opțiuni
  • info

9 definiții pentru stăruire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STĂRUIRE s. f. Stăruință. – V. stărui.

stăruire sf [At: HELIADE, L. B. I, 115/17 / Pl: ~ri / E: stărui] 1 (Rar) Stăruință (1). 2 (Înv) Stăruință (3). 3-4 (Înv) Stăruință (5-6). 5 (Îlav) Cu ~ Cu stăruință (8). 6 (Înv) Stăruință (13). 7 (Rar) Mijlocire.

STĂRUIRE, stăruiri, s. f. (Înv.) Stăruință. – V. stărui.

STĂRUIRE s. f. (Învechit) Stăruință, persistență, perseverență. Ploaia izbește cu o întărîtată stăruire în păreții și în ferestrele casei. ODOBESCU, S. I 153.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stăruire (rar) s. f., g.-d. art. stăruirii

stăruire s. f., g.-d. art. stăruirii

stăruire s. f., g.-d. art. stăruirii; pl. stăruiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STĂRUIRE s. v. insistență, perseverență, persistență, statornicie, stăruință, tenacitate.

stăruire s. v. INSISTENȚĂ. PERSEVERENȚĂ. PERSISTENȚĂ. STATORNICIE. STĂRUINȚĂ. TENACITATE.

Intrare: stăruire
stăruire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stăruire
  • stăruirea
plural
  • stăruiri
  • stăruirile
genitiv-dativ singular
  • stăruiri
  • stăruirii
plural
  • stăruiri
  • stăruirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stăruire, stăruirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi stărui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.