26 de definiții pentru strâmtora

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRÂMTORÁ, strâmtorez, vb. I. Tranz. A limita posibilitățile de mișcare ale cuiva; a îngrămădi într-un loc strâmt, a băga la strâmtoare; a înghesui, a restrânge. ♦ A obliga, a sili, a constrânge. ♦ Refl. A se mulțumi (de nevoie) cu o viață mai modestă, a-și restrânge cheltuielile destinate comodităților traiului. [Var.: (înv.) strâmtorí vb. IV] – Din strâmtoare.

strâmtora [At: GCR II, 93/12 / V: (îvp) ~mpto~, ~ri (Pzi: ~resc), ~rim~, ~rimtori, (reg) ~mptori (Pzi: ~resc), ~ântori, (înv) străm~, ~rămtori, ~rămtura / Pzi: ~rez / E: strâmtoare] 1-2 vtr (Îvp; complementul sau subiectul indică deschizături, cavități, spații, încăperi ori drumuri, căi de acces, locuri de trecere, ape, văi etc. sau părți ori porțiuni ale acestora; îoc a se lărgi) A (se) strâmta (7-8). 3 vt (Înv) A stingheri (1). 4 vt (Fig) A împiedica. 5-6 vtr (Îoc a se întinde) A (se) îngrămădi într-un spațiu (extrem de) redus. 7-8 vtr (Asr; pex; fig) A încolți. 9 vt (Înv) A constrânge (1). 10-11 vtr A face să se afle sau a se afla într-o situație dificilă. 12-13 vtr (Spc) A face să fie sau a fi (temporar) lipsit de mijloace materiale, în jenă financiară. 14-15 vtr (Rar; pex) A sărăci (3-4). 16 vr (Reg; d. grâu; îf strântori) A se coace înainte de vreme.

STRÂMTORÁ, strâmtorez, vb. I. Tranz. A stingheri mișcările cuiva; a îngrămădi într-un loc strâmt, a băga la strâmtoare; a înghesui, a restrânge. ♦ A obliga, a sili, a constrânge. ♦ Refl. A se mulțumi (de nevoie) cu o viață mai modestă, a-și restrânge cheltuielile destinate comodităților traiului. [Var.: (înv.) strâmtorí vb. IV] – Din strâmtoare.

A STRÂMTORÁ ~éz tranz. 1) A restrânge în spațiu; a grămădi într-un loc îngust. 2) fig. pop. (persoane) A face să nimerească într-o situație grea; a pune la strâmtoare. 3) A face să se strâmtoreze. /Din strâmtoare

A SE STRÂMTORÁ mă ~éz intranz. (despre persoane) A trece la un mod de viață mai modest; a-și limita cheltuielile pentru trai; a se restrânge. /Din strâmtoare

STRÂMTORÍ vb. IV v. strâmtora.

strâmptori v vz strâmtora[1] corectat(ă)

  1. În original, incorect tipărit: vz strâmptora LauraGellner

STRÎMTORÁ, strîmtorez, vb. I. 1. Tranz. (Folosit mai ales la participiu) A stingheri mișcările cuiva, a îngrămădi într-un loc strîmt, a băga la strîmtoare; a înghesui, a strînge. [Călăreții] de pe margini își strînseseră rîndurile, scăriță la scăriță, strîmtorați de laturile uliței. MIHALE, O. 468. Sloii începură a se mișca la vale greoi, strîmtorați unii de alți. SANDU-ALDEA, U. P. 120. Oșteni moldoveni îi strîmtora [pe turci] de pe laturi. ARHIVA R. I 108. ◊ Fig. Închipuirile capricioase înmulțiră în tot chipul aceste lucrări de fantasie, ce nu erau strîmtorate de nici o lege. ODOBESCU, S. I 53. ♦ A obliga, a sili, a constrînge. (Atestat în forma strimtora) Strimtorat de cererile unui ceauș turcesc, venit din partea lui Petru cel Șchiop, se văzu silit a arăta pe turburători. HASDEU, I. V. 184. 2. Refl. A se mulțumi cu o viață mai modestă, a-și restrînge cheltuielile. Putea să vadă și, poate, n-a văzut că am vîndut aproape tot ce-aveam în casă, că pensia nu mi-a ajuns niciodată, că m-am strîmtorat în dormitor ca să pot ține apartamentul. PAS, Z. I 97. Să muncească, să adune, să cruțe și astfel să aibă de unde da, fără a se strîmtora. I. IONESCU, D. 234. – Variante: (regional) strimtorá vb. I., (învechit) strîmtorí (CONACHI, P. 304) vb. IV.

