11 definiții pentru sucit (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUCIT2, -Ă, suciți, -te, adj. 1. Răsucit în jurul lui însuși sau în jurul a ceva printr-o mișcare continuă și în același sens. ◊ Expr. Că-i sucită, că-nvârtită, se spune când cineva caută să se eschiveze de la ceva. 2. Care are corpul sau o parte a corpului întoarsă într-o parte. ♦ Scrântit, luxat. 3. Strâmb, încovoiat. ♦ (Despre drumuri) Cu multe cotituri. ♦ (Rar) În formă de spirală. 4. Fig. (Despre oameni) Care nu este sau nu se poartă ca toată lumea; ciudat, aiurit; (despre manifestările oamenilor) care exprimă, trădează ciudățenie. ♦ Care se opune bunului-simț; nepotrivit, nefiresc. – V. suci.

SUCIT2, -Ă, suciți, -te, adj. 1. Răsucit în jurul lui însuși sau în jurul a ceva printr-o mișcare continuă și în același sens. ◊ Expr. Că-i sucită, că-nvârtită, se spune când cineva caută să se eschiveze de la ceva. 2. Care are corpul sau o parte a corpului întoarsă într-o parte. ♦ Scrântit, luxat. 3. Strâmb, încovoiat. ♦ (Despre drumuri) Cu multe cotituri. ♦ (Rar) În formă de spirală. 4. Fig. (Despre oameni) Care nu este sau nu se poartă ca toată lumea; ciudat, aiurit; (despre manifestările oamenilor) care exprimă, trădează ciudățenie. ♦ Care se opune bunului-simț; nepotrivit, nefiresc. – V. suci.

sucit2, ~ă [At: PO 269/15 / Pl: ~iți, ~e / E: suci3] 1 a (D. fire textile) Supus unei mișcări de rotație în jurul lui însuși sau în jurul altuia printr-o acțiune neîntreruptă și în același sens Si: răsucit Cf suci3 (1). 2 (Reg; îe) (Că-i) ~ă, (că)-nvârtită Situația în care cineva caută pretexte ca să se eschiveze de la ceva sau când dă explicații neconvingătoare, contradictorii. 3 a (D. mustăți, păr) Care este învârtit într-un anumit sens Si: răsucit Cf suci3 (3). 4 a (Reg; îs) Păr ~ Perciune. 5 a Care este mișcat (continuu) în cerc, în spirală, de jur-împrejur Si: întors, învârtit, răsucit, rotit Cf suci (12-14). 6 a În formă de spirală Si: răsucit, spiralat. 7 a (D. drumuri) Care are (multe) cotituri Si: cotit2 (6), întortocheat, sinuos, strâmb, șerpuit2, șerpuitor, (rar) șerpuind, (îrg) șovăit, (înv) serpentin. 8 a (D. obiecte flexibile) Strâns în formă de sul Si: înfășurat, învălătucit Cf suci3 (26). 9 a (D. țigări) Făcut cu mâna, prin înfășurarea tutunului într-o foiță Si: răsucit Cf suci (27). 10 a (Rar) Răsfrânt. 11 a Care are corpul întors într-o parte Si: răsucit Cf suci3 (41-53). 12 a (D. oameni sau, mai ales d. corpul lor ori, în special, d. părți ale acestuia) Care este deviat (din naștere sau în urma unei boli, a unui accident etc.) de la poziția normală (fiind orientat într-o poziție nefirească) Si: adus2 (4), aplecat2 (1), cocârjat2 (1), contorsionat2 (2), cocoșat2 (2), curbat2 (2), gârbov (2), gârbovit (1-2), înclinat, încovoiat, îndoit, plecat2, răsucit, strâmb (1), strâmbat. 13 a (D. obiecte flexibile sau neflexibile sau d. părți ale acestora) Care prezintă neregularități, abateri etc. de la forma normală sau inițială Vz: contorsionat, curbat, deformat, diform, întors, răsucit, strâmb, strâmbat Cf suci3 (54). 14 a (Pfm; d. oase, tendoane etc.) Luxat. 15-16 smf, a (Fig) (Persoană) care nu este sau nu se comportă normal, ca toată lumea. 17-18 smf, a (Fig) (Persoană) cu care nimeni nu se poate înțelege sau acomoda. 19-20 smf, a (Fig) (Persoană) care șochează prin manifestări, evoluție etc. 21 a (D. firea sau manifestările oamenilor) Care trădează o comportare sucită (15-20) Vz: bizar, ciudat, curios, straniu. 22 a Care este potrivnic naturii, bunului simț, judecății. 23 a Care iese din comun. 24 a Care nu este cum trebuie să fie. 25 a (D. idei, cuvinte etc.) Care este greu de urmărit. 26 a (D. idei, cuvinte etc.) Care nu se înțelege bine Si: confuz (1), încâlcit, încurcat, întortocheat, neclar. 27 a (Înv) Neobișnuit. 28 a (Înv) Nefiresc. 29 a (Înv) Nepotrivit. 30 a (Trs; d. animale) Castrat2 (1). 31 sfa Numele unui dans popular. 32 sfa Melodia după care se execută dansul sucita (31).

