stricare sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 165^v/19 / Pl: ~cări / E: strica] 1 Pierdere totală sau parțială a calităților, funcționalității etc. unor obiecte, care devin necorespunzătoare sau neutilizabile, prin uzare sau prin acțiuni violente Si: defectare (3), degradare (17), deranjare (2), dereglare, deteriorare, (înv) degradație (17), stricat¹ (1), (pop) vătămare Vz hrentuire, ponoseală, ponosire, uzare. 2 Întrerupere a funcționării normale a unor aparate, instalații tehnice etc. Si: defectare (3), deranjare (2), dereglare, (pop) vătămare Vz avariere. 3 (Înv) Spargere (27). 4 Spargere (45). 5 (Îvp) Dărâmare (2). 6 (Îvp) Devastare (a unor teritorii, țări, așezări etc.). 7 (Pex) Pagubă. 8 Degradare a culturii, a plantelor etc. Si: distrugere (1), prăpădire Vz nimicire. 9 Degradare a materiilor organice (mai ales a alimentelor) sub acțiunea agenților externi Si: alterare (3), (pop) împuțire Vz acrire, descompunere, fermentare, înăcrire, putrezire, râncezire. 10 Încărcare a aerului cu mirosuri grele, neplăcute Si: alterare (2), viciere. 11 (Pex) Încărcare a aerului cu substanțe nocive Si: poluare. 12 Tulburare a sănătății Si: îmbolnăvire, vătămare Vz deranjare. 13 (Îvr) Degenerare (12). 14 (Reg; în superstiții) Îmbolnăvire provocată de descântece. 15 (Înv) Distrugere (4). 16 (Înv) Ucidere. 17 (Pex) Înfrângere. 18 (Înv; îs) ~a vieții Ucidere. 19 (Fig) Schimbare în rău a vremii Si: înrăutățire. 20 Pierdere a calității, a valorii Si: degradare (13), depreciere (3) Vz decădere. 21 Abatere (intenționată) de la forma, înțelesul, natura etc. normală a limbii, a cuvintelor, a formelor lexicale Si: corupere (3), deformare (7), (înv) stricăciune (20). 22 Pierdere a moralității, a corectitudinii Si: corupție (4), decădere (4), depravare (1). 23 Decădere morală Si: desfrânare (5), pervertire, stricăciune (21), viciere. 24 (Înv; asr) Deranjare (a unor stări de lucruri, a unor procese, fenomene etc.). 25 (Fig) Rupere a legăturilor de prietenie, a bunelor relații cu cineva Si: ceartă (8). 26 (Înv) Anulare (a unei convenții, înțelegeri). 27 Nesocotire (a unei convenții, înțelegeri).

STRICARE, stricări, s. f. Acțiunea de a (se) strica și rezultatul ei; schimbare în rău, vătămare, ruinare. Ne așteaptă război, stricarea țerii, foc și sabie. HASDEU, I. V. 62. ♦ Distrugere. Stricarea eteriștilor la Drăgășani și la Sculeni. NEGRUZZI, S. I 217.

stricare s. f., g.-d. art. stricării; pl. stricări

stricare s. f., g.-d. art. stricării; pl. stricări

stricare s. f., g.-d. art. stricării; pl. stricări

STRICARE s. 1. degradare, deteriorare, învechire, uzare, (înv.) degradație. (~ mobilei.) 2. degradare, deteriorare, ponosire, roadere, tocire, uzare, (rar) ponoseală. (~ hainelor.) 3. dărăpănare, degradare, măcinare, părăginire, ruinare. (~ unui zid vechi.) 4. avariere, deteriorare, (pop.) vătămare. (~ unui sistem tehnic.) 5. forțare, spargere, violare. (~ unei încuietori.) 6. distrugere, nimicire, prăpădire. (~ recoltei din cauza ploilor.) 7. acrire, alterare, descompunere, fermentare, împuțire, înăcrire. (~ mâncării.) 8. alterare, descompunere, râncezire. (~ materiilor grase.) 9. deranjare. (~ pieptănăturii.) 10. (MED.) deranjare. (~ stomacului.) 11. alterare, poluare, viciere. (~ aerului dintr-o încăpere.) 12. corupere, deformare. (~ unei limbi.) 13. corupere, decădere, depravare, pervertire, viciere, (înv.) degradație. (~ moravurilor.) 14. desfacere, rupere. (~ logodnei.)

STRICARE s. v. călcare, daună, încălcare, înrăutățire, nesocotire, pagubă, pierdere, prejudiciu, stricăciune, violare.

STRICARE s. 1. degradare, deteriorare, învechire, uzare, (înv.) degradație. (~ mobilei.) 2. degradare, deteriorare, ponosire, uzare, (rar) ponoseală. (~ hainelor.) 3. dărăpănare, degradare, măcinare, părăginire, ruinare. (~ unui zid vechi.) 4. avariere, deteriorare, (pop.) vătămare. (~ unui sistem tehnic.) 5. forțare, spargere, violare. (~ unei încuietori.) 6. distrugere, nimicire, prăpădire. (~ recoltei din cauza ploilor.) 7. acrire, alterare, descompunere, fermentare, împuțire, înăcrire. (~ mîncării.) 8. alterare, descompunere, rîncezire. (~ a materiilor grase.) 9. deranjare. (~ pieptănăturii.) 10. (MED.) deranjare. (~ stomacului.) 11. alterare, poluare, viciere. (~ aerului dintr-o încăpere.) 12. corupere, deformare. (~ unei limbi.) 13. corupere, decădere, depravare, pervertire, viciere, (înv.) degradație. (~ moravurilor.) 14. desfacere, rupere. (~ logodnei.)

stricare s. v. CĂLCARE. DAUNĂ. ÎNCĂLCARE. ÎNRĂUTĂȚIRE. NESOCOTIRE. PAGUBĂ. PIERDERE. PREJUDICIU. STRICĂCIUNE. VIOLARE.