15 definiții pentru sul

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUL, suluri, s. n. 1. Cilindru de lemn, de metal sau din alt material solid, care se poate roti în jurul axei sale, servind la conducerea, presarea sau fasonarea unui material. ♦ Spec. Cilindru metalic sau de lemn pe care se înfășoară urzeala sau țesătura. ◊ Expr. Cu (rar prin) un sul subțire = printr-un calcul fin, cu istețime, cu șiretenie. ♦ Bară folosită la gimnastică. 2. Pernă lungă, de formă cilindrică, care se pune ca ornament sau ca rezemătoare la capătul canapelei sau al patului. ♦ Pernă cilindrică ce se pune între geamurile ferestrelor, pentru a împiedica pătrunderea frigului în interiorul încăperii. 3. Bucată dintr-un material flexibil înfășurată în formă de cilindru. Sul de hârtie.Expr. A face (sau a strânge) sul = a înfășura în formă de cilindru. 4. Fig. Coloană de fum, de foc sau de praf; trombă. ♦ Val de frunze uscate, rostogolite de vânt. ♦ Mănunchi de lumină, de raze sau de văpăi. – Lat. pop. sub(u)lum (= insubulum).

sul sn [At: BIBLIA (1688), 207 2/27 / Pl: ~uri, (pop) ~e, ~i sm / E: ml *sub(u)lum ( <insubulum)] 1 Obiect sau parte, piesă etc. a unui obiect, a unui aparat, a unui mecanism etc., în formă de cilindru, confecționat din diferite materiale și având diverse funcții practice (active). 2 (La războiul țărănesc de țesut; adesea cu determinările „dinainte”, „de dinainte”) Piesă de lemn sau de metal, lungă cât lățimea războiului, de formă cilindrică (situată în partea din față a patului războiului) pe care se înfășoară pânza pe măsură ce este țesută. 3 (Adesea cu determinările „dinapoi”, „de dinapoi”, „de înapoi”, „dindărăt”) Piesă de lemn sau de metal, lungă cât lățimea războiului, de formă cilindrică (situată în partea din spate a patului războiului) de pe care se desfășoară urzeala în timpul țesutului Si: cilindru (4). 4 (Fam; îe) Cu (sau prin) un ~ subțire Pe ocolite. 5 (Fam; îae) Cu abilitate, cu istețime sau cu șiretenie. 6 Piesă (masivă) de metal, de lemn etc. de formă cilindrică ce se poate roti în jurul axei sale și care servește (de obicei, ca parte componentă a unei unelte, a unui mecanism, a unui aparat etc.) la diverse procese tehnice (conducere, presare, fasonare, netezire etc.) Si: cilindru (4). 7 Bară (fixă) folosită la exercițiile de gimnastică. 8 (Reg) Tăvălug. 9 (Trs) Fiecare dintre bucățile lungi (și rotunde) de lemn sau de fier în care sunt fixați colții grapei. 10 (Rar) Sucitor (1). 11 (Reg) Coadă lungă și groasă a sacoviștei. 12 (Reg) Mustuitor. 13 (Trs; Mrm) Fiecare dintre prăjinile cu care se cară fânul. 14 (Trs; Ban) Carâmb (10) (la scară). 15 (Trs) Carâmb (1) (de la loitra carului sau a căruței). 16 (Reg) Cujbă (7) (de atârnat ceaunul la foc). 17 (Reg) Cep (la grindeiul morii). 18 (Pop) Cep (20) (la grindeiul stăvilarului). 19 (Reg) Cerbice (9) (la jug). 20 (Trs) Gard de nuiele. 21 (Rar) Cutie (metalică) de formă cilindrică. 22 Un fel de pernă lungă, cilindrică, pusă la unul dintre capetele sau la marginile patului ori ale canapelei (ca rezemătoare ori ca ornament) sau pe pervaz între geamurile unei ferestre, în partea de jos a unei uși etc. (pentru a împiedica pătrunderea frigului în încăpere). 23 (De obicei cu determinări care indică materialul, felul etc.) Bandă, bucată lungă dintr-un material flexibil (hârtie, țesătură, tablă etc.), cu lățime constantă, înfășurată în formă de cilindru Si: rulou, (reg) sucălete Vz: trâmbă, val, vangăr, vălătuc, vălug, văluș, vălușel, vig. 24 (Îlv) A face (sau a strânge etc. ceva) ~ (ori ~uri) A înfășura (ceva) în formă de cilindru. 25 (Pan; udp „de” care arată felul) Coloană de fum, de flăcări, de praf etc. care, de obicei, se înalță vertical (și răsucit) Si: trombă1 Vz: trâmbă. 26 Val de apă, de frunze uscate etc. rostogolit de vânt, de curenți. 27 (Rar) Trombă1. 28 Fascicul de lumină, de raze, de văpăi etc. 29 (Pop) Roată dințată (de la grindeiul joagărului, al grăunțarului morii etc.). 30 Troian1. 31 (Înv) Peninsulă. 32 (Iht; reg) Mihalț (Lota lota). 33 (Mun; îcs) De-a ~ul Joc de copii nedefinit mai de aproape.