SUCIT, -Ă, suciți, -te, adj. 1. (Despre fire textile) Răsucit în jurul lui însuși printr-o mișcare continuă și în același sens. Tortul... sucit se deapănă... pe diferite mosoare. ANTIPA, P. 169. Foaie verde fir sucit. ȘEZ. IV 225. ◊ (Prin analogie) Că ș-asară l-am văzut, Cu cizmele vixuite, Cu mustețele sucite. HODOȘ, P. P. 186. ◊ Expr. Că-i sucită, că-nvîrtită, se spune cînd cineva caută pretexte, ca să se eschiveze; ba că-i una, ba că-i alta; că-i cîr, că-i mîr. Că-i sucită, că-nvîrtită, acela n-avu încotro... și a cătat să scoață găina și să i-o aducă. ȘEZ. IX 114. ♦ Învîrtit în formă de sul; învălătucit. Corola cu cinci petale... întregi sau crestate, late sau sucite. NEGRUZZI, S. I 102. 2. Cu corpul întors într-o parte. Acum veneau față în față și erau nevoite să stea tot sucite într-o parte ca să nu se vază. STĂNOIU, C. I. 199. 3. Strîmb, încovoiat. Un copac uscat stătea departe în cîmp, în atitudinea sucită a unui schilod care cere de pomană. GALACTION, O. I 79. Mătușă! de ce ai dinți așa de lungi și degete așa sucite? RETEGANUL, P. I 58. Toate crăcile copacilor astii păduri erau strîmbe și sucite. POPESCU, B. II 85. ♦ (Despre drumuri) Cu cotituri; șerpuit. O cărăruie sucită ne duce prin crăpăturile păretelui din stînga. VLAHUȚĂ, R. P. 76. Niște cărări sucite și cotite, acoperite cu un fel de iarbă mărunțică, de părea că era niște covoare așternute. ISPIRESCU, L. 243. ♦ În formă de spirală. Stăpînă sînt p-Alhambrei portice strălucite; Am grota încîntată cu-a ei coloni sucite. NEGRUZZI, S. II 133. 4. Fig. Care nu este sau nu se poartă ca toată lumea, cu care nimeni nu se poate înțelege sau acomoda; cu ciudățenii, ciudat. Uite, ce sucită ești! Înainte te văitai toată ziua, iar acum, cînd îți spune doctorul, nu vrei să înțelegi. CAMIL PETRESCU, T. II 134. Mai văzut-ai tu, de cînd ești, un om așa de sucit și de hursuz ca nepotul ista al căpitanului? HOGAȘ, H. 78. A fost odată un om care toată viața lui nu s-a putut potrivi cu lumeaun om sucit. CARAGIALE, M. 13. 5. Fig. Care nu-i cum trebuie să fie, care este potrivnic naturii, bunului simț, judecății. Eu, răspunde celălalt, sînt mintea, umblu prin lumea asta sucită și direg ce strică blăstămatul de noroc. RETEGANUL, P. IV 21. Nu știu în ce-ntunerec se pierde-a mea gîndire, Cît viața mi-e amară, cît traiul mi-e sucit. BOLINTINEANU, O. 207. ♦ Neobișnuit, nefiresc, nepotrivit. Purtați niște haine sucite pe niște trupuri stricate, în care mă îndoiesc că este inimă. NEGRUZZI, S. I 245.

SUCIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SUCI și A SE SUCI. 2) (despre persoane) Care deviază de la comportarea normală. 3) (despre manifestări, idei etc.) Care vine în contradicție cu ceea ce este firesc. /v. a (se) suci

sucit a. 1. întortochiat; 2. fig. bizar.

sucít, -ă adj. Fig. Pe dos, anapoda, ciudat, bizar: om, cap sucit. Adv. A răspunde sucit. V. întort.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUCIT adj. 1. v. contorsionat. 2. v. întors. 3. v. adus. 4. întors, învârtit, răsucit, rotit. (A lăsat cheia ~ în broască.) 5. v. încolăcit. 6. v. cotit. 7. v. spiralat. 8. v. luxat. 9. v. încâlcit.

SUCIT adj. v. bizar, castrat, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, jugănit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, scopit, singular, sterilizat, straniu.

