strunit, ~ă a [At: DSR / V: (reg) ~nat / Pl: ~iți, ~e / E: struni] 1 (Rar; d. arcuri) Încordat. 2 (D. cai înșeuați sau înhămați) Care este condus sau stăpânit cu ajutorul frâului Si: înfrânat. 3 (Pex) Liniștit. 4 (Rar; d. frâu, ham etc.) Tras. 5 (Fig; d. oameni, d. caracterul lor etc.) A cărui manifestare este controlată de aproape sau cu severitate. 6 Supus unei discipline severe. 7 (Rar ; pex) Disciplinat (1). 8 (Fig; d. oameni, d. caracterul lor etc.) Ținut din scurt. 9 (Fig; d. oameni, d. caracterul lor etc.) Tratat cu asprime. 10 (Rar; d. ochi) Sașiu (3).

strunat, ~ă a vz strunit

STRUNIT adj. 1. v. încordat. 2. domolit, înfrânat, liniștit, potolit. (Un animal ~.)

STRUNIT adj. 1. încordat, înstrunat, întins, strîns. (Arc ~.) 2. domolit, înfrînat, liniștit, potolit. (Un animal ~.)