succesiune sf [At: I. GOLESCU, C. / P: ~si-u~ / V: (înv) ~cesie / Pl: ~ni / E: lat successio, fr succession] 1 (De obicei cu determinări lpl introduse prin pp „de”) Mod în care se succedă (1) (în timp sau în spațiu) ființe, obiecte, evenimente etc. Si: ordine (1). 2 Înlănțuire de ființe, de lucruri, de evenimente etc. care se succedă într-o anumită ordine (fără întrerupere sau la intervale scurte) Si: derulare (1), defilare¹ (4), înșirare, înșiruire, perindare, scurgere, serie, succedare (2), urmare. 3 (Pex) Șir. 4 Transmitere a unei funcții, a unei demnități, a unei puteri etc. de la o persoană la alta. 5 (Prin lărgirea sensului) Înlocuire a unei persoane de către alta într-un post, într-o funcție etc. 6 Legătură de rudenie în linie dreaptă Si: descendență (1), filiație (2), linie. 7 Alternare metodică a culturilor agricole în timp, pe același teren, în cadrul unui asolament, stabilită în funcție de caracteristicile plantelor agricole, pentru a obține recolte mari și a menține fertilitatea solului Si: rotație. 8 (Jur) Transmitere a patrimoniului unei persoane fizice decedate de către una sau mai multe persoane determinate de lege sau de voința celui decedat. 9 (Ccr) Totalitatea bunurilor materiale rămase de la o persoană și intrate în posesia altcuiva. 10 (Prc) Bun obținut prin drept succesoral Si: moștenire (1), (îvp) moșie¹ (1), (îrg) miraz¹ (1), moștină¹ (1), rămășiță¹, (înv) clironomie (2), dostoianie, moștenie, nemestnicie, rămas². 11-12 (Îe) A (se) deschide o ~ A (se) începe formalitățile pentru atribuirea unei moșteniri.

SUCCESIUNE, succesiuni, s. f. 1. Șir de persoane, de lucruri, de fapte care se succed unele după altele. V-ați temut de viitor ca femeile de șoareci. Acum toată viața vă e o succesiune de regrete. C. PETRESCU, Î. II 219. Vreo jumătate de oră Titu trebui să asculte... îndemnurile ei într-o succesiune vertiginoasă. REBREANU, R. I 241. ♦ Succedare (într-o demnitate). Succesiune la tron. ▭ Cu deosebire mîniat și neostenit în campania electorală, care ținu o lună, a fost generalul Averescu, deoarece lui i se făgăduise succesiunea. PAS, Z. IV 158. 2. (Jur.) Moștenire. Drepturi de succesiune. ◊ Expr. A (se) deschide o succesiune = a (se) începe formalitățile pentru atribuirea moștenirii. ♦ Averea care constituie o moștenire.

SUCCESIUNE s.f. 1. Înșiruire, șir de persoane, de lucruri, de fapte etc. 2. Moștenire. ♦ Avere lăsată ca moștenire. [Pron. -si-u-. / cf. fr. succession, lat. succesio].

SUCCESIUNE s. f. 1. înșiruire, șir de persoane, de lucruri, de fapte etc. 2. (jur.) moștenire. ◊ avere lăsată ca moștenire. 3. transmitere a puterii politice, faptul de a succede unui predecesor. 4. transmitere a unor drepturi și obligații ale unui stat către alt stat. 5. (biol.) înlocuirea în timp a unei unități de vegetație prin alta. (< fr. succession, lat. successio)

SUCCESIUNE ~i f. 1) Ansamblu de elemente succesive; totalitate de obiecte sau de ființe care se succed; înșiruire; rând. 2) Transmitere a puterii politice conform unor reguli speciale. 3) Transmitere a unui patrimoniu lăsat de un defunct uneia sau mai multor persoane vii. 4) Patrimoniu transmis de un defunct succesorilor săi; moștenire. [G.-D. succesiunii; Sil. -si-u-] /<lat. succesio, ~onis, fr. succession

succesiune f. 1. șir de persoane sau de lucruri cari se succed fără întrerupere sau la scurte intervale; 2. Jur. transmiterea unei moșteniri: succesiunea se deferește sau prin lege sau după voința omului prin testament. 3. bunuri transmise: o succesiune bogată.

*succesiúne f. (lat. suc-céssio, -ónis. V. cesiune). Șir, serie: o succesiune de regĭ, de ideĭ. Moștenire (acțiunea): a ajuns acolo pin succesiune. Moștenire (lucru moștenit): o succesiune mare.

succesie sf vz succesiune

succesiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. succesiunii; pl. succesiuni

succesiune (-si-u-) s. f., g.-d. art. succesiunii; pl. succesiuni

succesiune s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. succesiunii; pl. succesiuni

succesiune (i-u)

SUCCESIUNE s. 1. înșirare, înșiruire, serie, șir. (O lungă ~ de raționamente.) 2. v. înșiruire. 3. șir, șirag, (Munt.) șiretenie. (~ de evenimente.) 4. v. ordine. 5. v. șir. 6. v. alternare. 7. v. descendență. 8. v. moștenire.

SUCCESIUNE s. 1. înșirare, înșiruire, serie, șir. (O lungă ~ de raționamente.) 2. înșirare, înșiruire, perindare, succedare. (~ zilelor una după alta.) 3. șir, șirag, (Munt.) șiretenie. (~ de evenimente.) 4. ordine. (O ~ descrescîndă a elementelor șirului.) 5. șir, (fig.) lanț. (O ~ de case.) 6. alternare, rotație. (~ culturilor.) 7. descendență, filiație, linie. (Urmaș în ~ bărbătească.) 8. (JUR.) moștenire, patrimoniu, (înv. și pop.) moșie, (înv. și reg.) miraz, moștină, rămășiță, (înv.) clironomie, dostoianie, moșnenie, moștenie, nemestnicie, rămas.

Succesiune ≠ simultaneitate

succesiune, succesiuni s. f. Mod în care se succedă obiecte, persoane etc.; șir de persoane, de lucruri, de fapte care se succedă într-o anumită ordine; serie, înșiruire, rând. ◊ Succesiune apostolică = modul în care Biserica păstrează structura unică și permanentă a apostolatului „celor doisprezece”, în continuitatea ei istorică, prin „punerea mâinilor” și prin invocarea Sfântului Duh la Taina hirotoniei. Se întrerupe la episcopii care devin schismatici sau eretici.

RĂZBOAIE DE SUCCESIUNE, denumire a războaielor purtate între diferitele case domnitoare pentru succesiunea la tronurile rămase vacante ca urmare a lipsei urmașilor direcți. Cele mai cunoscute sunt: Războiul pentru Succesiunea la Tronul Spaniei (1711-1714), provocat în urma morții regelui Spaniei, Carol al II-lea, de pretențiile lui Ludovic al XIV-lea, regele Franței, la moștenirea spaniolă. Purtat între Franța și Spania, pe de o parte, și Habsburgi, Anglia, Olanda, Portugalia, Danemarca, Savoia și Prusia, pe de altă parte. Încheiat prin tratatele de pace de la Utrech și Rastatt. ◊ Războiul pentru Succesiunea la Tronul Austriei (1740-1748), între Prusia, Franța, Spania, Bavaria, Saxonia (din 1742, alături de Austria), Olanda și Rusia, pe de altă parte. Încheiat prin tratatele de pace de la Aachen (1748).