opțiuni
  • info

20 de definiții pentru strângător (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRÂNGĂTOR, -OARE, strângători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care strânge, agonisește, (om) econom; p. ext. (om) zgârcit. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care adună ceva. – Strânge + suf. -ător.

STRÂNGĂTOR, -OARE, strângători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care strânge, agonisește, (om) econom; p. ext. (om) zgârcit. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care adună ceva. – Strânge + suf. -ător.

strângător, ~oare [At: EUSTATIEVICI, GR. RUM. 27v/23 / V: (înv) ~rin~ / Pl: ~i, ~oare / E: strânge + -ător] 1 a (Predomină ideea de apropiere în spațiu; îvr) Care exercită o presiune foarte mare din toate părțile asupra corpului în jurul căruia este înfășurat. 2 sn (Spc) Presă de dulgher. 3 sf (Înv; spc) Funie cu care se strâng pânzele corăbiei. 4-5 sn, a (Înv; șîf stringător) (Medicament) constipant. 6 a (Înv; șîf stringător; îs) Mișcare ~ringătoare Peristaltism. 7 a (Înv; d. dureri fizice) Spasmodic (4). 8 a (Înv; d. substanțe; îf stringător) Astringent (1). 9 sm (Înv) Mușchi constrictor. 10 sm (Mun; predomină ideea de acumulare) Persoană care strânge fânul. 11 sm (Iuz) Lucrător care stătea în spatele presei tipografice și aranja colile tipărite care ieșeau din mașină. 12 sn (Șîs) ~ automat Dispozitiv care execută automat prelucrarea și așezarea corectă a colilor imprimate. 13 smf (Reg) Secerător (1). 14-15 smf, a (Persoană) care strânge Si: econom (10). 16 a (Pex) Zgârcit Vz strângău, strânguitor. 17 sm (Înv; adesea urmat de determinări care precizează impozitul) Perceptor. 18 sm (Rar; cu determinări care arată felul) Colector (1). 19 sf (Îvr) Încasare (a unei dări, a unei taxe). 20 a (Îvr; îs) Numele cel ~ Substantiv colectiv.

STRÂNGĂTOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival 1) Care strânge. ◊ ~ de paie (la combină) dispozitiv pentru căpițirea paielor. 2) Care face economii; care păstrează; econom. /a strânge + suf. ~tor

strângător a. și m. care strânge.

STRÎNGĂTOR1, -OARE, strîngători, -oare, adj. (În opoziție cu risipitor) Care strînge, econom; p. ext. zgîrcit. Iertatul ei bărbat, om bun și strîngător. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, la TDRG. Ea, ca muiere strîngătoare, nu lasă să se prăpădească nici un fir de piper, deci se pleacă și, ridicîndu-l, îl băgă în sîn. RETEGANUL, P. V 26. Zicea... că femeile îs răsipitoare și tare ușurele și că nici una nu-i strîngătoare. SBIERA, P. 216. ◊ (Substantivat) Prădalnicii răpeau ce agoniseau strîngătorii. SADOVEANU, E. 24. Nu fi zgîrcit, căci banii strîngătorului intră în mîna cheltuitorului. NEGRUZZI, S. I 247.

strîngătór, -oáre adj. Care strînge, econom: baniĭ strîngătoruluĭ pe mîna cheltuitoruluĭ. S. m. Perceptor, încasator. S. f., pl. orĭ. Lucru (instrument) care strînge (ca gaica).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

strângător adj. m., s. m., pl. strângători; adj. f., s. f. sg. și pl. strângătoare

strângător adj. m., s. m., pl. strângători; adj. f., s. f. sg. și pl. strângătoare

strângător adj. m., s. m., pl. strângători; f. sg. și pl. strângătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRÂNGĂTOR adj. v. astringent.

STRÂNGĂTOR adj. v. econom.

STRÂNGĂTOR s., adj. v. avar, calic, zgârcit.

STRÂNGĂTOR adj., s. v. antidiareic, constipant.

Strângător ≠ cheltuitor, risipitor, nestrângător

MUȘCHI STRÂNGĂTOR s. v. mușchi constrictor.

mușchi strîngător s. v. MUȘCHI CONSTRICTOR.

STRÎNGĂTOR adj. adunător, cruțător, econom, păstrător, (înv. și reg.) scump, (reg.) păstrielnic, (fig.) strîns. (Om ~.)

strîngător adj. v. ASTRINGENT.

strîngător adj., s. v. ANTIDIAREIC. CONSTIPANT.

strîngător s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT.

Intrare: strângător (adj.)
strângător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strângător
  • strângătorul
  • strângătoru‑
  • strângătoare
  • strângătoarea
plural
  • strângători
  • strângătorii
  • strângătoare
  • strângătoarele
genitiv-dativ singular
  • strângător
  • strângătorului
  • strângătoare
  • strângătoarei
plural
  • strângători
  • strângătorilor
  • strângătoare
  • strângătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

strângător, strângătoareadjectiv

  • 1. Care strânge, agonisește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: econom antonime: cheltuitor risipitor
    • format_quote Iertatul ei bărbat, om bun și strîngător. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, la TDRG. DLRLC
    • format_quote Ea, ca muiere strîngătoare, nu lasă să se prăpădească nici un fir de piper, deci se pleacă și, ridicîndu-l, îl băgă în sîn. RETEGANUL, P. V 26. DLRLC
    • format_quote Zicea... că femeile îs răsipitoare și tare ușurele și că nici una nu-i strîngătoare. SBIERA, P. 216. DLRLC
etimologie:
  • Strânge + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.