17 definiții pentru străjui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRĂJUI, străjuiesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A păzi, a apăra. 2. Intranz. (Adesea fig.) A sta de strajă, a veghea. 3. Tranz. Fig. A mărgini, a delimita ceva. [Var.: (reg.) strejui vb. IV] – Strajă + suf. -ui.

STRĂJUI, străjuiesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A păzi, a apăra. 2. Intranz. (Adesea fig.) A sta de strajă, a veghea. 3. Tranz. Fig. A mărgini, a delimita ceva. [Var.: (reg.) strejui vb. IV] – Strajă + suf. -ui.

străjui [At: PSALT. HUR. 60v/25 / V: (îvp) ~rej~ / Pzi: ~esc / E: strajă + -ui] 1 vt (Îvp; fșa) A păzi. 2 vt (Pan) A pândi. 3 vt (Reg) A priveghea. 4 vr (Îvp) A se păzi. 5 vt (C. i. suprafețe, construcții etc.) A forma marginile, limitele Si: a delimita (1), a limita, a mărgini, a țărmuri Vz contura, încadra. 6 vt (Trs) A însăila.

STRĂJUI, străjuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A păzi. În noaptea aceea... o străjuia dorobanțul cu strașnică poruncă. SADOVEANU, O. VIII 229. Fata mea are să se culce desară, unde se culcă totdeauna, iară voi să mi-o străjuiți toată noaptea. CREANGĂ, P. 265. Odată intrînd, nu se mai putea înturna, căci porțile erau străjuite și păzitorii porunciți a nu lăsa să iasă nime. NEGRUZZI, S. I 150. ◊ Fig. Peste toate întinderile de la Pănoiu, domnea în seara asta o liniște adîncă, străjuită de lumini. MIHALE, O. 355. Calul mă aștepta la scară, lîngă pîlcul de salcîmi care străjuia casa. SADOVEANU, O. III 646. Luna-și picură argintul, Tremurîndu-l pe fereastră; Vede-atîta împăcare Străjuind căsuța noastră. GOGA, P. 87. 2. Intranz. A sta de strajă, a veghea. Eu străjuiesc aici, voi, pe la ferestre. GALACTION, O. I 53. După cină să sfătuiesc ei că n-ar fi bine să doarmă toți trei deodată, ci numai doi din ei, iar unul să meargă lîngă drum să străjuiască ca să nu li să-ntîmple ceva. RETEGANUL, P. II 70. ◊ Fig. De o parte și de alta a largului pridvor, doi tei străjuiau, rămuroși. CĂLINESCU, E. 49. În dosul împrejmuirii, un șir de plopi bătrîni străjuiau ca un front de ostași de gardă. REBREANU, R. I 78. În zarea asfințitului străjuiesc codrii arămii și din văzduh se lasă o liniște grea, posomorîtă și rece, ca o pîclă de toamnă. VLAHUȚĂ, O. A. I 145. 3. Tranz. Fig. A mărgini ceva. Fața... rotundă și brunată era străjuită din josul fiecărei urechi de cîte o mică pingea de păr castaniu. HOGAȘ, M. N. 32. – Variantă: strejui (SANDU-ALDEA, U. P. 156, ODOBESCU, S. III 524, RUSSO, O. 50) vb. IV.

A STRĂJUI ~iésc 1. intranz. A sta de strajă; a veghea. 2. tranz. A avea sub strajă; a păzi. /strajă + suf. ~ui

STREJUI vb. IV v. străjui.

strejuì v. a păzi: te oiu strejui toată noaptea CR.

străjuĭésc v. tr. (d. strajă, ca ung. istrazsalni, d. istrázsa, străjă). Păzesc, staŭ de pază: mînăstire străjuită de turnurĭ (ChN. 2, 115). – În vest și stre- (ChN. 1, 41).

strejár, strejuĭésc, V. străjer, străjuĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

străjui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. străjuiesc, 3 sg. străjuiește, imperf. 1 străjuiam; conj. prez. 1 sg. să străjuiesc, 3 să străjuiască

străjui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. străjuiesc, imperf. 3 sg. străjuia; conj. prez. 3 să străjuiască

străjui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. străjuiesc, imperf. 3 sg. străjuia; conj. prez. 3 sg. și pl. străjuiască

străjui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. străjuiesc, conj. străjuiască)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRĂJUI vb. 1. a păzi, a supraveghea, a veghea, (înv. și pop.) a priveghea. (A ~ poarta cetății.) 2. v. mărgini.

