opțiuni

4 definiții pentru statornicit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

statornicit, ~ă a [At: IORGA, S. D. XXII, 34 / V: (înv) stăt~ / Pl: ~iți, ~e / E: statornici] 1 (Înv; d. oameni sau d. populații) Stabilit2 (1). 2 Stabilit2 (2). 3 Stabilit2 (3). 4 (Înv) Trainic2. 5 (D. oameni) Care a devenit serios, care s-a cumințit.

stătornicit, ~ă a vz statornicită

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STATORNICIT adj. 1. v. anumit. 2. v. consfințit.

STATORNICIT adj. 1. anumit, cunoscut, determinat, fixat, hotărît, precizat, rînduit, specificat, stabilit. (La o dată ~.) 2. consacrat, consfințit, fixat, stabilit. (Un obicei ~.)

Intrare: statornicit
statornicit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • statornicit
  • statornicitul
  • statornicitu‑
  • statornicită
  • statornicita
plural
  • statorniciți
  • statorniciții
  • statornicite
  • statornicitele
genitiv-dativ singular
  • statornicit
  • statornicitului
  • statornicite
  • statornicitei
plural
  • statorniciți
  • statorniciților
  • statornicite
  • statornicitelor
vocativ singular — —
plural — —
stătornicit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)