22 de definiții pentru sumbru

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUMBRU, -Ă, sumbri, -e, adj. 1. Întunecat, posomorât, întunecos. 2. Fig. Lipsit de veselie, închis în sine; posomorât, trist, mâhnit. ♦ Chinuit de gânduri, îngândurat. – După fr. sombre.

SUMBRU, -Ă, sumbri, -e, adj. 1. Întunecat, posomorât, întunecos. 2. Fig. Lipsit de veselie, închis în sine; posomorât, trist, mâhnit. ♦ Chinuit de gânduri, îngândurat. – După fr. sombre.

sumbru, ~ră [At: FM (1845) 531/6 / V: (asr) som~ / E: fr sombre] 1-2 a, av (D. manifestări, d. sentimente, d. creații etc. ale oamenilor, d. înfățișarea lor sau, pex; d. vremuri, d.. circumstanțe etc. în care trăiesc oamenii) (Într-un mod) care arată, care exprimă, care degajă, trădează sau care provoacă o tristețe tragică, amenințătoare etc. Si: apăsător (1), deprimant, dezolant, fatal (5), funebru (3), funest, jalnic, lugubru, macabru, nefast, negru, posomorât, trist, (rar) sinistru. 3-4 a, av (Într-un mod) care prevestește tristețe tragică, amenințătoare etc. Si: funest (3), jalnic, lugubru, macabru, nefast, negru, posomorât, trist, (rar) sinistru. 5 a (D. oameni) Care este chinuit de gânduri negre. 6 a (D. oameni) Ale cărui manifestări, sentimente, înclinații, creații etc. sunt dominate de o tristețe tragică, apăsătoare, amenințătoare Si: trist. 7 a (D. peisaje, d. încăperi etc.) Care este foarte puțin luminat Si: întunecat, întunecos, obscur, (liv) tenebros, (rar) nepătruns, noptos. 8-9 a, av (D. aștri, d. obiecte etc.) Care este de culoare (aproape) neagră sau brună Si: întunecat, mohorât, sur (pop) suriu. 10-11 a, av (D. aștri, d. obiecte etc.; pex) De culoare (sau de nuanță închisă) Si: întunecat, mohorât, sur, (pop) suriu. 12-13 a, av (D. culori sau d. tonalitățile lor) Care este amestecat cu negru, (aproape) negru sau brun Si: întunecat, mohorât, sur, (pop) suriu.

SUMBRU, -Ă, sumbri, -e, adj. 1. Întunecat, întunecos. Deasupra, într-un cer tulbure, se prelungeau dîre nesfîrșite de nori sumbri. DUMITRIU, N. 32. De deasupra Parîngului, atît de ciudat se întinde, pînă departe sub priviri, ținutul Hunedoarei, tăiat de crestele munților și plin de văi adînci, măreț și sumbru ca un fund de ocean. BOGZA, V. J. 35. Viscolea cumplit afară și era o noapte sumbră. MACEDONSKI, O. I 82. ◊ Fig. Clocea în el o mînie sumbră împotriva ei. SADOVEANU, O. L. 91. 2. Fig. Posomorît, trist, mîhnit. Noaptea umblă-adesea, prin lunga-i galerie Purtat de cine știe ce sumbră reverie. MACEDONSKI, O. I 261. 3. Chinuit de ginduri; îngîndurat. Îi măsură pe toți tăcut și sumbru. REBREANU, R. I 111. Mereu sta încrețită și sumbră a lui frunte... Plana-n veci întristarea pe pletele-i cărunte. MACEDONSKI, O. I 256. – Variantă: (învechit) sombru, -ă (GHEREA, ST. CR. I 175, EMINESCU, O. I 35) adj.

SUMBRU, -Ă adj. 1. Întunecat. 2. (Fig.) Posomorît, trist. ♦ Chinuit de gînduri. [< fr. sombre].

