18 definiții pentru stricat (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRICAT2, -Ă, stricați, -te, adj. 1. (Despre obiecte, unelte, mecanisme) Care nu mai poate fi folosit, fiind defect, deteriorat. 2. (Despre materii organice, îndeosebi despre alimente) Alterat, descompus; (despre aer) greu respirabil, încărcat de substanțe sau mirosuri neplăcute, nocive. 3. (Despre înjghebări, construcții) Dărâmat, surpat, năruit. 4. (Pop.; despre oameni și părți ale corpului lor) Bolnav, vătămat; p. ext. becisnic. ◊ Stricat de vărsat = cu urme de vărsat pe obraz. 5. (Despre relații de prietenie, de dragoste etc.) Desfăcut, rupt. 6. (Despre oameni) Certat, mâniat, supărat (cu cineva). 7. (Despre oameni; adesea substantivat) Decăzut moralicește; corupt, desfrânat, depravat. – V. strica.

STRICAT2, -Ă, stricați, -te, adj. 1. (Despre obiecte, unelte, mecanisme) Care nu mai poate fi folosit, fiind defect, deteriorat. 2. (Despre materii organice, îndeosebi despre alimente) Alterat, descompus; (despre aer) greu respirabil, încărcat de substanțe sau mirosuri neplăcute, nocive. 3. (Despre înjghebări, construcții) Dărâmat, surpat, năruit. 4. (Pop.; despre oameni și părți ale corpului lor) Bolnav, vătămat; p. ext. becisnic. ◊ Stricat de vărsat = cu urme de vărsat pe obraz. 5. (Despre relații de prietenie, de dragoste etc.) Desfăcut, rupt. 6. (Despre oameni) Certat, mâniat, supărat (cu cineva). 7. (Despre oameni; adesea substantivat) Decăzut moralicește; corupt, desfrânat, depravat. – V. strica.

stricat2, ~ă a [At: DOSOFTEI, PS. 29/17 / Pl: ~ați, ~e / E: strica] 1 (D. obiecte) Care și-a pierdut total sau parțial calitățile, funcționalitatea etc., devenind necorespunzător sau neutilizabil, prin uzare sau printr-o acțiune violentă Si: degradat (20), deteriorat Vz avariat, hârbuit, hodorogit, hrentuit, învechit, paradit, ponosit, rablagit, ros, rupt2, uzat. 2 (D. sisteme tehnice) Care nu (mai) funcționează normal Si: avariat2 (1), defect (24), defectat2 (3), deranjat2 (2), dereglat2, (rar) detracat (1), smintit2, deteriorat2. 3 (Rar; d. coaja semințelor, a ouălor) Spart2 (35). 4 (Îvp; d. construcții) Dărâmat2 (5). 5 (Îvp) Părăginit. 7[1] (Înv; d. teritorii) Devastat2 (1). 8 (D. materii organice, în special d. hrană) Care s-a degradat sub acțiunea agenților externi Si: alterat2 (3), (pop) împuțit Vz acrit, descompus, fermentat, înăcrit, putred, putrezit, rânced, râncezit, sărbezit, stătut2. 9 (Reg; d. vin) Falsificat (cu apă). 10 (D. aer) Încărcat de mirosuri grele, neplăcut Si: alterat2 (2), viciat Vz stătut. 11 (D. aer) Încărcat cu substanțe nocive Si: poluat. 12 (Îvp; d. ființe sau d. părți ale corpului lor) Bolnav (2). 13 (Îvp; d. ființe sau d. părți ale corpului lor) Slăbit (de bătrânețe, de oboseală etc.). 14 (Spc) Lepros. 15 (D. organe, funcții organice ale ființelor sau, pex, d. sănătate) Care nu funcționează normal Vz deranjat. 16 (Fig) Degenerat fizic. 17 (D. dinți) Cariat2 (1). 18 (Înv; d. fete) Dezvirginat2. 19 (Pop; în superstiții; d. vaci de lapte) Căreia i s-a luat mana prin vrăji, descântece. 20 (D. limbă, cuvinte, forme lexicale etc.) Care se abate (intenționat) de la forma, înțelesul, natura etc. normală Si: denaturat2 (3), schimonosit, schingiuit2, scâlciat, stropșit, deformat2 (7). 21 (Rar; d. culori) Șters2. 22 (D. oameni sau d. colectivități umane) Care s-a schimbat în rău din punct de vedere moral sau care este lipsit de corectitudine, de moralitate Si: corupt2 (6), decăzut2 (1), pervertit, vicios, (liv) libertin, (rar) deșănțat2 (1), (pop) deșucheat (3), (îvr) rușinat, (înv) demoralizat2 (1), spurcat, (reg) teșmenit. 23 (Spc; mai ales d. femei) Care duce o viață desfrânată, lăsându-se dominată de patimi Si: pierdut, depravat2, desfrânat2 (7), destrăbălat2 (2), dezmățat2 (5), imoral, (pop) parșiv. 24 (Rar; d. fapte, acțiuni, procese în desfășurare) Deranjat2 (7). 25 (D. relații de prietenie, de dragoste etc.) Care a fost întrerupt Si: desfăcut2 (36), rupt2. 25 (Îvp; îe) A fi ~ (cu cineva) A fi certat (cu cineva). 26 (Îvr; d. învoieli, convenții etc.) Anulat2 (2).

