20 de definiții pentru strămuta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRĂMUTÁ, strămút, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) muta în alt loc, în altă parte; a(-și) schimba locul, sediul, locuința. ◊ Expr. (Refl.) A se strămuta de aici (sau din viață) = a muri. (Trans.; fam.) A strămuta (cuiva) fălcile (sau căpriorii) = a lovi (pe cineva) cu putere în obraz. A-și strămuta fălcile = a căsca mult, tare. ♦ (Jur.) A dispune o strămutare. 2. Tranz. (Înv.) A-și schimba gândurile, hotărârile, sentimentele; a reveni. 3. Tranz. (Pop.) A preface, a transforma. – Lat. *extramutare (= transmutare).

strămuta1 [At: BUL. COM. IST. IV, 60 / V: (îvr) ~rem~ / Pzi: strămut și (reg) ~tesc / E: ml *extramutare (= transmutare)] 1 vt (Predomină ideea deplasării) A scoate din locul în care se găsește și a așeza în alt loc Si: a deplasa (1), a muta, (înv) a străpune (1), a străpurta (1) Vz disloca. 2-3 vtr (Fam; îe) A i (se) ~ (cuiva) fălcile (sau falca ori căpriorii) A lovi sau a fi lovit puternic peste obraz (scoțându-i ori ieșindu-i maxilarul din articulație). 4 vr (Îe) A-și ~ fălcile A căsca mult, tare, mereu. 5 vt (Rar; c. i. salariați) A transfera. 6 vt (Reg; cu complementul „vinul”) A pritoci. 7 vt (Fig; cu determinări de felul „din viață”, „din lumea asta” etc.) A omorî. 8 vr A muri1. 9 vr (De obicei cu determinări locale introduse prin pp „în”, „la”) A se așeza (cu locuința) în alt loc. 10 vr A-și schimba domiciliul sau sediul Si: a se muta. 11 vt (Jur) A dispune o strămutare1 (6). 12 vt (Înv) A schimba (23). 13 vr (Înv; îe) A se ~ la minte A înnebuni. 14-15 vtrp (Îvr) A (se) schimba (30).

STRĂMUTÁ, strămút, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) muta în alt loc, în altă parte; a(-și) schimba locul, sediul, locuința. ◊ Expr. (Refl.) A se strămuta de aici (sau din viață) = a muri. (Tranz.; fam.) A strămuta (cuiva) fălcile (sau căpriorii) = a lovi (pe cineva) cu putere în obraz. A-și strămuta fălcile = a căsca mult, tare. 2. Tranz. (Înv.) A-și schimba gândurile, hotărârile, sentimentele; a reveni. 3. Tranz. (Pop.) A preface, a transforma. – Lat. *extramutare (= transmutare).

