subordona [At: CR (1831), 31¹/2 / V: (asr) ~dina / Pzi: ~nez, (rar) subordon / E: fr subordonner, subordina < lat subordinare, ger subordinieren] 1-2 vtr A (se) plasa sub autoritatea sau sub conducerea cuiva sau a ceva (în cadrul unei ierarhii) Si: a (se) supune. 3-4 vtr A face să fie sau a fi dependent de cineva Si: a (se) supune. 5-6 vtr A face să fie sau a fi supus cuiva sau la ceva Si: a (se) supune. 7 vt A face să depindă de o cauză, de îndeplinirea unor condiții anterioare Si: a condiționa (1). 8-9 vtr (Grm; spc) A face să depindă sau a depinde din punct de vedere sintactic de un element regent sau de o propoziție regentă. 10-11 vtr A acorda sau a căpăta o importanță secundară în raport cu altceva. 12-13 vtr A trece sau a face să treacă pe planul al doilea (în favoarea a altceva). 14-15 vtr A face să devină sau a fi un mijloc pentru obținerea unui rezultat. 16-17 vtr A (se) include (ca parte, ca element particular) într-o sferă mai largă (sau, pex, în altă sferă) Si: a (se) subsuma (1-2). 18-19 vtr A (se) armoniza cu mediul înconjurător. 20-21 vtr A (se) acomoda la mediul înconjurător Si: a (se) subsuma (3-4). 22-23 vtr A (se) încadra (în anumite legi, într-o anumită disciplină, într-un anumit proces etc.) Si: a (se) subsuma (5-6).

SUBORDONA, subordonez, vb. I. Tranz. A face ca un lucru să depindă de altul, a stabili o ordine de dependență de la inferior la superior, a supune. În industrie, agitația trebuie să fie subordonată luptei pentru sporirea producției și productivității muncii, pentru scăderea prețului de cost. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709. – Variantă: (învechit) subordina vb. I.

SUBORDONA vb. I. tr. A face ca un lucru să depindă de altul; a hotărî, a determina o ordine de dependență de la inferior la superior; a supune. [Var. subordina vb. I. / < fr. subordonner, it. subordinare].

SUBORDONA vb. tr. a face ca cineva sau ceva să depindă de altcineva sau de altceva; a determina o ordine de dependență de la inferior la superior; a supune. (< fr. subordonner)

A SUBORDONA ~ez tranz. A face să se supună ierarhic (de la inferior la superior). /<fr. subordonner, lat. subordinare, germ. subor-dinieren

subordina v vz subordona

SUBORDINA vb. I v. subordona.

SUBORDINA vb. I. v. subordona.

subordinà v. 1. a stabili o ordine de dependență dela inferior la superior; 2. a stabili între lucruri o ordine de dependență.

*subordón și éz v. tr. (fr. subordonner, mlat. subordinare. V. ordine). Stabilesc o ordine de dependență de la inferior la superior: legea-l subordonează pe servitor stăpînuluĭ. Fig. Îmĭ subordonez veniturile cheltuĭelilor. – Se poate zice și subordinez (după forma latină).

subordona (a ~) (desp. su-bor-/sub-or-) vb., ind. prez. 1 sg. subordonez, 3 subordonează; conj. prez. 1 sg. să subordonez, 3 să subordoneze

!subordona (a ~) (su-bor-/sub-or-) vb., ind. prez. 3 subordonează

subordona vb. (sil. mf. sub-), ind. prez. 1 sg. subordonez, 3 sg. și pl. subordonează; conj. prez. 3 sg. și pl. subordoneze

subordonez, -nat prt.

SUBORDONA vb. 1. v. supune. 2. a (se) subsuma. (Graiurile se ~ dialectelor.)

SUBORDONA vb. 1. a (se) supune. (Se ~ superiorilor.) 2. a (se) subsuma. (Graiurile se ~ dialectelor.)