strîmtoréz v. tr. (d. strîmtoare). Aduc la strîmtoare (la nevoĭe de banĭ): cheltuĭelile m’aŭ cam strîmtorat. Constrîng.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

strâmtora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. strâmtorez, 3 strâmtorea; 1 sg. să strâmtorez, 3 să strâmtoreze

strâmtora (a ~) vb., ind. prez. 3 strâmtorea

strâmtorá vb., ind. prez. 1 sg. strâmtoréz, 3 sg. și pl. strâmtoreáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRÂMTORÁ vb. v. burduși, constrânge, face, forța, ghemui, gâtui, îndesa, înghesui, îngrămădi, îngusta, obliga, sili, strâmta, sugruma, ticsi.

strîmtora vb. v. BURDUȘI. CONSTRÎNGE. FACE. FORȚA. GHEMUI. GÎTUI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. ÎNGUSTA. OBLIGA. SILI. STRÎMTA. SUGRUMA. TICSI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

strântorí, strântorésc, vb. IV refl. (reg.; despre grâu) a ajunge la maturitate înainte de vreme; a se coace prematur; a se pripi.

Intrare: strâmtora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strâmtora
  • strâmtorare
  • strâmtorat
  • strâmtoratu‑
  • strâmtorând
  • strâmtorându‑
singular plural
  • strâmtorea
  • strâmtorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strâmtorez
(să)
  • strâmtorez
  • strâmtoram
  • strâmtorai
  • strâmtorasem
a II-a (tu)
  • strâmtorezi
(să)
  • strâmtorezi
  • strâmtorai
  • strâmtorași
  • strâmtoraseși
a III-a (el, ea)
  • strâmtorea
(să)
  • strâmtoreze
  • strâmtora
  • strâmtoră
  • strâmtorase
plural I (noi)
  • strâmtorăm
(să)
  • strâmtorăm
  • strâmtoram
  • strâmtorarăm
  • strâmtoraserăm
  • strâmtorasem
a II-a (voi)
  • strâmtorați
(să)
  • strâmtorați
  • strâmtorați
  • strâmtorarăți
  • strâmtoraserăți
  • strâmtoraseți
a III-a (ei, ele)
  • strâmtorea
(să)
  • strâmtoreze
  • strâmtorau
  • strâmtora
  • strâmtoraseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strâmtori
  • strâmtorire
  • strâmtorit
  • strâmtoritu‑
  • strâmtorind
  • strâmtorindu‑
singular plural
  • strâmtorește
  • strâmtoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strâmtoresc
(să)
  • strâmtoresc
  • strâmtoream
  • strâmtorii
  • strâmtorisem
a II-a (tu)
  • strâmtorești
(să)
  • strâmtorești
  • strâmtoreai
  • strâmtoriși
  • strâmtoriseși
a III-a (el, ea)
  • strâmtorește
(să)
  • strâmtorească
  • strâmtorea
  • strâmtori
  • strâmtorise
plural I (noi)
  • strâmtorim
(să)
  • strâmtorim
  • strâmtoream
  • strâmtorirăm
  • strâmtoriserăm
  • strâmtorisem
a II-a (voi)
  • strâmtoriți
(să)
  • strâmtoriți
  • strâmtoreați
  • strâmtorirăți
  • strâmtoriserăți
  • strâmtoriseți
a III-a (ei, ele)
  • strâmtoresc
(să)
  • strâmtorească
  • strâmtoreau
  • strâmtori
  • strâmtoriseră
strămtora
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strămtori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strămtura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strâmptora
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strâmptori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strântori
  • strântorire
  • strântorit
  • strântoritu‑
  • strântorind
  • strântorindu‑
singular plural
  • strântorește
  • strântoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strântoresc
(să)
  • strântoresc
  • strântoream
  • strântorii
  • strântorisem
a II-a (tu)
  • strântorești
(să)
  • strântorești
  • strântoreai
  • strântoriși
  • strântoriseși
a III-a (el, ea)
  • strântorește
(să)
  • strântorească
  • strântorea
  • strântori
  • strântorise
plural I (noi)
  • strântorim
(să)
  • strântorim
  • strântoream
  • strântorirăm
  • strântoriserăm
  • strântorisem
a II-a (voi)
  • strântoriți
(să)
  • strântoriți
  • strântoreați
  • strântorirăți
  • strântoriserăți
  • strântoriseți
a III-a (ei, ele)
  • strântoresc
(să)
  • strântorească
  • strântoreau
  • strântori
  • strântoriseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strimtora
  • strimtorare
  • strimtorat
  • strimtoratu‑
  • strimtorând
  • strimtorându‑
singular plural
  • strimtorea
  • strimtorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strimtorez
(să)
  • strimtorez
  • strimtoram
  • strimtorai
  • strimtorasem
a II-a (tu)
  • strimtorezi
(să)
  • strimtorezi
  • strimtorai
  • strimtorași
  • strimtoraseși
a III-a (el, ea)
  • strimtorea
(să)
  • strimtoreze
  • strimtora
  • strimtoră
  • strimtorase
plural I (noi)
  • strimtorăm
(să)
  • strimtorăm
  • strimtoram
  • strimtorarăm
  • strimtoraserăm
  • strimtorasem
a II-a (voi)
  • strimtorați
(să)
  • strimtorați
  • strimtorați
  • strimtorarăți
  • strimtoraserăți
  • strimtoraseți
a III-a (ei, ele)
  • strimtorea
(să)
  • strimtoreze
  • strimtorau
  • strimtora
  • strimtoraseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strimtori
  • strimtorire
  • strimtorit
  • strimtoritu‑
  • strimtorind
  • strimtorindu‑
singular plural
  • strimtorește
  • strimtoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strimtoresc
(să)
  • strimtoresc
  • strimtoream
  • strimtorii
  • strimtorisem
a II-a (tu)
  • strimtorești
(să)
  • strimtorești
  • strimtoreai
  • strimtoriși
  • strimtoriseși
a III-a (el, ea)
  • strimtorește
(să)
  • strimtorească
  • strimtorea
  • strimtori
  • strimtorise
plural I (noi)
  • strimtorim
(să)
  • strimtorim
  • strimtoream
  • strimtorirăm
  • strimtoriserăm
  • strimtorisem
a II-a (voi)
  • strimtoriți
(să)
  • strimtoriți
  • strimtoreați
  • strimtorirăți
  • strimtoriserăți
  • strimtoriseți
a III-a (ei, ele)
  • strimtoresc
(să)
  • strimtorească
  • strimtoreau
  • strimtori
  • strimtoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