STRĂMUTÁ, strămút, vb. I. 1. Refl. A se muta în alt loc, în altă parte. Cînd am ajuns la partea doua a abecedarului, m-am strămutat la altă școală. I. BOTEZ, ȘC. 33. Sărind cu ciuta și cu capra, din pisc în pisc și din stîncă-n stîncă, cine ne oprește acum de a ne strămuta pînă și în munții noștri? ODOBESCU, S. III 86. Haida! să mă strămut acum de la Turnu tocmai la Bacău, în vreme ce biata Săftica, după ce mă căutase pe la Cahul, venea să mă găsască în fundul Valahiei. ALECSANDRI, T. I 372. ◊ Fig. Pleoapele-mi căzură peste ochi și, în loc de întuneric, o puternică lumină îmi inundă privirea... iar închipuirea mea se strămută, într-o clipă, în alte lumi, în alte timpuri. HOGAȘ, M. N. 17. ◊ Expr. A se strămuta de aici (sau din viață) = a muri. O mîngîiere tot va rămîne în durerea voastră, că s-a strămutat de aici fără zbucium și îndelungă tortură. CARAGIALE, O. VII 28. ♦ Tranz. A muta dintr-un loc în altul; a schimba locui. Ca întotdeauna, Vanea, soldatul, uitase să strămute dintr-o tunică în alta toate instrumentele nichelate care alcătuiau trusa de concentrare a domnului comandant. C. PETRESCU, Î. I 3. Nu cumva crezi tu că eu m-am hotărît să-mi strămut domiciliul. HOGAȘ, M. N. 9. Ion-vodă strămută scaunul țării la Iași. HASDEU, I. V. 32. ◊ (Familiar, în fraze hiperbolice) Se scoală-n sfîrșit Mihăileanu turbat, aleargă pe scenă, află cine fusese «mișelul» și-i arde lui Iorgu cu sete cîteva perechi de palme de-i strămută căpriorii. CARAGIALE, O. III 11. Toate aceste suspinări mă fac să casc pîn-îmi strămut fălcile. ALECSANDRI, T. 1015. 2. Tranz. (Învechit) A schimba, a modifica (gînduri, hotărîri, sentimente). Mai vîrtos nu căuta să strămuți încrederea ce bărbatul dumitale are în mine. NEGRUZZI, S. III 484. Judecînd iarăși nestatornicia omenirii și socotind mai înainte că cu lesnire poate să-și strămute hotărîrea, au găsit de cuviință ca să o însămneze într-un loc care pururea să-i fie subt vedere, spre aducere-aminte. DRĂGHICI, R. 187. ◊ Refl. pas. Ascultă, Logofete! Scrie îndată aice pe hîrtia asta că întărim această hotărîre și poruncim să nu se strămute în veci. NEGRUZZI, S. I 306. 3. Tranz. A schimba în altceva; a preface, a transforma. (Refl. pas.) Munca silnică se strămută în recluziune.

A STRĂMUTÁ strămút tranz. (obiecte) A mișca (puțin) din loc; a clinti; a urni. /<lat. extramutare

A SE STRĂMUTÁ mă strămút intranz. A se muta (cu traiul) în alt loc; a-și schimba locul (de trai); a trece în altă parte. ◊ ~ din viață a muri. /<lat. extramutare

strămutà v. a muta dintr’un loc într’altul. [Lat. *EXTRAMUTARE].

străsia[1] v vz strămuta1 corectată

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală; posibil să fie aici greșit tipărită — LauraGellner

strămút, a -á V. tr. (stră- și mut). Mut dincolo, într’un loc maĭ depărtat: a strămuta lucrurile, a strămuta un funcționar (a-l transfera), a te strămuta în altă țară.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

strămuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. strămut, 2 sg. strămuți, 3 strămu; conj. prez. 1 sg. să strămut, 3 să strămute

strămuta (a ~) vb., ind. prez. 3 strămu

strămutá vb., ind. prez. 1 sg. strămút, 3 sg. și pl. strămútă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRĂMUTÁ vb. v. metamorfoza, modifica, muta, preface, preschimba, schimba, transforma.

STRĂMUTÁ vb. 1. a disloca. (A strămuta o populație.) 2. a (se) deplasa, a (se) muta, (înv. și reg.) a (se) petrece, (fam.) a (se) trambala. (Se strămuta dintr-un loc în altul.) 3. a (se) muta, a (se) permuta, a (se) transfera, (înv.) a (se) premutarisi. (S-a strămutat cu slujba la Ploiești.)

STRĂMUTA vb. 1. a disloca. (A ~ o populație.) 2. a (se) deplasa, a (se) muta, (înv. și reg.) a (se) petrece. (Se ~ dintr-un loc în altul.) 3. a (se) muta, a (se) permuta, a (se) transfera, (înv.) a (se) premutarisi. (S-a ~ cu slujba la Ploiești.)

strămuta vb. v. METAMORFOZA. MODIFICA. MUTA. PREFACE. PRESCHIMBA. SCHIMBA. TRANSFORMA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

strămutá, strămut, vb. refl. – 1. A se muta, a pleca. 2. A se schimba. 3. A deveni palid la față: „De jale și de banat / Fața nu s-o strămutat” (Papahagi, 1925: 216). – Lat. *extramutare (= transmutare) (Șăineanu, DEX, MDA).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-i strămuta (cuiva) căpriorii expr. a lovi (pe cineva) tare peste obraz.

