18 definiții pentru strangula

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRANGULA, strangulez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî prin sugrumare; a (se) sugruma, a (se) gâtui. 2. Tranz. A înăbuși, a sufoca. 3. Tranz. A micșora lățimea secțiunii de curgere a unui fluid într-o conductă, pe cursul unei ape etc. [Var.: ștrangula vb. I] – Din lat. strangulare.

STRANGULA, strangulez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî prin sugrumare; a (se) sugruma, a (se) gâtui. 2. Tranz. A înăbuși, a sufoca. 3. Tranz. A micșora lățimea secțiunii de curgere a unui fluid într-o conductă, pe cursul unei ape etc. [Var.: ștrangula vb. I] – Din lat. strangulare.

strangula [At: BARCIANU / Pzi: ~lez / E: lat strangulare] 1-2 vtr A (se) strânge de gât pentru a (se) omorî prin sufocare Si: a gâtui (1), a sugruma (1-2), (rar) a jugula, (îvp) a năduși, (îrg) a îneca, a sugușa (1), (reg) a beregăți, a îmberegăți, a înnăduși, a zgâria. 3 vt (Fig) A înăbuși. 4 vr (Îdt; pex) A se spânzura (7). 5 vt (Teh; pan; c.i. recipiente, conducte etc. sau secțiunea, debitul curenților, fluidelor care trec prin acestea) A reduce în diametru.

STRANGULA, strangulez, vb. I. Tranz. 1. A omorî pe cineva strîngîndu-l de gît; a sugruma, a gîtui. 2. A înăbuși, a sufoca. Evantia, frămîntînd între degete un colț de batistă, începu cu vocea stinsă, întretăiată de emoția care o strangula. BART, E. 349. 3. A micșora lățimea secțiunii de curgere a unui fluid într-o conductă.

STRANGULA vb. I. 1. tr., refl. A (se) sugruma, a (se) gîtui. 2. tr. A înăbuși, a sufoca. 3. tr. A reduce diametrul unei conducte. [P.i. -lez. / < lat. strangulare].

STRANGULA vb. I. tr., refl. a (se) sugruma, a (se) gâtui. II. tr. 1. a înăbuși, a sufoca. ◊ (fig.) a împiedica exprimarea liberă, a suprima (libertățile). 2. a reduce, pe o porțiune mică, diametrul unei conducte. (< lat. strangulare)

A STRANGULA ~ez tranz. 1) A lipsi de respirație, strângând puternic de gât (până la asfixiere); a gâtui; a sugruma. 2) (despre haine, cingători etc.) A incomoda prin strângere; a sugruma. 3) fig. (căi de curgere a unui fluid) A îngusta pe o anumită porțiune; a gâtui; a sugruma. 4) fig. (acțiuni, manifestări etc.) A împiedica să se dezvolte sau a suprima printr-o constrângere; a sugruma. /<lat. strangulare

A SE STRANGULA mă ~ez intranz. 1) A se lipsi de respirație prin strângere de gât; a se gâtui; a se sugruma. 2) (despre râuri, drumuri, conducte etc.) A deveni (mai) îngust pe unul din segmentele sale; a se sugruma. /<lat. strangulare

ȘTRANGULA vb. I v. strangula.

*stranguléz v. tr. (lat. strángulo, -áre, d. vgr. straggalóo [care vine d. straggalé, funie, ngr. strangalĭa]; fr. étrangler. V. străgălie). Gîtui, strîng de gît cu funia. V. refl. Mă spînzur.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

strangula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. strangulez, 3 strangulea; conj. prez. 1 sg. să strangulez, 3 să stranguleze

strangula (a ~) vb., ind. prez. 3 strangulea

strangula vb., ind. prez. 1 sg. strangulez, 3 sg. și pl. strangulea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRANGULA vb. 1. v. sugruma. 2. v. spânzura. 3. v. înăbuși.

STRANGULA vb. 1. a gîtui, a sugruma, (rar) a jugula, (înv. și reg.) a îneca, a sugușa, (reg.) a îmberegăți, a înnăduși, a năduși, a strugușa, a zgăira, (prin Olt.) a beregătui. (Tîlharul l-a ~.) 2. a (se) spînzura. (De ce s-o fi ~?) 3. a înăbuși, a sufoca. (Emoția îl ~; cu glasul ~ de emoție.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

strangula (-lez, -at), vb. – A sugruma. Lat. strangulare (sec. XIX).

Intrare: strangula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strangula
  • strangulare
  • strangulat
  • strangulatu‑
  • strangulând
  • strangulându‑
singular plural
  • strangulea
  • strangulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strangulez
(să)
  • strangulez
  • strangulam
  • strangulai
  • strangulasem
a II-a (tu)
  • strangulezi
(să)
  • strangulezi
  • strangulai
  • strangulași
  • strangulaseși
a III-a (el, ea)
  • strangulea
(să)
  • stranguleze
  • strangula
  • strangulă
  • strangulase
plural I (noi)
  • strangulăm
(să)
  • strangulăm
  • strangulam
  • strangularăm
  • strangulaserăm
  • strangulasem
a II-a (voi)
  • strangulați
(să)
  • strangulați
  • strangulați
  • strangularăți
  • strangulaserăți
  • strangulaseți
a III-a (ei, ele)
  • strangulea
(să)
  • stranguleze
  • strangulau
  • strangula
  • strangulaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ștrangula
  • ștrangulare
  • ștrangulat
  • ștrangulatu‑
  • ștrangulând
  • ștrangulându‑
singular plural
  • ștrangulea
  • ștrangulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ștrangulez
(să)
  • ștrangulez
  • ștrangulam
  • ștrangulai
  • ștrangulasem
a II-a (tu)
  • ștrangulezi
(să)
  • ștrangulezi
  • ștrangulai
  • ștrangulași
  • ștrangulaseși
a III-a (el, ea)
  • ștrangulea
(să)
  • ștranguleze
  • ștrangula
  • ștrangulă
  • ștrangulase
plural I (noi)
  • ștrangulăm
(să)
  • ștrangulăm
  • ștrangulam
  • ștrangularăm
  • ștrangulaserăm
  • ștrangulasem
a II-a (voi)
  • ștrangulați
(să)
  • ștrangulați
  • ștrangulați
  • ștrangularăți
  • ștrangulaserăți
  • ștrangulaseți
a III-a (ei, ele)
  • ștrangulea
(să)
  • ștranguleze
  • ștrangulau
  • ștrangula
  • ștrangulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

strangula, strangulezverb

tranzitiv
  • 1. reflexiv A (se) omorî prin sugrumare; a (se) sugruma, a (se) gâtui. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Sufoca, înăbuși. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Evantia, frămîntînd între degete un colț de batistă, începu cu vocea stinsă, întretăiată de emoția care o strangula. BART, E. 349. DLRLC
    • 2.1. figurat A împiedica exprimarea liberă, a suprima (libertățile). DLRLC MDN '00
  • 3. A micșora lățimea secțiunii de curgere a unui fluid într-o conductă, pe cursul unei ape etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.