12 definiții pentru strujitură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRUJITURĂ, strujituri, s. f. (Pop.) Fâșie, așchie de lemn sau de metal care cade în timpul prelucrării unui material la strung, cu rindeaua, cu barda etc. – Struji + suf. -tură.

strujitu sf [At: PSALT. 194 / Pl: ~ri / E: struji + -(i)tură] 1 (Pop; lpl; de obicei urmat de pp „de” care indică felul) Așchie de lemn sau de metal care cade în timpul prelucrării unui material la strung, cu rindeaua, cu barda etc. 2 (Îvr; pan; csnp) Material erodat (și cărat) de o apă curgătoare (din matca ei). 3 (Rar; pex) Obiect strujit2.

STRUJITURĂ, strujituri, s. f. Fâșie, așchie de lemn sau de metal care cade în timpul prelucrării unui material la strung, cu rindeaua, cu barda etc. – Struji + suf. -tură.

STRUJITURĂ, strujituri, s. f. Fîșie (de lemn sau de metal) care cade în timpul lucrului de la strung sau de la rindea. Strujitură de fier.Strujituri blonde ca niște papiliote desfăcute zăceau aruncate în toate părțile. ANGHEL, PR. 82.

STRUJITURĂ ~i f. Deșeu constând din resturi de lemn sau de metal, provenite din strujire. /a struji + suf. ~tură

strujitúră f., pl. ĭ. Lucru strujit. Surcele căzute de la strug.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

strujitu (pop.) s. f., g.-d. art. strujiturii; pl. strujituri

strujitu (pop.) s. f., g.-d. art. strujiturii; pl. strujituri

strujitu s. f., g.-d. art. strujiturii; pl. strujituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRUJITU s. 1. (reg.) strujea. (~ metalică.) 2. v. talaș.

STRUJITU s. 1. (reg.) strujea. (~ metalică.) 2. talaș, (Transilv.) hoaspe (pl.). (~ rezultată de la rindeluire.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

strujitură, strujituri, s.f. 1. (pop.; la pl.) așchie de lemn; talaș, geluitură; așchie de lemn, șpan. 2. (înv.) material erodat și cărat de o apă curgătoare. 3. (înv.) obiect cioplit, strunjit.

Intrare: strujitură
strujitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strujitu
  • strujitura
plural
  • strujituri
  • strujiturile
genitiv-dativ singular
  • strujituri
  • strujiturii
plural
  • strujituri
  • strujiturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

strujitu, strujiturisubstantiv feminin

  • 1. popular Fâșie, așchie de lemn sau de metal care cade în timpul prelucrării unui material la strung, cu rindeaua, cu barda etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Strujitură de fier. DLRLC
    • format_quote Strujituri blonde ca niște papiliote desfăcute zăceau aruncate în toate părțile. ANGHEL, PR. 82. DLRLC
etimologie:
  • Struji + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.