opțiuni
  • info

11 definiții pentru stricător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRICĂTOR, -OARE, stricători, -oare, adj. 1. Care provoacă sau poate să provoace stricăciuni; dăunător, vătămător, păgubitor. 2. Care corupe, pervertește. – Strica + suf. -ător.

STRICĂTOR, -OARE, stricători, -oare, adj. 1. Care provoacă sau poate să provoace stricăciuni; dăunător, vătămător, păgubitor. 2. Care corupe, pervertește. – Strica + suf. -ător.

stricător, ~oare [At: CORESI, EV. 485 / Pl: ~i, ~oare / E: strica + -tor] 1 a Care provoacă sau poate să provoace stricăciuni. 2 a (Înv; d. oameni) Risipitor. 3 a (Asr) Dăunător (1). 4 a (Înv) Corupător (4). 5-6 smf, a (Urmat de determinări) (Persoană) care schimbă în rău aspectul sau natura unui lucru, unei stări etc. 7 a (Înv) Care deformează. 8 smf (Pop; în superstiții) Ființă care pricinuiește rău cuiva prin descântece sau vrăji. 9 sf (Mun) Șorț uzat. 10 sf (Olt) Țesătură de lână în patru ițe.

STRICĂTOR, -OARE, stricători, -oare, adj. 1. Care provoacă sau este capabil să provoace stricăciuni; vătămător, dăunător, păgubitor. Numai zidul de afară... și biserica din mijlocul curții au înfruntat puterea stricătoare a vremii. VLAHUȚĂ, R. P. 88. Îmbla ș-alte jivini stricătoare Ce întuneric iubind fug de soare. BUDAI-DELEANU, Ț. 215. ◊ (Substantivat, învechit, în expr.) Stricător de țară = cel care uneltește împotriva propriei sale țări. [Mihai] puse de tăie pe trădătorii Dumitru, Chissar și cu fiul său, ca niște vicleni de domnie și stricători de țară. BĂLCESCU, O. II 162. 2. Care deformează, corupe, pervertește. Pentru un negustor... un artist e un trîndav, un parazit, iar literatura o distracție stricătoare de moravuri. GHEREA, ST. CR. III 23. ◊ (Substantivat) [Alecsandri] a ridiculizat... pe stricătorii de limbă. IBRĂILEANU, SP. CR. 138.

STRICĂTOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival 1) Care pricinuiește sau face stricăciuni; dăunător; păgubitor; vătămător. 2) Care strică pe cineva din punct de vedere moral; corupător. /a (se) strica + suf. ~tor

stricător a. care strică.

stricătór, oáre adj. Stricăcĭos: stricător sănătățiĭ. Care strică lucrurile, care face pagube; copil, cîne stricător.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stricător adj. m., pl. stricători; f. sg. și pl. stricătoare

stricător adj. m., pl. stricători; f. sg. și pl. stricătoare

stricător adj. m., pl. stricători; f. sg. și pl. stricătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRICĂTOR adj. dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, vătămător, (livr.) pernicios, (înv. și pop.) pierzător, (reg.) dăunăcios, dăunos, (înv.) pagubnic, prejudicios, stricăcios. (Efecte ~oare pentru...)

STRICĂTOR adj. dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, vătămător, (livr.) pernicios, (înv. și pop.) pierzător, (reg.) dăunăcios, dăunos, (înv.) pagubnic, prejudicios, stricăcios. (Efecte ~ pentru...)

Intrare: stricător
stricător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stricător
  • stricătorul
  • stricătoru‑
  • stricătoare
  • stricătoarea
plural
  • stricători
  • stricătorii
  • stricătoare
  • stricătoarele
genitiv-dativ singular
  • stricător
  • stricătorului
  • stricătoare
  • stricătoarei
plural
  • stricători
  • stricătorilor
  • stricătoare
  • stricătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stricător, stricătoareadjectiv

  • 1. Care provoacă sau poate să provoace stricăciuni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dăunător păgubitor vătămător
    • format_quote Numai zidul de afară... și biserica din mijlocul curții au înfruntat puterea stricătoare a vremii. VLAHUȚĂ, R. P. 88. DLRLC
    • format_quote Îmbla ș-alte jivini stricătoare Ce întuneric iubind fug de soare. BUDAI-DELEANU, Ț. 215. DLRLC
    • chat_bubble (și) substantivat învechit Stricător de țară = cel care uneltește împotriva propriei sale țări. DLRLC
      • format_quote [Mihai] puse de tăie pe trădătorii Dumitru, Chissar și cu fiul său, ca niște vicleni de domnie și stricători de țară. BĂLCESCU, O. II 162. DLRLC
  • 2. Care corupe, pervertește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: corupător
    • format_quote Pentru un negustor... un artist e un trîndav, un parazit, iar literatura o distracție stricătoare de moravuri. GHEREA, ST. CR. III 23. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat [Alecsandri] a ridiculizat... pe stricătorii de limbă. IBRĂILEANU, SP. CR. 138. DLRLC
etimologie:
  • Strica + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.