8 definiții pentru stins (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STINS1 s. n. Stingere. – V. stinge.

STINS1 s. n. Stingere. – V. stinge.

stins1 sn [At: EMINESCU, O. I, 136 / Pl: (rar) ~uri / E: stinge] Stingere (1).

STINS1 s. n. Faptul de a (se) stinge, de a nu mai arde. Căci în propria-ne lume... [luna] deschide poarta-ntrării Și ridică mii de umbre după stinsul lumînării. EMINESCU, O. I 136.

stins n. fapta de a stinge: după stinsul lumânărilor.

stins n., pl. ur. Stingere: pe la stinsa luminărilor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: stins (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stins
  • stinsul
  • stinsu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • stins
  • stinsului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stinssubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a (se) stinge, de a nu mai arde. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: stingere
    • format_quote Căci în propria-ne lume... [luna] deschide poarta-ntrării Și ridică mii de umbre după stinsul lumînării. EMINESCU, O. I 136. DLRLC
etimologie:
  • vezi stinge DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.