SUL, suluri, s. n. 1. Cilindru de lemn, de metal sau din alt material solid, care se poate roti în jurul axei sale, servind la conducerea, presarea sau fasonarea unui material. ♦ Spec. Cilindru metalic sau de lemn pe care se înfășoară urzeala sau țesătura. ◊ Expr. Cu (rar prin) un sul subțire = printr-un calcul fin, cu istețime, cu șiretenie. ♦ Bară folosită la gimnastică. 2. Pernă lungă, de formă cilindrică, care se pune ca ornament sau ca rezemătoare la capătul canapelei sau al patului. ♦ Un fel de pernă cilindrică ce se pune între geamurile ferestrelor, pentru a împiedica pătrunderea frigului în interiorul încăperii. 3. Bucată dintr-un material flexibil înfășurată în formă de cilindru. Sul de hârtie.Expr. A face (sau a strânge) sul = a înfășura în formă de cilindru. 4. Fig. Coloană de fum, de foc sau de praf; trombă. ♦ Val de frunze uscate, rostogolite de vânt. ♦ Mănunchi de lumină, de raze sau de văpăi. – Lat. pop. sub(u)lum (= insubulum).

SUL, suluri, s. n. 1. Cilindru de lemn, de metal sau din alt material solid, care se poate roti în jurul axei sale și care servește pentru a conduce, a presa sau a fasona un material. V. cilindru, valț. Sulul mașinii de scris. ♦ (De obicei determinat prin «de dinainte») Cilindru pe care se înfășoară pînza în război, pe măsură ce se țese; (de obicei determinat prin «de dinapoi») cilindru de pe care se desfășoară urzeala în timpul țesutului. Pe sul tot crește pînza și coții tot sporesc. BELDICEANU, P. 69. Vai de mine ce făcui, Că prea iute mă pripii. Pe sulul de dinapoi, O sută de lăturoi; Pe sulul de dinainte, Dracu le mai ține minte. ȘEZ. II 80. ◊ Expr. A pune pe sul = a înfășura urzeala pe sulul de dinapoi. Să urzesc, să pui pe sul, să țes, să nălbesc, să croiesc, să cos... DELAVRANCEA, O. II 201. Cu (mai rar prin) un sul subțire = printr-un calcul fin, cu istețime, cu șiretenie. I-a plăcut și lui cum am adus noi lucrul cu un sul subțire, ca să dăm exemplu Evropei. CARAGIALE, O. I 91. Învoiala este ca și la Strehaia; însă nu toți oamenii o au primit... Arendașul prin un sul subțire-i va face să o primească. I. IONESCU, M. 478. ♦ Bară folosită la exercițiile de gimnastică. 2. Pernă lungă, în formă de cilindru, care se pune ca ornament sau ca rezemătoare la căpătîiul canapelei sau al patului. Ciugulea cu degete neliniștite un canaf de la sulul canapelei. SADOVEANU, P. S. 170. 3. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» și arătînd materialul) Bucată dintr-un material flexibil înfășurată în formă de cilindru. Trecea pe uliță cu pași măsurați, ducînd la subțioară un sul de hîrtie. SADOVEANU, E. 125. Ca să atragă mai mult atențiunea publică, unul dintr-înșii făcu un sul de rogojină și, dîndu-i foc la partea de sus, îl puse în cap. FILIMON, C. 297. ◊ Expr. A face (sau a strînge) sul = a înfășura în formă de cilindru. O găsește în sală strîngînd sul covorul, ca să nu-l mănînce moliile. BASSARABESCU, V. 42. 4. Fig. Coloană (de fum, de foc sau de praf). Fumegarea se ducea sul prin spărtura acoperișului. SADOVEANU, M. C. 51. De la coșurile caselor se ridicau suluri de fum, înălțîndu-se ca niște copaci. DELAVRANCEA, T. 146. Vedea... niște suluri de flacări ce creșteau, străbătînd toată gama culorilor. VLAHUȚĂ, O. A. 143. ♦ Rafală (de vînt); vîrtej, trombă. Vîrtejul e un vînt ce se formează vara în vreme de secetă și care suflă... învîrtindu-se și formînd niște suluri (trombe) lungi în aer. ȘEZ. V 141. ♦ Val de frunze uscate, rostogolite de vînt. Un vînt ușor suspina prin plopii vineți; prin iarba uscată treceau suluri de frunze c-un foșnet dulce. SADOVEANU, O. I 451. ♦ Mănunchi de lumină, de raze sau de văpăi. Soarele năvălea în suluri mari prin spărturi. SADOVEANU, O. III 571. Un sul de raze străbătuse prin geam și aprindea, jos, în mijlocul odăii, o pată de lumină. VLAHUȚĂ, O. A. 131.

