structural, ~ă a [At: DL / Pl: ~i, ~e / E: fr structural] 1 (D. unde, forțe etc. dinamice) Care aparține unei structuri (7). 2 Privitor la structură (7). 3 De structură (7). 4 (D. elemente de construcție) Care formează o structură (7). 5 (D. procese, stări etc. specifice organismului uman, animal sau vegetal) Care aparține unei structuri (1). 6 Privitor la structură (1). 7 De structură (1). 8 (Rar; d. manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care ține de modul de alcătuire psihică sau spirituală. 9 (Glg; d. fenomene, procese etc. specifice scoarței terestre sau straturilor care o compun) Care aparține unei structuri (3). 10 (D. trăsături, stări, procese etc. specifice creațiilor artistice sau științifice) Care se referă la structură (10). 11 De structură (10). 12 (D. elemente, fenomene etc. specifice unei limbi naturale) Privitor la structură (11). 13 (D. elemente, fenomene etc. specifice unei limbi naturale) De structură (11). 14 (D. procese, fenomene sau d. însușiri ale lor) De esență. 15 (D. procese, fenomene sau d. însușiri ale lor) De profunzime. 16 (Rar; pex) Specific (1). 17 (D. procese, fenomene etc. specifice societății umane) Care aparține unei structuri (17). 18 (D. procese, fenomene etc. specifice societății umane) Care se referă la structură (17). 19 (D. procese, fenomene etc. specifice societății umane) De structură (17). 20 (Rar; pex) Profund. 21 (Fig; d. fenomene, procese etc. specifice realității materiale, unui corp sau unui sistem fizic) Care aparține structurii (20). 22 (Fig; d. fenomene, procese etc. specifice realității materiale, unui corp sau unui sistem fizic) Privitor la structură (20). 23 (Fig; d. fenomene, procese etc. specifice realității materiale, unui corp sau unui sistem fizic) De structură (20). 24 (D. teorii, concepte, discipline, materiale etc.) Care aparține structuralismului. 25 (D. teorii, concepte, discipline, materiale etc.) Care se referă la structuralism. 26 (D. teorii, concepte, discipline, materiale etc.) Care este specific structuralismului. 27 (D. teorii, concepte, discipline, materiale etc.) De structuralism. 28 (D. teorii, concepte, discipline, materiale etc.) Structuralist (2). 29 (Rar) Sistematic (17). 30 (Rar) Component (1).

STRUCTURAL, -Ă, structurali, -e, adj. 1. Care aparține structurii, de structură. Ajunsă la apogeul său de dezvoltare, celula – și avem în vedere mai cu seamă celula nervoasă – își menține integritatea ei structurală. MARINESCU, P. A. 57. 2. (Chim.; numai în expr.) Formulă structurală = formulă care reprezintă compoziția unei combinații și legătura atomilor în moleculă.

STRUCTURAL, -Ă adj. 1. Privitor la structură, de structură, al structurii. 2. Formulă structurală = formulă care reprezintă compoziția unei combinații și legătura atomilor din moleculă. [Cf. fr. structural].

STRUCTURAL, -Ă adj. referitor la structură, care formează o structură. (< fr. structural)

STRUCTURAL ~ă (~i, ~e) Care ține de structură; propriu structurii. Analiză ~ă. /<fr. structural

structural adj. m., pl. structurali; f. structurală, pl. structurale

structural adj. m., pl. structurali; f. structurală, pl. structurale

structural adj. m., pl. structurali; f. sg. structurală, pl. structurale

STRUCTURAL adj. v. alcătuitor, component, constituent, constitutiv, formativ.

STRUCTURAL adj. 1. v. esențial. 2. v. organizatoric. 3. v. structuralist.

STRUCTURAL adj. 1. adînc, capital, considerabil, crucial, decisiv, esențial, fundamental, hotărîtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, serios, substanțial, vital, (livr.) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri ~.) 2. organizatoric. (Modificări ~.) 3. structuralist. (Lingvistică ~.)

structural adj. v. ALCĂTUITOR. COMPONENT. CONSTITUENT. CONSTITUTIV. FORMATIV.

STRUCTURAL, -Ă adj. (cf. fr. structural): în sintagmele dialectologie structurală, exercițiu structural, fonetică structurală, gramatică structurală și lingvistică structurală (v.).

petrologie structurală, (engl. = structural petrology) ramură a petrologiei care se ocupă cu studiul orientării spațiale a constituenților unei roci sau a elementelor planare și liniare care apar în masa acesteia prin procese secundare (în special, deformări plastice și rupturale). P.s. abordează cauzele orientării granulelor în rocile sedimentare, a orientării cristalelor în lave și topituri magmatice și, respectiv, în produsele metamorfismului regional și oferă metodele de investigație a acestora. Analiza petrostructurală începe cu măsurarea elementelor planare primare – foliație, stratificație, plan de curgere – și secundare – diaclaze, șistozitate, a elementelor liniare – liniații minerale, axe de ondulații și de microcute, striuri de zgâriere, axe optice – și continuă cu proiecția stereografică a măsurătorilor și prelucrarea statistică a punctelor reprezentative. Studiile de p.s. încep la afloriment și continuă în laborator, pe eșantioane orientate și secțiuni subțiri executate din acestea.