SUCIT adj. 1. contorsionat, răsucit. (Un corp ~.) 2. întors. (Nu mai sta cu gîtul ~.) 3. adus, aplecat, cocîrjat, cocoșat, curbat, gîrbov, gîrbovit, înclinat, încovoiat, îndoit, plecat, strîmb, strîmbat. (Cu spinarea ~.) 4. întors, învîrtit, răsucit, rotit. (A lăsat cheia ~ în broască.) 5. cotit, întortocheat, sinuos, șerpuit, șerpuitor, (rar) șerpuind, (înv. și reg.) șovăit, (înv.) serpentin. (Un drum ~.) 6. spiralat. (O scară ~.) 7. (MED.) deplasat, dezarticulat, dislocat, luxat, scrîntit, (rar) răsucit, (prin vestul Munt.) proclintit. (Os ~.) 8. încîlcit, încurcat, întortocheat. (Fraze ~.)

sucit adj v. BIZAR. CASTRAT. CIUDAT. CURIOS. EXCENTRIC. EXTRAVAGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. INEXPLICABIL. INSOLIT. JUGĂNIT. NĂSTRUȘNIC. NEOBIȘNUIT. ORIGINAL. PARADOXAL. SCOPIT. SINGULAR. STERILIZAT. STRANIU.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

sucit, -ă, suciți, -te adj. 1. (d. oameni) ciudat, imprevizibil 2. (d. manifestările oamenilor) care exprimă / trădează ciudățenie

Intrare: sucit (adj.)
sucit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sucit
  • sucitul
  • sucitu‑
  • suci
  • sucita
plural
  • suciți
  • suciții
  • sucite
  • sucitele
genitiv-dativ singular
  • sucit
  • sucitului
  • sucite
  • sucitei
plural
  • suciți
  • suciților
  • sucite
  • sucitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sucit, suciadjectiv

  • 1. Răsucit în jurul lui însuși sau în jurul a ceva printr-o mișcare continuă și în același sens. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Tortul... sucit se deapănă... pe diferite mosoare. ANTIPA, P. 169. DLRLC
    • format_quote Foaie verde fir sucit. ȘEZ. IV 225. DLRLC
    • format_quote prin analogie Că ș-asară l-am văzut, Cu cizmele vixuite, Cu mustețele sucite. HODOȘ, P. P. 186. DLRLC
    • 1.1. Învârtit în formă de sul. DLRLC
      • format_quote Corola cu cinci petale... întregi sau crestate, late sau sucite. NEGRUZZI, S. I 102. DLRLC
    • chat_bubble Că-i sucită, că-nvârtită, se spune când cineva caută să se eschiveze de la ceva. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Că-i sucită, că-nvîrtită, acela n-avu încotro... și a cătat să scoață găina și să i-o aducă. ȘEZ. IX 114. DLRLC
  • 2. Care are corpul sau o parte a corpului întoarsă într-o parte. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Acum veneau față în față și erau nevoite să stea tot sucite într-o parte ca să nu se vază. STĂNOIU, C. I. 199. DLRLC
  • 3. Strâmb, încovoiat. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Un copac uscat stătea departe în cîmp, în atitudinea sucită a unui schilod care cere de pomană. GALACTION, O. I 79. DLRLC
    • format_quote Mătușă! de ce ai dinți așa de lungi și degete așa sucite? RETEGANUL, P. I 58. DLRLC
    • format_quote Toate crăcile copacilor astii păduri erau strîmbe și sucite. POPESCU, B. II 85. DLRLC
    • 3.1. (Despre drumuri) Cu multe cotituri. DEX '09 DLRLC
      • format_quote O cărăruie sucită ne duce prin crăpăturile păretelui din stînga. VLAHUȚĂ, R. P. 76. DLRLC
      • format_quote Niște cărări sucite și cotite, acoperite cu un fel de iarbă mărunțică, de părea că era niște covoare așternute. ISPIRESCU, L. 243. DLRLC
    • 3.2. rar În formă de spirală. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Stăpînă sînt p-Alhambrei portice strălucite; Am grota încîntată cu-a ei coloni sucite. NEGRUZZI, S. II 133. DLRLC
  • 4. figurat (Despre oameni) Care nu este sau nu se poartă ca toată lumea; (despre manifestările oamenilor) care exprimă, trădează ciudățenie. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Uite, ce sucită ești! Înainte te văitai toată ziua, iar acum, cînd îți spune doctorul, nu vrei să înțelegi. CAMIL PETRESCU, T. II 134. DLRLC
    • format_quote Mai văzut-ai tu, de cînd ești, un om așa de sucit și de hursuz ca nepotul ista al căpitanului? HOGAȘ, H. 78. DLRLC
    • format_quote A fost odată un om care toată viața lui nu s-a putut potrivi cu lumea – un om sucit. CARAGIALE, M. 13. DLRLC
    • 4.1. Care se opune bunului-simț. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Eu, răspunde celălalt, sînt mintea, umblu prin lumea asta sucită și direg ce strică blăstămatul de noroc. RETEGANUL, P. IV 21. DLRLC
      • format_quote Nu știu în ce-ntunerec se pierde-a mea gîndire, Cît viața mi-e amară, cît traiul mi-e sucit. BOLINTINEANU, O. 207. DLRLC
      • format_quote Purtați niște haine sucite pe niște trupuri stricate, în care mă îndoiesc că este inimă. NEGRUZZI, S. I 245. DLRLC
etimologie:
  • vezi suci DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.