STRĂJUI vb. 1. a păzi, a supraveghea, a veghea, (înv. și pop.) a priveghea. (A ~ poarta cetății.) 2. a delimita, a limita, a mărgini, a țărmuri. (Stîlpii de telegraf ~ șoseaua.)

Intrare: străjui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • străjui
  • străjuire
  • străjuit
  • străjuitu‑
  • străjuind
  • străjuindu‑
singular plural
  • străjuiește
  • străjuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • străjuiesc
(să)
  • străjuiesc
  • străjuiam
  • străjuii
  • străjuisem
a II-a (tu)
  • străjuiești
(să)
  • străjuiești
  • străjuiai
  • străjuiși
  • străjuiseși
a III-a (el, ea)
  • străjuiește
(să)
  • străjuiască
  • străjuia
  • străjui
  • străjuise
plural I (noi)
  • străjuim
(să)
  • străjuim
  • străjuiam
  • străjuirăm
  • străjuiserăm
  • străjuisem
a II-a (voi)
  • străjuiți
(să)
  • străjuiți
  • străjuiați
  • străjuirăți
  • străjuiserăți
  • străjuiseți
a III-a (ei, ele)
  • străjuiesc
(să)
  • străjuiască
  • străjuiau
  • străjui
  • străjuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strejui
  • strejuire
  • strejuit
  • strejuitu‑
  • strejuind
  • strejuindu‑
singular plural
  • strejuiește
  • strejuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strejuiesc
(să)
  • strejuiesc
  • strejuiam
  • strejuii
  • strejuisem
a II-a (tu)
  • strejuiești
(să)
  • strejuiești
  • strejuiai
  • strejuiși
  • strejuiseși
a III-a (el, ea)
  • strejuiește
(să)
  • strejuiască
  • strejuia
  • strejui
  • strejuise
plural I (noi)
  • strejuim
(să)
  • strejuim
  • strejuiam
  • strejuirăm
  • strejuiserăm
  • strejuisem
a II-a (voi)
  • strejuiți
(să)
  • strejuiți
  • strejuiați
  • strejuirăți
  • strejuiserăți
  • strejuiseți
a III-a (ei, ele)
  • strejuiesc
(să)
  • strejuiască
  • strejuiau
  • strejui
  • strejuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

străjui, străjuiescverb

popular
  • 1. tranzitiv Apăra, păzi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În noaptea aceea... o străjuia dorobanțul cu strașnică poruncă. SADOVEANU, O. VIII 229. DLRLC
    • format_quote Fata mea are să se culce desară, unde se culcă totdeauna, iară voi să mi-o străjuiți toată noaptea. CREANGĂ, P. 265. DLRLC
    • format_quote Odată intrînd, nu se mai putea înturna, căci porțile erau străjuite și păzitorii porunciți a nu lăsa să iasă nime. NEGRUZZI, S. I 150. DLRLC
    • format_quote figurat Peste toate întinderile de la Pănoiu, domnea în seara asta o liniște adîncă, străjuită de lumini. MIHALE, O. 355. DLRLC
    • format_quote figurat Calul mă aștepta la scară, lîngă pîlcul de salcîmi care străjuia casa. SADOVEANU, O. III 646. DLRLC
    • format_quote figurat Luna-și picură argintul, Tremurîndu-l pe fereastră; Vede-atîta împăcare Străjuind căsuța noastră. GOGA, P. 87. DLRLC
  • 2. intranzitiv adesea figurat A sta de strajă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: veghea
    • format_quote Eu străjuiesc aici, voi, pe la ferestre. GALACTION, O. I 53. DLRLC
    • format_quote După cină să sfătuiesc ei că n-ar fi bine să doarmă toți trei deodată, ci numai doi din ei, iar unul să meargă lîngă drum să străjuiască ca să nu li să-ntîmple ceva. RETEGANUL, P. II 70. DLRLC
    • format_quote figurat De o parte și de alta a largului pridvor, doi tei străjuiau, rămuroși. CĂLINESCU, E. 49. DLRLC
    • format_quote În dosul împrejmuirii, un șir de plopi bătrîni străjuiau ca un front de ostași de gardă. REBREANU, R. I 78. DLRLC
    • format_quote În zarea asfințitului străjuiesc codrii arămii și din văzduh se lasă o liniște grea, posomorîtă și rece, ca o pîclă de toamnă. VLAHUȚĂ, O. A. I 145. DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A mărgini, a delimita ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fața... rotundă și brunată era străjuită din josul fiecărei urechi de cîte o mică pingea de păr castaniu. HOGAȘ, M. N. 32. DLRLC
etimologie:
  • Strajă + sufix -ui. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.