  1. Și în original, numerotare incorectă a sensurilor: 7 după 5; 15 după 15 LauraGellner

STRICAT2, -Ă, stricați, -te, adj. 1. (Despre obiecte, unelte, mecanisme) Care nu mai poate fi folosit, fiind deteriorat, defectat. ◊ Expr. A-i umbla (cuiva) gura ca o moară stricată v. gură (I 3). 2. (Despre materii organice, în special despre alimente) Alterat, descompus. Mămăliga e cam stricată, că ne lasă boierul cu porumbul pe cîmp iarna nedijmuit. DUMITRIU, N. 17. 3. (Despre înjghebări, construcții) Dărîmat, surpat, năruit. Păserică, păserea, Mută-ți cuibu de-acolea Că-oi veni-ntr-o sară bat, Ți-i găsi cuibul stricat. ȘEZ. I 12. A doua zi dimineața s-a sculat băietul și, văzînd zidul stricat, s-a dus la tatu-so plîngînd. ib. IV 171. 4. (Despre oameni și părți ale corpului lor) Bolnav; vătămat. Dinți stricați.E un om cu mustățile mari, țepoase, cu un ochi stricat, acoperit pe jumătate de albeață. BOGZA, Ț. 64. Rămăsese c-un șold stricat în lupta de la Toplița. MIRONESCU, S. A. 124. ◊ Fig. Nici ea nu-i pentru d-ta, nici d-ta pentru dînsa; ș-ar rămînea un suflet stricat pe lume, de ți-ar fi milă și d-tale. GANE, N. III 37. Bată-te, bădițo, bată, Inima mea cea stricată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 262. ◊ Stricat de vărsat = cu mici cicatrice rotunde pe obraz (în locurile unde pielea a fost atacată de vărsatul negru); ciupit de vărsat. Stătusem într-o zi de vorbă... c-un tătar voinic și bine legat, stricat de vărsat. SADOVEANU, P. M. 115. Serdarul îi stricat de vărsat ca un ciur. ALECSANDRI, T. 740. ♦ (Rar) Degenerat, bicisnic, pipernicit. Purtați niște haine sucite pe niște trupuri stricate în care mă îndoiesc că este inimă. NEGRUZZI, S. I 245. 5. (Despre prietenie, dragoste etc.) Desfăcut, rupt. Smotrul se sfîrși... cu prăjituri, cu ciocniri de păhăruțe pline cu vin, cu rîs, cu gălăgie și, mai la urmă de tot, chiar cu vorbe înțepătoare și cu prietenii stricate între duduci. HOGAȘ, H. 86. 6. (Despre persoane) Certat, mîniat, supărat (cu cineva). Și ce nădejde ai aice pentru tine, Cînd tu cu toții ești stricat Și numai singur vinovat: Culege dar ce-ai semănat! DONICI, F. 53. 7. (Despre persoane) Decăzut moralicește, corupt, desfrînat, depravat. Eu... îs mare păcătos... Maaare!... S bețiv și stricat, cum nu se mai pomenește în șapte sate. REBREANU, I. 25. Această femeie, isterică, stricată, întîlnindu-se la bal cu Soleanu, îi și face declarație de iubire, i se agață de gît. GHEREA, ST. CR. I 276. ◊ (Substantivat) Merită un stricat ca el să-l plîngă o ființă gingașă și distinsă ca tine? REBREANU, I. 112.

STRICAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A STRICA și A SE STRICA. 2) (despre persoane) Care este dezechilibrat psihic. /v. a (se) strica

stricat a. 1. vătămat: un dinte stricat; 2. putred; 3. fig. corupt: om stricat. ║ n. fapta de a strica: stricatul este lesne și dresul greu AL.

stricát, -ă adj. Vătămat, deteriorat: o mașină stricată. Alterat, putred, cariat: lapte stricat, poame stricate, dințĭ stricațĭ. Fig. Corupt: om stricat.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRICAT adj. v. contrafăcut, falsificat, mutilat, schilod, schilodit, spălăcit, șters.

STRICAT adj., adv. v. defectuos, greșit, incorect, necorect, prost, rău.

STRICAT adj., s. 1. v. deteriorat. 2. adj. v. ponosit. 3. adj. v. ruinat. 4. adj. v. avariat. 5. adj. v. defect. 6. adj. v. forțat. 7. adj. v. alterat. 8. adj. v. alterat. 9. adj. v. cariat. 10. adj. (MED.) deranjat. (Are stomacul ~.) 11. adj. v. poluat. 12. adj. stâlcit. 13. adj. corupt, deformat. (Forme lexicale ~.) 14. adj. v. desfrânat. 15. adj., s. depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, imoral, (pop.) curvar, (înv.) preacurvar, preacurvitor. (Un bărbat ~.)

stricat adj. v. CONTRAFĂCUT. FALSIFICAT. MUTILAT. SCHILOD. SCHILODIT. SPĂLĂCIT. ȘTERS.

STRICAT adj., s. 1. adj. degradat, deteriorat, învechit, uzat, (Mold.) hrentuit, (fam.) hîrbuit, hodorogit, paradit, rablagit, (fam. rar) răblărit. (Un obiect ~.) 2. adj. degradat, deteriorat, ponosit, ros, tocit, uzat. (Haine ~.) 3. adj. dărăpănat, degradat, măcinat, părăginit, prăpădit, ruinat, (reg. și fam.) părăduit, (reg.) răntuit. (O casă ~.) 4. adj. avariat, deteriorat. (Sistem tehnic ~.) 5. adj. defect, defectat, deranjat, dereglat, (rar) detracat, smintit. (Un mecanism, un ceas ~.) 6. adj. forțat, spart. (Încuietoare ~; lacăt ~.) 7. adj. acrit, acru, alterat, descompus, fermentat, împuțit, înăcrit, (înv. și pop.) searbăd, (reg.) mocnit, sărbezit, (prin Maram.) scopt. (Aliment ~.) 8. adj. alterat, descompus, rînced. (Untură ~.) 9. adj. (MED.) cariat, găunos, găurit, (înv. și reg.) scorboroșit, scorburos. (Măsea ~.) 10. adj. (MED.) deranjat. (Are stomacul ~.) 11. adj. alterat, poluat, stătut, viciat. (Un aer ~.) 12. adj. deformat, denaturat, pocit, schimonosit, scîlciat, stîlcit, stropșit, (fig.) schingiuit. (O pronunțare ~ a cuvintelor.) 13. adj. corupt, deformat. (Forme lexicale ~.) 14. adj. corupt, decăzut, depravat, desfrînat, destrăbălat, dezmățat, imoral, nerușinat, pervertit, vicios, (livr.) libertin, (rar) deșănțat, (pop. și fam.) parșiv, (pop.) deșucheat, (înv. și reg.) rușinat, (reg.) șucheat, teșmenit, (înv.) aselghicesc, demoralizat, spurcat. (O societate ~.) 15. adj., s. depravat, desfrînat, destrăbălat, dezmățat, imoral, (pop.) curvar, (înv.) preacurvar, preacurvitor. (Un bărbat ~.)

stricat adj., adv. v. DEFECTUOS. GREȘIT. INCORECT. NECORECT. PROST. RĂU.

Stricat ≠ bun, sănătos

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

stricat, -ă, stricați, -te adj. (d. oameni) 1. certat, supărat. 2. corupt, desfrânat, depravat.

a lepăda (pe cineva) ca pe o măsea stricată expr. a se debarasa (de cineva sau ceva) fără părere de rău.

a tolocăni ca o moară stricată expr. a vorbi mult și fără rost.

a vorbi ca o moară hodorogită / ca o moară stricată expr. a pălăvrăgi, a turui, a trăncăni întruna, agasându-i pe cei din jur.

moară neferecată / stricată expr. persoană guralivă.