SUMBRU, -Ă adj. 1. întunecat. 2. (fig.; despre oameni) posomorât, trist. ◊ chinuit de gânduri. (< fr. sombre)

SUMBRU ~ă (~i, ~e) 1) Care este slab luminat; cu puțină lumină. 2) (despre culori) Care tinde spre negru; apropiat de negru. Nuanță ~ă. 3) fig. (despre persoane) Care este cuprins de tristețe; posomorât. 4) fig. (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă severitate internă; chinuit de gânduri. Față ~ă. 5) fig. Care este caracterizat prin neînțelegere a esenței. Istorie ~ă. Timp ~. [Sil. sum-bru] /<fr. sombre

sumbru a. sombru: dând norii cei negri par sumbre palate EM.

*súmbru, V. sombru.

sombru, ~ă a vz sumbru

SOMBRU, -Ă adj. v. sumbru.

sombru a. întunecat: zimbru, sombru și regal EM.

*sómbru saŭ súmbru, -ă adj. (fr. sombre). Barb. Întunecat, posomorît.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sumbru adj. m., pl. sumbri; f. sumbră, pl. sumbre

sumbru adj. m., pl. sumbri; f. sumbră, pl. sumbre

sumbru adj. m., pl. sumbri; f. sg. sumbră, pl. sumbre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUMBRU adj. 1. întunecat, întunecos, obscur, (livr.) tenebros, (rar) nepătruns, (înv.) noptos. (Un salon ~.) 2. închis, întunecat, mohorât, sur, (pop.) suriu. (Haină de nuanță ~.) 3. v. lugubru. 4. v. deprimant. 5. v. funest.

SUMBRU adj. 1. întunecat, întunecos, obscur, (livr.) tenebros, (rar) nepătruns, (înv.) noptos. (Un salon ~.) 2. întunecat, mohorît, sur, (pop.) suriu. (Haină de nuanță ~.) 3. funebru, jalnic, lugubru, macabru, sinistru. (O atmosferă ~.) 4. apăsător, deprimant, dezolant, (fig.) negru. (Gînduri ~.) 5. fatal, funest, nefast, sinistru, (pop.) pocit. (O presimțire ~.)

Sumbru ≠ vesel, voios

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sumbru (-ră), adj. – Întunecat, posomorît. – Var. sombru. Fr. sombre, cu vocala schimbată după paralelismul ombre, umbră.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sombru, -ă, adj. (înv.) întunecat.

Intrare: sumbru
sumbru adjectiv
adjectiv (A96)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sumbru
  • sumbrul
  • sumbru‑
  • sumbră
  • sumbra
plural
  • sumbri
  • sumbrii
  • sumbre
  • sumbrele
genitiv-dativ singular
  • sumbru
  • sumbrului
  • sumbre
  • sumbrei
plural
  • sumbri
  • sumbrilor
  • sumbre
  • sumbrelor
vocativ singular
plural
sombru adjectiv
adjectiv (A96)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sombru
  • sombrul
  • sombră
  • sombra
plural
  • sombri
  • sombrii
  • sombre
  • sombrele
genitiv-dativ singular
  • sombru
  • sombrului
  • sombre
  • sombrei
plural
  • sombri
  • sombrilor
  • sombre
  • sombrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sumbru, sumbrăadjectiv

  • 1. Posomorât, întunecat, întunecos. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Deasupra, într-un cer tulbure, se prelungeau dîre nesfîrșite de nori sumbri. DUMITRIU, N. 32. DLRLC
    • format_quote De deasupra Parîngului, atît de ciudat se întinde, pînă departe sub priviri, ținutul Hunedoarei, tăiat de crestele munților și plin de văi adînci, măreț și sumbru ca un fund de ocean. BOGZA, V. J. 35. DLRLC
    • format_quote Viscolea cumplit afară și era o noapte sumbră. MACEDONSKI, O. I 82. DLRLC
    • format_quote figurat Clocea în el o mînie sumbră împotriva ei. SADOVEANU, O. L. 91. DLRLC
  • 2. figurat Lipsit de veselie, închis în sine. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Noaptea umblă-adesea, prin lunga-i galerie Purtat de cine știe ce sumbră reverie. MACEDONSKI, O. I 261. DLRLC
    • 2.1. Chinuit de gânduri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: îngândurat
      • format_quote Îi măsură pe toți tăcut și sumbru. REBREANU, R. I 111. DLRLC
      • format_quote Mereu sta încrețită și sumbră a lui frunte... Plana-n veci întristarea pe pletele-i cărunte. MACEDONSKI, O. I 256. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.