Intrare: strămuta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strămuta
  • strămutare
  • strămutat
  • strămutatu‑
  • strămutând
  • strămutându‑
singular plural
  • strămu
  • strămutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strămut
(să)
  • strămut
  • strămutam
  • strămutai
  • strămutasem
a II-a (tu)
  • strămuți
(să)
  • strămuți
  • strămutai
  • strămutași
  • strămutaseși
a III-a (el, ea)
  • strămu
(să)
  • strămute
  • strămuta
  • strămută
  • strămutase
plural I (noi)
  • strămutăm
(să)
  • strămutăm
  • strămutam
  • strămutarăm
  • strămutaserăm
  • strămutasem
a II-a (voi)
  • strămutați
(să)
  • strămutați
  • strămutați
  • strămutarăți
  • strămutaserăți
  • strămutaseți
a III-a (ei, ele)
  • strămu
(să)
  • strămute
  • strămutau
  • strămuta
  • strămutaseră
stremuta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

strămuta, strămutverb

  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) muta în alt loc, în altă parte; a(-și) schimba locul, sediul, locuința. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: muta
    • format_quote Cînd am ajuns la partea doua a abecedarului, m-am strămutat la altă școală. I. BOTEZ, ȘC. 33. DLRLC
    • format_quote Sărind cu ciuta și cu capra, din pisc în pisc și din stîncă-n stîncă, cine ne oprește acum de a ne strămuta pînă și în munții noștri? ODOBESCU, S. III 86. DLRLC
    • format_quote Haida! să mă strămut acum de la Turnu tocmai la Bacău, în vreme ce biata Săftica, după ce mă căutase pe la Cahul, venea să mă găsască în fundul Valahiei. ALECSANDRI, T. I 372. DLRLC
    • format_quote figurat Pleoapele-mi căzură peste ochi și, în loc de întuneric, o puternică lumină îmi inundă privirea... iar închipuirea mea se strămută, într-o clipă, în alte lumi, în alte timpuri. HOGAȘ, M. N. 17. DLRLC
    • format_quote Ca întotdeauna, Vanea, soldatul, uitase să strămute dintr-o tunică în alta toate instrumentele nichelate care alcătuiau trusa de concentrare a domnului comandant. C. PETRESCU, Î. I 3. DLRLC
    • format_quote Nu cumva crezi tu că eu m-am hotărît să-mi strămut domiciliul. HOGAȘ, M. N. 9. DLRLC
    • format_quote Ion-vodă strămută scaunul țării la Iași. HASDEU, I. V. 32. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv A se strămuta de aici (sau din viață) = muri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: muri
      • format_quote O mîngîiere tot va rămîne în durerea voastră, că s-a strămutat de aici fără zbucium și îndelungă tortură. CARAGIALE, O. VII 28. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv familiar A strămuta (cuiva) fălcile (sau căpriorii) = a lovi (pe cineva) cu putere în obraz. DEX '09
      • format_quote Se scoală-n sfîrșit Mihăileanu turbat, aleargă pe scenă, află cine fusese «mișelul» și-i arde lui Iorgu cu sete cîteva perechi de palme de-i strămută căpriorii. CARAGIALE, O. III 11. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv familiar A-și strămuta fălcile = a căsca mult, tare. DEX '09 DEX '98
      sinonime: căsca
      • format_quote Toate aceste suspinări mă fac să casc pîn-îmi strămut fălcile. ALECSANDRI, T. 1015. DLRLC
  • 2. tranzitiv învechit A-și schimba gândurile, hotărârile, sentimentele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: reveni
    • format_quote Mai vîrtos nu căuta să strămuți încrederea ce bărbatul dumitale are în mine. NEGRUZZI, S. III 484. DLRLC
    • format_quote Judecînd iarăși nestatornicia omenirii și socotind mai înainte că cu lesnire poate să-și strămute hotărîrea, au găsit de cuviință ca să o însămneze într-un loc care pururea să-i fie subt vedere, spre aducere-aminte. DRĂGHICI, R. 187. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Ascultă, Logofete! Scrie îndată aice pe hîrtia asta că întărim această hotărîre și poruncim să nu se strămute în veci. NEGRUZZI, S. I 306. DLRLC
  • 3. tranzitiv popular A schimba în altceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Munca silnică se strămută în recluziune. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.