Intrare: stricat (adj.)
stricat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stricat
  • stricatul
  • stricatu‑
  • strica
  • stricata
plural
  • stricați
  • stricații
  • stricate
  • stricatele
genitiv-dativ singular
  • stricat
  • stricatului
  • stricate
  • stricatei
plural
  • stricați
  • stricaților
  • stricate
  • stricatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stricat, stricaadjectiv

  • 1. (Despre obiecte, unelte, mecanisme) Care nu mai poate fi folosit, fiind defect, deteriorat. DEX '09 DLRLC
    antonime: bun
    • chat_bubble A-i umbla (cuiva) gura ca o moară stricată. DLRLC
  • 2. Despre materii organice, îndeosebi despre alimente: alterat, descompus. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Mămăliga e cam stricată, că ne lasă boierul cu porumbul pe cîmp iarna nedijmuit. DUMITRIU, N. 17. DLRLC
    • 2.1. (Despre aer) Greu respirabil, încărcat de substanțe sau mirosuri neplăcute, nocive. DEX '09
  • 3. Despre înjghebări, construcții: dărâmat, năruit, surpat. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Păserică, păserea, Mută-ți cuibu de-acolea Că-oi veni-ntr-o sară bat, Ți-i găsi cuibul stricat. ȘEZ. I 12. DLRLC
    • format_quote A doua zi dimineața s-a sculat băietul și, văzînd zidul stricat, s-a dus la tatu-so plîngînd. ȘEZ. IV 171. DLRLC
  • 4. popular Despre oameni și părți ale corpului lor: bolnav, vătămat. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Dinți stricați. DLRLC
    • format_quote E un om cu mustățile mari, țepoase, cu un ochi stricat, acoperit pe jumătate de albeață. BOGZA, Ț. 64. DLRLC
    • format_quote Rămăsese c-un șold stricat în lupta de la Toplița. MIRONESCU, S. A. 124. DLRLC
    • format_quote figurat Nici ea nu-i pentru d-ta, nici d-ta pentru dînsa; ș-ar rămînea un suflet stricat pe lume, de ți-ar fi milă și d-tale. GANE, N. III 37. DLRLC
    • format_quote figurat Bată-te, bădițo, bată, Inima mea cea stricată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 262. DLRLC
    • 4.1. prin extensiune Bicisnic, degenerat, pipernicit. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Purtați niște haine sucite pe niște trupuri stricate în care mă îndoiesc că este inimă. NEGRUZZI, S. I 245. DLRLC
    • 4.2. Stricat de vărsat = cu urme de vărsat pe obraz. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Stătusem într-o zi de vorbă... c-un tătar voinic și bine legat, stricat de vărsat. SADOVEANU, P. M. 115. DLRLC
      • format_quote Serdarul îi stricat de vărsat ca un ciur. ALECSANDRI, T. 740. DLRLC
  • 5. Despre relații de prietenie, de dragoste etc.: desfăcut, rupt. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Smotrul se sfîrși... cu prăjituri, cu ciocniri de păhăruțe pline cu vin, cu rîs, cu gălăgie și, mai la urmă de tot, chiar cu vorbe înțepătoare și cu prietenii stricate între duduci. HOGAȘ, H. 86. DLRLC
  • 6. (Despre oameni) Certat, supărat (cu cineva). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Și ce nădejde ai aice pentru tine, Cînd tu cu toții ești stricat Și numai singur vinovat: Culege dar ce-ai semănat! DONICI, F. 53. DLRLC
  • 7. adesea substantivat (Despre oameni) Decăzut moralicește. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Eu... îs mare păcătos... Maaare!... S bețiv și stricat, cum nu se mai pomenește în șapte sate. REBREANU, I. 25. DLRLC
    • format_quote Această femeie, isterică, stricată, întîlnindu-se la bal cu Soleanu, îi și face declarație de iubire, i se agață de gît. GHEREA, ST. CR. I 276. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Merită un stricat ca el să-l plîngă o ființă gingașă și distinsă ca tine? REBREANU, I. 112. DLRLC NODEX
  • 8. (Despre persoane) Care este dezechilibrat psihic. NODEX
etimologie:
  • vezi strica DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.