stupiditate sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~tăți / E: fr stupidité, lat stupiditas, -atis] 1 Însușirea de a fi stupid (1). 2 Stare a omului stupid. 3 Lipsă de pricepere, de judecată, de inteligență (în acțiuni) Si: dobitocie (5), idioțenie, idioție, imbecilitate, nătângie, nebunie, nechibzuință, nesocotință, prostie, stupizenie (1), tâmpenie, (rar) nătângeală, nesăbuire, netoție, tâmpeală, tâmpie, tâmpime, (îrg) nătărie, tonție, (înv) nărozenie, nesocoteală, prostime. 4 Atitudine, comportare, faptă, afirmație, vorbă etc. de om stupid Si: dobitocie (4), idioțenie, idioție, imbecilitate, inepție, nătângie, nebunie, nechibzuință, necugetare, neghiobie, nerozie, nesăbuință, nesocotință, prostie, tâmpenie, trăsnaie, (rar) nătângeală, nesăbuire, netoție, tâmpeală, tâmpie, tâmpime, (îvr) nătărie, tonție. 5 (Cu sens atenuat) Lucru, fapt, întâmplare etc. fără importanță, lipsit de seriozitate Si: bagatelă (1), fleac¹ (1), mărunțiș, nimic, prostie, (înv) blagomanie, (fam) chițibuș (1), moft. 6 (Pex) Caracterul a ceea ce este absurd Si: aberație (1), absurditate (1), elucubrație (2), enormitate (7), fantasmagonie (5), (fam) aiureală (3), (fam) stupizenie (2).

STUPIDITATE, (2) stupidități, s. f. 1. Însușirea de a fi stupid, lipsă de rațiune, nătîngie, prostie. În stupiditatea lor, nici nu au conștiință de nefericirea lor. C. PETRESCU, C. V. 287. [Caragiale] n-a zugrăvit decît stupiditatea omenească. IBRĂILEANU, SP. CR. 245. 2. Faptă sau vorbă de om stupid; frază searbădă, lipsită de sens. A doua zi a fost năvală de cunoscuți... Fraze goale de conținut, stupidități. CAMIL PETRESCU, U. N. 428.

STUPIDITATE s.f. 1. Însușirea de a fi stupid; tîmpenie, prostie, imbecilitate. 2. Faptă sau vorbă de om stupid; frază lipsită de conținut. [Cf. fr. stupidité, lat. stupiditas].

STUPIDITATE s. f. 1. însușirea de a fi stupid; tâmpenie, prostie, imbecilitate. 2. faptă, vorbă de om stupid; exprimare lipsită de conținut. (< fr. stupidité, lat. stupiditas)

STUPIDITATE, stupidități, s.f. 1. Însușirea de a fi stupid, lipsă de rațiune, prostie. 2. Faptă sau vorbă de om stupid.

STUPIDITATE ~ăți f. 1) Caracter stupid. 2) Vorbă sau faptă stupidă. [G.-D. stupidității] /<fr. stupidité, lat. stupiditas, ~atis

stupiditate f. 1. lipsă de minte și de judecată; 2. vorbă sau faptă stupidă.

*stupiditáte f. (lat. stupiditas, -átis). Defectu de a fi stupid. Vorbă saŭ faptă de stupid: ce stupiditățĭ!

stupiditate s. f., g.-d. art. stupidității; (fapte, vorbe) pl. stupidități

stupiditate s. f., g.-d. art. stupidității; (fapte, vorbe) pl. stupidități

stupiditate s. f., g.-d. art. stupidității; (fapte, vorbe) pl. stupidități

STUPIDITATE s. 1. v. prostie. 2. gogomănie, nătângie, neghiobie, nerozie, nesocotință, prostie, (rar) netoție, (înv. și reg.) nătărăie. (Mare ~ a spus.) 3. dobitocie, idioțenie, idioție, imbecilitate, inepție, neghiobie, nerozie, prostie, stupizenie, tâmpenie, (înv.) prostăticie. (Ce e ~ asta?) 4. v. absurditate.

STUPIDITATE s. 1. nătîngie, neghiobie, nerozie, prostie, stupizenie, (rar) nătîngeală, netoție, tonție, (franțuzism rar) sotiză, (înv. și reg.) nătărăie, (înv.) nărozenie, (fam.) zevzecie. (E de-o ~ proverbială.) 2. gogomănie, nătîngie, neghiobie, nerozie, nesocotință, prostie, (rar) netoție, (înv. și reg.) nătărăie. (Mare ~ a spus.) 3. dobitocie, idioțenie, idioție, imbecilitate, inepție, neghiobie, nerozie, prostie, stupizenie, tîmpenie, (înv.) prostăticie. (Ce e ~ asta?) 4. aberație, absurditate, aiureală, bazaconie, elucubrație, enormitate, fantasmagorie, prostie. (Ce spui tu e o ~!)