suflai sn [At: PONI, CH. 248 / Pl: ~uri / E: sufla + -ai] 1 Dispozitiv sau mic aparat folosit la executarea sudurii cu gaz sau a tăierii cu flacără oxiacetilenică, compus, în principiu, (dintr-o cameră pentru amestecarea combustibilului cu oxigenul și) dintr-un tub metalic, subțire (și ușor îndoit la vârf), prevăzut cu un orificiu îngust prin care se proiectează aer (sau amestecul cu oxigen) sub formă de jet Si: (rar) suflător (8). 2 (Rar) Foale (la fierărie). 3 Instalație rudimentară folosită la aerisirea puțurilor adânci de exploatare, formată din burlane prevăzute cu o pâlnie care se poate roti în direcția vântului.

SUFLAI, suflaiuri, s. n. Tub metalic subțire și îndoit, cu un orificiu de ieșire strîmt, prin care se suflă aer într-o flacără de gaz sau de alcool, pentru a se obține activarea arderii; suflător (2).

SUFLAI s. n. 1. aparat dintr-o^[1] cameră de amestec și o țeavă care conduce o vână de gaz sub presiune, pentru executarea sudurii, tăierea metalelor, găurire etc. 2. instalație rudimentară de aerisire, folosită la săparea puțurilor adânci sau în cazul degajării unor gaze nocive. (< sufla + -ai)

SUFLAI ~iuri n. 1) Țeavă metalică prin care se suflă un curent de aer pentru a face ca o flacără să ardă mai viu. 2) Instalație specială pentru aerisirea încăperilor subterane. /a sufla + suf. ~ai

suflai (desp. su-flai) s. n., pl. suflaiuri

suflai (su-flai) s. n., pl. suflaiuri

suflai s. n. (sil. -flai), pl. suflaiuri

SUFLAI s. v. foale.

suflai s. v. FOALE.