11 definiții pentru stânjenit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STÂNJENIT, -Ă, stânjeniți, -te, adj. Stingherit, jenat; intimidat, încurcat. ♦ Care exprimă, trădează stinghereală, jenă, sfială, încurcătură. [Var.: (pop.) stânjinit, -ă adj.] – V. stânjeni.

STÂNJENIT, -Ă, stânjeniți, -te, adj. Stingherit, jenat; intimidat, încurcat. ♦ Care exprimă, trădează stinghereală, jenă, sfială, încurcătură. [Var.: (pop.) stânjinit, -ă adj.] – V. stânjeni.

stânjenit, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 514 / V: ~jinit / Pl: ~iți, ~e / E: stânjeni] 1 (D. oameni sau d. manifestările lor) Stingherit (1). 2 (D. oameni; adesea adverbial) Stingherit (2). 3 (D. acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor) Stingherit (3).

STÂNJINIT, -Ă adj. v. stânjenit.

STÂNJINIT, -Ă adj. v. stânjenit.

stângenit, ~ă a vz stânjinit1

stânginit, ~ă a vz stânjinit

stânjinit1, ~ă a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: ~ngenit, ~nginit / Pl: ~iți, ~e / E: stânjini] (Înv) 1 Care a fost măsurat cu stânjenul1 (1). 2 Care a întins mâna (pentru a lovi).

stânjinit2, ~ă a vz stânjenit

STÎNJENIT, -Ă, stînjeniți, -te, adj. 1. Împiedicat, oprit; stingherit. 2. Jenat, încurcat, intimidat. S-au așezat cerînd, cu înfățișări stînjenite, să mă așez și eu. SADOVEANU, N. F.165. Inginerul a rîs și el, stînjenit. C. PETRESCU, R. DR. 249. Adela, împurpurată și stînjenită, era acum fata de altădată. IBRĂILEANU, A. 148. ◊ (Adverbial) Se uită în ochii celor ce au plecat urechea la șoapte; dar ei surîd strîmb stînjenit, și își feresc privirea. DUMITRIU, N. 170. Privea stînjenit într-o parte. GALAN, Z. R. 333.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STÂNJENIT adj. 1. v. stingherit. 2. stingher, stingherit. (Se simțea ~ în casa directorului.)

STÎNJENIT adj. 1. încurcat, jenat, stingherit, (rar) strîmtorat. (Se simțea cam ~.) 2. stingher, stingherit. (Se simțea ~ în casa directorului.)

Intrare: stânjenit
stânjenit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stânjenit
  • stânjenitul
  • stânjenitu‑
  • stânjeni
  • stânjenita
plural
  • stânjeniți
  • stânjeniții
  • stânjenite
  • stânjenitele
genitiv-dativ singular
  • stânjenit
  • stânjenitului
  • stânjenite
  • stânjenitei
plural
  • stânjeniți
  • stânjeniților
  • stânjenite
  • stânjenitelor
vocativ singular
plural
stânjinit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stânjinit
  • stânjinitul
  • stânjinitu‑
  • stânjini
  • stânjinita
plural
  • stânjiniți
  • stânjiniții
  • stânjinite
  • stânjinitele
genitiv-dativ singular
  • stânjinit
  • stânjinitului
  • stânjinite
  • stânjinitei
plural
  • stânjiniți
  • stânjiniților
  • stânjinite
  • stânjinitelor
vocativ singular
plural
stânginit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stângenit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stânjenit, stânjeniadjectiv

  • 1. Intimidat, jenat, oprit, stingher, stingherit, împiedicat, încurcat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote S-au așezat cerînd, cu înfățișări stînjenite, să mă așez și eu. SADOVEANU, N. F.165. DLRLC
    • format_quote Inginerul a rîs și el, stînjenit. C. PETRESCU, R. DR. 249. DLRLC
    • format_quote Adela, împurpurată și stînjenită, era acum fata de altădată. IBRĂILEANU, A. 148. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Se uită în ochii celor ce au plecat urechea la șoapte; dar ei surîd strîmb stînjenit, și își feresc privirea. DUMITRIU, N. 170. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Privea stînjenit într-o parte. GALAN, Z. R. 333. DLRLC
    • 1.1. Care exprimă, trădează stinghereală, jenă, sfială, încurcătură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • vezi stânjeni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.