11 definiții pentru stăruință

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STĂRUINȚĂ, stăruințe, s. f. 1. Faptul de a stărui (1); rugăminte, cerere repetată și insistentă; insistență, stăruire, stăruială. ◊ Loc. adv. Cu stăruință = în mod insistent. 2. Perseverență, tenacitate (într-o acțiune, într-un sentiment etc.). ♦ Silință, străduință într-o acțiune. – Stărui + suf. -ință.

STĂRUINȚĂ, stăruințe, s. f. 1. Faptul de a stărui (1); rugăminte, cerere repetată și insistentă; insistență, stăruire, stăruială. ◊ Loc. adv. Cu stăruință = în mod insistent. 2. Perseverență, tenacitate (într-o acțiune, într-un sentiment etc.). ♦ Silință, străduință într-o acțiune. – Stărui + suf. -ință.

stăruință sf [At: ASACHI, L. 811/34 / Pl: ~țe, (rar) ~ți / E: stărui + -ință] 1 Continuare a existenței (mai mult decât era de așteptat sau decât se estimase) în aceeași stare, sub același aspect etc. Si: dăinuire (1), durare2 (2), menținere, păstrare, perpetuare, persistență, rămânere, (rar) perpetuație, perseverație, stăruire (1), (înv) stăruială (1), (îvr) stătorie. 2 (Rar; pex) Permanență. 3 Rămânere, în mod ferm și constant, la o idee, pe o poziție etc. Si: insistență, perseverență, persistență, (rar) perseverație. 4 Statornicie în ceva Si: insistență, perseverență, persistență, (rar) perseverație. 5 Continuare a unei acțiuni cu consecvență Si: insistență, perseverență, (rar) perseverație, (înv) stăruială (2) stăruire (3). 6 Stăruire (3). 7 (Îlav) Cu ~ În mod insistent Si: cu asiduitate, cu insistență, cu sete, perseverent, stăruitor (2), (înv) cu stăruială (4). 8 (Îal) Într-un mod care denotă râvnă Si: cu râvnă, (înv) cu stăruire (5). 9 (Îal) Stăruitor (5). 10 Acordare a unei atenții deosebite unei probleme, unei acțiuni. 11 Oprire îndelungată, cu răbdare, asupra unei chestiuni. 12 (Pex) Studiu îndelungat și aprofundat. 13 Intervenție repetată pe lângă cineva cu o cerere, cu o rugăminte Si: insistență, (fam) pistonare, stăruire (7). 14 (Pex) Rugăminte.

STĂRUINȚĂ, stăruințe, s. f. 1. Faptul de a stărui, cerere repetată, asiduă, rugăminte insistentă; insistență. V-ați învățat să umblați numai cu cerșitul! strigă Miron Iuga, enervat puțin de stăruința țăranilor. REBREANU, R. I 144. După stăruința tuturor, își spuse toată istoria. ISPIRESCU, L. 312. Cei doi nu prea voiau să primească, dar după multă stăruință, din partea celui al treilea, au primit. CREANGĂ, A. 144. ◊ Loc. adv. Cu stăruință = cu insistență, în mod insistent. Boierul privea cu stăruință și cu luare-aminte spre Tudor. SADOVEANU, O. VII 49. I-a repetat mereu însă, cu stăruință, că nu are nevoie de nimic. CAMIL PETRESCU, U. N. 169. Tînărul gospodar ne ruga cu stăruință să poftim înăuntru. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. Perseverență, persistență; statornicie, fermitate. Stăruința lui de a împlini ceea ce își punea în gînd... îi plăcea. REBREANU, I. 108. Cine caută cu amănuntul și cu stăruință trebuie să găsească și gîndul să și-l izbîndească. ISPIRESCU, L. 214. ♦ Silință, străduință, osteneală. D. Bogdan vorbea cu ironie despre stăruințele mele de a desluși chestia influenței mediului asupra artistului. GHEREA, ST. CR. II 16. – Pl. și: stăruinți (C. PETRESCU, A. R. 35).