SUL ~uri n. 1) Piesă în formă de cilindru care se poate roti în jurul axei sale, având diferite întrebuințări în cadrul unei instalații. 2) Obiect în formă de cilindru, obținut prin înfășurarea unui material flexibil; rulou. ~ de hârtie.A face (sau a strânge) ~ a înfășura în formă de cilindru. 3) Coloană constând dintr-un material ușor, ridicat în sus de curenții de aer. ~ de fum. ~ de zăpadă. /<lat. sub[u]lum

sul n. 1. cilindru: un sul de hârtii; 2. cilindru pe care se înfășură urzeala și pânza: sulurile răsboiului de țesut (unul pe care e adunat țortul și altul din nainte pe care se adună pânza țesută); 3. butucul sau grindeiul jugului; [Lat. (IN)SUBULUM, sulul stativelor].

sul n., pl. urĭ (lat. *súbulum [= insúbulum, sulu războĭuluĭ], de unde s’a făcut *sublu, *súul, sul; it. subbio, fr. ensouble, ensouple. Cp. cu sulă). Cilindru. Vălătuc, sucălete, colcovan: un sul de hîrtiĭ, de peticĭ. V. rotocol.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUL s. v. bară fixă, carâmb, ceafă, fascicul, făcăleț, mănunchi, mihalț, nămete, noian, peninsulă, snop, spetează, sucitor, tăvălug, troian, trombă, vergea, vârtej.

SUL s. 1. v. cilindru. 2. trâmbă, val, vălătuc, (Olt. și Ban.) vig. (Un ~ de pânză.) 3. rulou. (~ de hârtie.) 4. (Munt. și Olt.) sucălete. (Face obiectul ~.) 5. v. vârtej.

SUL s. 1. (TEHN.) cilindru. (~ la războiul de țesut.) 2. trîmbă, val, vălătuc, (Olt. și Ban.) vig. (Un ~ de pînză.) 3. rulou. (~ de hîrtie.) 4. (Munt., Olt.) sucălete. (Face obiectul ~.) 5. coloană, trîmbă, vîrtej, (pop.) volbură. (Un ~ de praf.)

sul s. v. BARĂ FIXĂ. CARÎMB. CEAFĂ. FASCICUL. FĂCĂLEȚ. MĂNUNCHI. MIHALȚ. NĂMETE. NOIAN. PENINSULĂ. SNOP. SPETEAZĂ. SUCITOR. TĂVĂLUG. TROIAN. TROMBĂ. VERGEA. VÎRTEJ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sul (-luri), s. n.1. Piesă la războiul de țesut. – 2. Rol, rulou. – 3. Cilindru. – Mr., megl. sul. Lat. *sŭbŭlum, în locul clasicului insŭbŭlum (Candrea, Éléments, 80; Pușcariu 1688; Philippide, II, 656; REW 4474; Pascu, Beiträge, 10), cf. sulă, și alb. sulj, it. subbio, fr. ensouple, sp. enjullo. Der. din ceh. sul „brad” (Cihac, II, 379; cf. Conev 61) nu este probabilă. – Der. sulete, s. m. (parte a jugului care se sprijină pe ceafă; drug sau balustradă de parmalîc); suloi, s. n. (Trans., băț de brad).

