26 de definiții pentru suman

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUMAN, sumane, s. n. 1. Haină țărănească lungă (până la genunchi), făcută din pănură, dimie, postav gros etc. (bogat ornamentată cu găitane); țundră, zeghe, dulamă (1). 2. Țesătură groasă de lână lucrată în casă, din care se fac sumane (1); pănură, aba, dimie. [Pl. și: (2, m.) sumani.Var.: sucman s. n.] – Din bg. sukmanŭ.

SUMAN, sumane, s. n. 1. Haină țărănească lungă (până la genunchi), făcută din pănură, dimie, postav gros etc. (bogat ornamentată cu găitane); țundră, zeghe, dulamă (1). 2. Țesătură groasă de lână lucrată în casă, din care se fac sumane (1); pănură, aba, dimie. [Pl. și: (2, m.) sumani.Var.: sucman s. n.] – Din bg. sukmanŭ.

suman sn [At: NECULCE, L. 192 / V: (pop) sucm~, (îrg) sugm~, (înv) socm~, sos~, (reg) sutm~ / E: ucr сукман] 1 Haină țărănească lungă (până la genunchi) făcută din pănură sau din postav gros, de obicei (bogat) ornamentată cu găitane Si: dulamă (3), zeghe, (reg) conțăș (3), gubă, recăl, țundră. 2 (Îrg; pex) Dimie. 3 (Lpl) Zdrențe de lână provenite din confecții, care se colectează pentru a fi destrămate industrial în fibre de lână regenerată.

SUMAN, sumane, s. n. 1. Haină lungă (pînă la genunchi) purtată de țărani și de țărance, făcută din pănură sau postav gros; țundră, zeghe. Erau doi băieți numai de-o șchioapă, cu niște cușme mari pînă peste ochi și înfășurați în sumane cu mînicile lungi. SADOVEANU, O. VII 341. Bătea puțin vînt. Oamenii își strîngeau sumanele și înfundau căciulile. REBREANU, R. II 17. Cei trei văcari, sub niște căciuli uriașe, cu fundul lat, cu sumane sure aruncate numai pe umăr, ședeau rezemați în ghioagele lor. BART, S. M. 82. Toți dorobanți, toți căciulari, Romîni de viță veche, Purtînd opinci, suman, ițari Și cușma pe-o ureche. ALECSANDRI, P. A. 204. 2. (Adesea la pl.) Țesătură groasă de lînă, lucrată în casă, din care se fac sumane (1); pănură, aba, dimie. Se îndeletniceau cu cărăușia și cu prelucrarea lînii, din care țeseau șiac și sumane. SADOVEANU, E. 92. Dîndu-ne schimburi și cîte două părechi de obiele de suman alb, ne-am încălțat cu opincile binișor și, sărutînd mîna bunicăi, am luat-o prin Boboiești. CREANGĂ, A. 25. – Pl. și: (2, m.) sumani (CREANGĂ, A. 47). – Variantă: sucman (DELAVRANCEA, O. II 257, NEGRUZZI, S. II 248) s. n.

SUMAN ~e n. 1) Palton lung până la genunchi, confecționat din postav gros de casă și purtat odinioară de țărani. 2) Țesătură din care se confecționează un astfel de palton. /<rus., ucr., bulg. sukman

sumán n., pl. e (din mai vechiĭ sucman, d. turc. sukman, cizme marĭ [cum poartă Turcomaniĭ]; bg. sukman, rochie țărănească, rut. sukmana, suman, pol. sukmana, haĭnă proastă de postav, ung. szukmány, suman. V. sucnă). Est. Haĭna cea maĭ groasă a țăranuluĭ (și pin nord și a țăranceĭ), făcută din postav grosolan cafeniŭ, cenușiŭ saŭ negru și împodobită cu găitane (V. ghebă, zeghe, dulamă). Pănură, postav grosolan de suman (V. aba, dimie). Munt. O haĭnă maĭ groasă a țărancelor.

SUCMAN s. n. v. suman.

DE MULTE ORI SUB UN SUMAN AU BATUT INIMI MARI (m. Kogălniceanu) = Și în popor se găsesc însușiri alese.

sucman (suman) n. Mold. 1. postav gros de lână albă: obiele de suman alb CR.; 2. ghebă de suman cu găitane (haina țăranilor din munții Moldovei): cu suman, cu opinci AL.; 3. haină groasă purtată de țăranii și țărancele din Ialomița, Vlașca, Buzău: s’a strâns la piept de stă să crape sucmanul cel sdrențuit de pe dânsul ISP. [Rus. SUKMANĬ, zeghe (din turc. sukman, cisme mari de ale Turcomanilor): cf. pentru raportul logic, cioareci].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUMAN s. dulamă, (reg.) contăș, recăl, (Transilv. și Maram.) gubă. (~ de dimie.)

