stimat, ~ă a [At: GHICA, C. E. 239 / Pl: ~ați, ~e / E: stima] Care se bucură de stimă, de considerație Si: în stimă (4).

STIMAT, -Ă, stimați, -te, adj. Care se bucură de stima, de considerația celorlalți; respectat. ◊ (În formule de politețe) Așa eu, stimate prietine, în vorbele însemnate în acest carnet care-mi stă pe masă, văd rude de demult și de departe. SADOVEANU, E. 141. Stimată doamnă, soțul dumitale... se întoarce ca un erou. SAHIA, N. 48.

STIMAT, -Ă adj. Care se bucură de stimă, de considerație; respectat. [< stima].

*stimát, -ă adj. Căruia ĭ se acordă stimă, onorat: stimate amice!

STIMAT adj. 1. apreciat, considerat, prețuit, respectat, (pop. fig.) văzut, (înv. fig.) vederos. (Un om ~.) 2. cinstit, onorabil, onorat, prețuit, respectabil, respectat, stimabil, venerabil, (înv.) omenit, preacinstit. (O familie ~.)

STIMAT adj. 1. apreciat, considerat, prețuit, respectat, (pop. fig.) văzut, (înv. fig.) vederos. (Un om ~.) 2. cinstit, onorabil, onorat, prețuit, respectabil, respectat, stimabil, venerabil, (înv.) omenit, preacinstit. (O familie ~.)

Stimat ≠ nestimat