suculent, ~ă [At: CAIET, 67^V/23 / Pl: ~nți, ~e / E: fr succulent, lat succulentus] 1 a (D. alimente) Care are mult suc² Si: mustos, zemos. 2 a (D. alimente) Care e bogat în substanțe hrănitoare Si: consistent (2), hrănitor (17), nutritiv, sățios¹, (liv) feculent (2), (asr) substanțial (11), mistuitor, nutritor, săturăcios, săturător. 3 a (Pex; d. alimente) Care are gust plăcut, ales, deosebit, plin de savoare Si: apetisant (1), bun¹ (25), delicios (2), gustos, îmbietor, plăcut (1), savuros (1), (rar) pofticios, (arg) mișto. 4 a (Fig; d. idei, cuvinte etc.) Care este plin de conținut, de idei sau de savoare. 5 sfp Nutrețuri provenite din plante cu tuberculi și din rădăcinoase.

SUCULENT, -Ă, suculenți, -te, adj. Cu mult suc (v. zemos); hrănitor; p. ext. bun, gustos. Fruct suculent. ▭ Sfărîma oase suculente, sub mese ce țineau de seara pînă dimineața. GALACTION, O. I 302. ♦ Fig. Plin de miez, de conținut, de savoare. De mult nu mai căzuse în clevetirea saloanelor din București un subiect așa de frumos și de suculent. VLAHUȚĂ, O. A. III 101.

SUCULENT, -Ă adj. Cu suc mult, zemos; savuros și hrănitor. ♦ (Fig.) Plin de miez, de valoare; bogat în conținut. [Cf. fr. succulent, lat. succulentus].

SUCULENT, -Ă I. adj. 1. cu mult suc, zemos; (p. ext.) savuros și hrănitor. 2. (fig.) plin de conținut, de savoare. II. s. f. pl. nutrețuri provenite din cartofi, sfeclă etc. și rădăcinoase. (< fr. succulent, lat. suculentus)

SUCULENT ~tă (~ți, ~te) 1) Care conține mult suc; cu mult suc; zemos; mustos. 2) Care are gust foarte plăcut; cu savoare deosebită; delicios; savuros; delicat. 3) fig. Care are conținut bogat; cu multe idei. /<fr. succulent, lat. succulentus

suculent a. ce are mult suc, care e foarte nutritiv: bucate suculente.

*suculént, -ă adj. (lat. suculentus, fr. suculent). Plin de suc nutritiv, nutritiv: mîncărĭ suculente.

suculente s. f. pl. Nutrețuri provenite din plante cu tuberculi și din rădăcinoase ◊ „Furajele nu sunt asigurate în sortimentul și cantitățile cât de cât potrivite unei bune furajări a animalelor, deficitul ridicându-se la cantități de sute și sute de tone, îndeosebi de fân, iar din suculente a rămas o cantitate îngrijorător de redusă.” R.l. 10 I 84 p. 3 (formal din fr. succulent; DN – adj., DEX, DN3 – alt sens)

SUCULENTE f. pl. Nutrețuri obținute din rădăcinoase și din plante tuberculifere. /<fr. succulent, lat. succulentus

suculent adj. m., pl. suculenți; f. suculentă, pl. suculente

suculent adj. m., pl. suculenți; f. suculentă, pl. suculente

suculent adj. m., pl. suculenți; f. sg. suculentă, pl. suculente

SUCULENT adj. 1. v. zemos. 2. v. hrănitor. 3. v. gustos.

SUCULENT adj. 1. mustos, zemos. (Fructe ~.) 2. consistent, hrănitor, nutritiv, sățios, (livr.) feculent, (astăzi rar) substanțial, (înv.) mistuitor, nutritor, săturăcios, săturător. (Alimente, substanțe ~.) 3. apetisant, bun, delicios, gustos, îmbietor, plăcut, savuros, (rar) pofticios, (arg.) mișto. (O mîncare, o cină ~.)