STĂRUINȚĂ ~e f. 1) Efort (fizic sau intelectual) în realizarea unui lucru sau în atingerea unui scop; silință; sârguință; străduință. ◊ Cu ~ a) în mod stăruitor; b) în mod insistent. 2) Neclintire în susținerea unei păreri sau în realizarea unui lucru; perseverență; tenacitate; insistență; asiduitate. /a stărui + suf. ~ință

stăruință f. 1. calitatea celui ce stărue; 2. statornicie în hotărîri, în păreri.

stăruínță f., pl. e. Acțiunea de a stărui (a insista): pin stăruința mea a fost numit. Persistență: stăruința Romanilor în Dacia. Pl. A avea stăruințe, a avea protecțiune, scrisori de recomandare ș. a.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stăruință s. f., g.-d. art. stăruinței; pl. stăruințe

stăruință s. f., g.-d. art. stăruinței; pl. stăruințe

stăruință s. f., g.-d. art. stăruinței; pl. stăruințe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STĂRUINȚĂ s. 1. insistență, perseverență, persistență, statornicie, tenacitate, (rar) perseverație, (înv.) stăruială, stăruire. (O ~ demnă de laudă.) 2. perseverență, răbdare, tenacitate. (Dovedește multă ~ în acțiunile sale.) 3. v. perseverență. 4. v. tenacitate.

STĂRUINȚĂ s. 1. insistență, perseverență, persistență, statornicie, tenacitate, (rar) perseverație, (înv.) stăruială, stăruire. (O ~ demnă de laudă.) 2. perseverență, răbdare, tenacitate. (Dovedește multă ~ în acțiunile sale.) 3. asiduitate, insistență, perseverență, rîvnă, sforțare, silință, sîrguință, strădanie, străduință, zel, (pop.) osîrdie. (~ lui s-a dovedit fructuoasă.) 4. dîrzenie, încăpățînare, îndărătnicie, perseverență, persistență, tenacitate, (rar) cerbicie. (Obiectiv urmărit cu ~.)

Intrare: stăruință
stăruință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stăruință
  • stăruința
plural
  • stăruințe
  • stăruințele
genitiv-dativ singular
  • stăruințe
  • stăruinței
plural
  • stăruințe
  • stăruințelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stăruință, stăruințesubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a stărui; rugăminte, cerere repetată și insistentă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote V-ați învățat să umblați numai cu cerșitul! strigă Miron Iuga, enervat puțin de stăruința țăranilor. REBREANU, R. I 144. DLRLC
    • format_quote După stăruința tuturor, își spuse toată istoria. ISPIRESCU, L. 312. DLRLC
    • format_quote Cei doi nu prea voiau să primească, dar după multă stăruință, din partea celui al treilea, au primit. CREANGĂ, A. 144. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu stăruință = în mod insistent. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Boierul privea cu stăruință și cu luare-aminte spre Tudor. SADOVEANU, O. VII 49. DLRLC
      • format_quote I-a repetat mereu însă, cu stăruință, că nu are nevoie de nimic. CAMIL PETRESCU, U. N. 169. DLRLC
      • format_quote Tînărul gospodar ne ruga cu stăruință să poftim înăuntru. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
  • 2. Perseverență, tenacitate (într-o acțiune, într-un sentiment etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Stăruința lui de a împlini ceea ce își punea în gînd... îi plăcea. REBREANU, I. 108. DLRLC
    • format_quote Cine caută cu amănuntul și cu stăruință trebuie să găsească și gîndul să și-l izbîndească. ISPIRESCU, L. 214. DLRLC
    • 2.1. Silință, străduință într-o acțiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote D. Bogdan vorbea cu ironie despre stăruințele mele de a desluși chestia influenței mediului asupra artistului. GHEREA, ST. CR. II 16. DLRLC
  • comentariu Plural și: stăruinți. DLRLC
etimologie:
  • Stărui + sufix -ință. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.