SUMAN s. v. aba, dimie, pănură.

SUMAN s. dulamă, (reg.) contăș, recăl, (Transilv. și Maram.) gubă. (~ de dimie.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

suman (sumane), s. n.1. Țundră, zeghe. – 2. Pănură, aba. – Var. sucman. Sl., cf. bg., rus. sukman, din sl. sukno „postav” (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 3790, sau poate din tc. sükmän (Șeineanu, II, 327), cf. mag. szokman.Der. sumănar, s. m. (vînzător de sumane); sumănărie, s. f. (meseria de sumănar, atelier de sumane).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

suman, sumane, s.n. – Haină lungă, confecționată din postav gros: „În general, sumanul era piesa de port a săracului, în satele în care se purta și guba” (Bănățeanu, 1965). La fel ca și guba, sumanul se purta preponderent iarna, însă era o piesă obligatorie la cununie și la jocul din sat, indiferent de anotimp: „De curg sudorile din pereți și tot pun gubă sau suman”. ♦ (onom.) Suman, nume de familie în Maramureș (DFN, 2007). – Din bg. sukmanǔ (DEX), rus. sukman (< sl. sukno „postav”) (Miklosich, Cihac, cf. DER); din ucr. sukman (MDA).

suman, -e, s.n. – Haină lungă, confecționată din postav gros: „În general, sumanul era piesa de port a săracului, în satele în care se purta și guba.” (Bănățeanu 1965). La fel ca și guba, sumanul se purta preponderent iarna, însă era o piesă obligatorie la cununie și la jocul din sat, indiferent de anotimp: „De curg sudorile din pereți și tot pun gubă sau suman”. – Din rus. sukman (< sl. sukno „postav”).

Intrare: suman
suman1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suman
  • sumanul
  • sumanu‑
plural
  • sumane
  • sumanele
genitiv-dativ singular
  • suman
  • sumanului
plural
  • sumane
  • sumanelor
vocativ singular
plural
suman2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suman
  • sumanul
  • sumanu‑
plural
  • sumani
  • sumanii
genitiv-dativ singular
  • suman
  • sumanului
plural
  • sumani
  • sumanilor
vocativ singular
plural
sutman
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sugman
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sosmăn
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
socman
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sucman1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sucman
  • sucmanul
  • sucmanu‑
plural
  • sucmane
  • sucmanele
genitiv-dativ singular
  • sucman
  • sucmanului
plural
  • sucmane
  • sucmanelor
vocativ singular
plural
sucman2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sucman
  • sucmanul
  • sucmanu‑
plural
  • sucmani
  • sucmanii
genitiv-dativ singular
  • sucman
  • sucmanului
plural
  • sucmani
  • sucmanilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

suman, sumanesubstantiv neutru

  • 1. Haină țărănească lungă (până la genunchi), făcută din pănură, dimie, postav gros etc. (bogat ornamentată cu găitane); dulamă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Erau doi băieți numai de-o șchioapă, cu niște cușme mari pînă peste ochi și înfășurați în sumane cu mînicile lungi. SADOVEANU, O. VII 341. DLRLC
    • format_quote Bătea puțin vînt. Oamenii își strîngeau sumanele și înfundau căciulile. REBREANU, R. II 17. DLRLC
    • format_quote Cei trei văcari, sub niște căciuli uriașe, cu fundul lat, cu sumane sure aruncate numai pe umăr, ședeau rezemați în ghioagele lor. BART, S. M. 82. DLRLC
    • format_quote Toți dorobanți, toți căciulari, Romîni de viță veche, Purtînd opinci, suman, ițari Și cușma pe-o ureche. ALECSANDRI, P. A. 204. DLRLC
  • 2. Țesătură groasă de lână lucrată în casă, din care se fac sumane. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se îndeletniceau cu cărăușia și cu prelucrarea lînii, din care țeseau șiac și sumane. SADOVEANU, E. 92. DLRLC
    • format_quote Dîndu-ne schimburi și cîte două părechi de obiele de suman alb, ne-am încălțat cu opincile binișor și, sărutînd mîna bunicăi, am luat-o prin Boboiești. CREANGĂ, A. 25. DLRLC
  • comentariu Forma masculină se folosește numai pentru sensul (2.). DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.