Intrare: sul
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sul
  • sulul
  • sulu‑
plural
  • suluri
  • sulurile
genitiv-dativ singular
  • sul
  • sulului
plural
  • suluri
  • sulurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sul, sulurisubstantiv neutru

  • 1. Cilindru de lemn, de metal sau din alt material solid, care se poate roti în jurul axei sale, servind la conducerea, presarea sau fasonarea unui material. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Sulul mașinii de scris. DLRLC
    • 1.1. prin specializare Cilindru metalic sau de lemn pe care se înfășoară urzeala (de obicei determinat prin «de dinainte») sau țesătura (de obicei determinat prin «de dinapoi»). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Pe sul tot crește pînza și coții tot sporesc. BELDICEANU, P. 69. DLRLC
      • format_quote Vai de mine ce făcui, Că prea iute mă pripii. Pe sulul de dinapoi, O sută de lăturoi; Pe sulul de dinainte, Dracu le mai ține minte. ȘEZ. II 80. DLRLC
      • chat_bubble A pune pe sul = a înfășura urzeala pe sulul de dinapoi. DLRLC
        • format_quote Să urzesc, să pui pe sul, să țes, să nălbesc, să croiesc, să cos... DELAVRANCEA, O. II 201. DLRLC
    • 1.2. Bară folosită la gimnastică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble Cu (rar prin) un sul subțire = printr-un calcul fin, cu istețime, cu șiretenie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote I-a plăcut și lui cum am adus noi lucrul cu un sul subțire, ca să dăm exemplu Evropei. CARAGIALE, O. I 91. DLRLC
      • format_quote Învoiala este ca și la Strehaia; însă nu toți oamenii o au primit... Arendașul prin un sul subțire-i va face să o primească. I. IONESCU, M. 478. DLRLC
  • 2. Pernă lungă, de formă cilindrică, care se pune ca ornament sau ca rezemătoare la capătul canapelei sau al patului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ciugulea cu degete neliniștite un canaf de la sulul canapelei. SADOVEANU, P. S. 170. DLRLC
    • 2.1. Pernă cilindrică ce se pune între geamurile ferestrelor, pentru a împiedica pătrunderea frigului în interiorul încăperii. DEX '09 DEX '98
  • 3. Bucată dintr-un material flexibil înfășurată în formă de cilindru. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: rulou
    • format_quote Trecea pe uliță cu pași măsurați, ducînd la subțioară un sul de hîrtie. SADOVEANU, E. 125. DLRLC
    • format_quote Ca să atragă mai mult atențiunea publică, unul dintr-înșii făcu un sul de rogojină și, dîndu-i foc la partea de sus, îl puse în cap. FILIMON, C. 297. DLRLC
    • chat_bubble A face (sau a strânge) sul = a înfășura în formă de cilindru. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote O găsește în sală strîngînd sul covorul, ca să nu-l mănînce moliile. BASSARABESCU, V. 42. DLRLC
  • 4. figurat Coloană de fum, de foc sau de praf. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: trombă
    • format_quote Fumegarea se ducea sul prin spărtura acoperișului. SADOVEANU, M. C. 51. DLRLC
    • format_quote De la coșurile caselor se ridicau suluri de fum, înălțîndu-se ca niște copaci. DELAVRANCEA, T. 146. DLRLC
    • format_quote Vedea... niște suluri de flacări ce creșteau, străbătînd toată gama culorilor. VLAHUȚĂ, O. A. 143. DLRLC
    • format_quote Sul de zăpadă. NODEX
    • 4.1. Rafală (de vânt). DLRLC
      • format_quote Vîrtejul e un vînt ce se formează vara în vreme de secetă și care suflă... învîrtindu-se și formînd niște suluri (trombe) lungi în aer. ȘEZ. V 141. DLRLC
    • 4.2. Val de frunze uscate, rostogolite de vânt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Un vînt ușor suspina prin plopii vineți; prin iarba uscată treceau suluri de frunze c-un foșnet dulce. SADOVEANU, O. I 451. DLRLC
    • 4.3. Mănunchi de lumină, de raze sau de văpăi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Soarele năvălea în suluri mari prin spărturi. SADOVEANU, O. III 571. DLRLC
      • format_quote Un sul de raze străbătuse prin geam și aprindea, jos, în mijlocul odăii, o pată de lumină. VLAHUȚĂ, O. A. 131. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii