-înșii era, ducîndu-sâ într-aceaea zi întru oraș de departe ca șasăzăci de stadii din Ierusalim. MOL. 1676¹, 200^r. Pentru ce au încălecat într-atîta loc numai 15 stadii'? Stadul iaste o sută de stînjini, carii fac o mie și cinci sute de stînjini. C 1737, 46^r. Variante: stad (C 1737, 46^r). Etimologie: lat. stadium. Cf. p ă p r i ș t e (1).

stadiu n. 1. arenă de alergat; 2. măsură itinerară (vr’o 185 m.) la Grecii antici; 3. fig. grad de intensitate, starea unui lucru.

*stádiŭ n. (vgr. stádion. V. spațiŭ). La vechiĭ Grecĭ, o măsură itinerară (cam 185 m.). Loc de alergare, lung de un stadiŭ, unde se întreceaŭ la fugă și făceaŭ și alte exercițiĭ: stadiŭ olimpic. Alergătură în stadiŭ. Fig. Grad, treaptă a uneĭ evoluțiunĭ: stadiile uneĭ cariere, uneĭ boale.

stadium sn vz stadiu

stadiu (etapă) [diu pron. dĭu] s. n., art. stadiul; pl. stadii, art. stadiile (desp. -di-i-)

stadiu (etapă) [diu pron. dĭu] s. n., art. stadiul; pl. stadii, art. stadiile (-di-i-)

stadiu s. n. [-diu pron. -diu], art. stadiul; pl. stadii, art. stadiile (sil. -di-i-)

stadiu

stadiu, -dii.

STADIU s. 1. etapă, fază, punct, situație. (În ce ~ se află lucrările începute?) 2. v. fază. 3. v. nivel.

STADIU s. 1. etapă, fază, punct, situație. (În ce ~ se află lucrările începute?) 2. etapă, fază, moment, punct, (fig.) treaptă. (Verificați lucrarea în fiecare ~ al ei.) 3. grad, nivel, treaptă. (~ de dezvoltare.)