strâmtora, strâmtorezverb

  • 1. A limita posibilitățile de mișcare ale cuiva; a îngrămădi într-un loc strâmt, a băga la strâmtoare. DEX '09 DLRLC
    • format_quote [Călăreții] de pe margini își strînseseră rîndurile, scăriță la scăriță, strîmtorați de laturile uliței. MIHALE, O. 468. DLRLC
    • format_quote Sloii începură a se mișca la vale greoi, strîmtorați unii de alți. SANDU-ALDEA, U. P. 120. DLRLC
    • format_quote Oșteni moldoveni îi strîmtora [pe turci] de pe laturi. ARHIVA R. I 108. DLRLC
    • format_quote figurat Închipuirile capricioase înmulțiră în tot chipul aceste lucrări de fantasie, ce nu erau strîmtorate de nici o lege. ODOBESCU, S. I 53. DLRLC
    • 1.1. Constrânge, obliga, sili. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Strimtorat de cererile unui ceauș turcesc, venit din partea lui Petru cel Șchiop, se văzu silit a arăta pe turburători. HASDEU, I. V. 184. DLRLC
    • 1.2. reflexiv A se mulțumi (de nevoie) cu o viață mai modestă, a-și restrânge cheltuielile destinate comodităților traiului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Putea să vadă și, poate, n-a văzut că am vîndut aproape tot ce-aveam în casă, că pensia nu mi-a ajuns niciodată, că m-am strîmtorat în dormitor ca să pot ține apartamentul. PAS, Z. I 97. DLRLC
      • format_quote Să muncească, să adune, să cruțe și astfel să aibă de unde da, fără a se strîmtora. I. IONESCU, D. 234. DLRLC
etimologie:
  • strâmtoare DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.