substanțial, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / P: ~ți-al / Pl: ~i, ~e / E: fr substantiel] 1 a Care ține de substanță (12). 2 a Care are natura unei substanțe (12). 3 a Privitor la substanță (12). 4 a Material. 5 a Care ține de substanță (1). 6 a Privitor la substanță (1). 7 a De bază Vz adânc, capital, considerabil, crucial, decisiv, esențial, fundamental, hotărâtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, (liv) cardinal, major, (rar) temeinic. 8 a (D. gândire, vorbire, d. scrieri) Care conține multe idei, multe fapte. 9 a (D. gândire, vorbire, d. scrieri) Care exprimă ceea ce este esențial, reprezentativ. 10 a (D. gândire, vorbire, d. scrieri) Care ilustrează ceea ce este esențial. 11 a (D. alimente) Bogat în substanțe hrănitoare Si: consistent (2), hrănitor (17), nutritiv, sățios. 12 a (D. alimentație) Care conține alimente substanțiale (11). 13 av Consistent (1). 14 a Care reprezintă o valoare, o cantitate, o întindere etc. însemnată Si: considerabil (1), deosebit² (6), însemnat, mare¹, serios. 15 a Care se realizează în proporții (foarte) mari. 16 a Ale cărei rezultate sunt considerabile. 17 a (Nob; d. îmbrăcăminte) Gros¹ (14). 18 av În mod considerabil. 19 av Foarte mult.

SUBSTANȚIAL, -Ă, substanțiali, -e, adj. 1. Care ține de substanța (3) unui lucru; esențial, principal; p. ext. important, însemnat, mare. Studenții și aspiranții romîni se străduiesc ca, odată întorși în țară, să aducă un aport cît mai substanțial la continua dezvoltare a artei noastre scenice. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 386, 3/4. 2. (Despre alimente) Bogat în substanțe hrănitoare; consistent. Mîncare substanțială. ◊ (Adverbial) I s-a permis să mănînce mai substanțial. CARAGIALE, O. VII 88.

SUBSTANȚIAL, -Ă adj. 1. Esențial, principal. ♦ Important, însemnat, mare. ♦ (Fig.) Bogat în idei, plin de miez. 2. (Despre alimente) Bogat în substanțe hrănitoare; nutritiv, consistent. 3. Care aparține substanței (2). [Pron. -ți-al. / cf. fr. substantiel].

SUBSTANȚIAL, -Ă adj. 1. esențial, principal. ◊ important, însemnat, mare. ◊ (fig.) bogat în idei, plin de miez. 2. (despre alimente) bogat în substanțe hrănitoare; nutritiv, consistent. 3. care aparține substanței (2). (< fr. substantiel)

SUBSTANȚIAL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de substanță; propriu substanței. 2) Care este de primă importanță; foarte important; primordial; cardinal; fundamental; esențial; principal. Aport ~. 3) Care se impune prin importanță; de importanță deosebită; important; considerabil. 4) (despre alimente) Care conține multe substanțe nutritive; bogat în substanțe hrănitoare. [Sil. sub-stan-ți-al] /<fr. substantiel, lat. substantialis

substanțial a. 1. ce conține multă substanță nutritivă: aliment substanțial; 2. fig. plin de fapte, de idei: operă substanțială. ║ adv. în substanță.

*substanțiál, -ă adj. (lat substantialis). Relativ la substanță: ideĭe substanțială. Plin de substanță nutritivă: alimente substanțiale. Fig. Plin de ideĭ, de fapte: discurs substanțial. Adv. În mod substanțial.

substanțial (desp. -ți-al) adj. m., pl. substanțiali; f. substanțială, pl. substanțiale

substanțial (-ți-al) adj. m., pl. substanțiali; f. substanțială, pl. substanțiale

substanțial adj. m. (sil. -ți-al), pl. substanțiali; f. sg. substanțială, pl. substanțiale

SUBSTANȚIAL adj. v. consistent, hrănitor, material, nutritiv, sățios, suculent.

SUBSTANȚIAL adj. 1. v. esențial. 2. v. important. 3. (înv. fig.) măduvos. (Un răspuns ~.)

SUBSTANȚIAL adj. 1. adînc, capital, considerabil, crucial, decisiv, esențial, fundamental, hotărîtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, serios, structural, vital, (livr.) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri ~.) 2. deosebit, important, însemnat, mare, notabil, prețios, remarcabil, serios, temeinic, valoros, (fig.) consistent. (A adus o contribuție ~ la dezvoltarea...) 3. (înv. fig.) măduvos. (Un răspuns ~.)

substanțial adj. v. CONSISTENT. HRĂNITOR. MATERIAL. NUTRITIV. SĂȚIOS. SUCULENT.