subjugare sf [At: FM (1842) 150¹/1 / Pl: ~gări / E: subjuga] 1 Cucerire (3). 2-3 Dominare (1, 4). 4 (Fig) Atracție (9).

SUBJUGARE, subjugări, s. f. Acțiunea de a subjuga și rezultatul ei; supunere, robire. Marxismul condamnă și va condamna întotdeauna oricare război anexionist, care urmărește cotropirea unor țări străine și subjugarea altor popoare. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2871.

SUBJUGARE s.f. Acțiunea de a subjuga și rezultatul ei; robire, supunere, dominare. [< subjuga].

subjugare s. f., g.-d. art. subjugării; pl. subjugări

subjugare s. f., g.-d. art. subjugării; pl. subjugări

subjugare s. f., g.-d. art. subjugării; pl. subjugări

SUBJUGARE s. 1. aservire, înrobire, robie, robire, supunere, (fig.) înfeudare, îngenunchere. (~ unui popor străin.) 2. înrobire, (livr.) servitute. (Stare de ~ a unui popor.) 3. cucerire, ocupare, supunere. (~ Galiei de către romani.) 4. v. încântare.

SUBJUGARE s. 1. aservire, înrobire, robie, robire, supunere, (fig.) înfeudare, îngenunchere. (~ unui popor străin.) 2. înrobire, (livr.) servitute. (Stare de ~ a unui popor.) 3. cucerire, ocupare, supunere. (~ Galiei de către romani.) 4. captivare, cucerire, delectare, desfătare, fascinare, fascinație, fermecare, încîntare, răpire, seducere, seducție, vrăjire. (~ spectatorilor.)

Subjugare ≠ dezrobire